ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3085/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 03 ianuarie 2010, SC A.1 SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, anularea Deciziei nr. 1.190 din 09 decembrie 2010 emisă de aceasta și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 40.000 RON, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a somației publice sau diminuarea spre minimul prevăzut de lege a cuantumului amenzii aplicate. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 4.189 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC A. 1 SA în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 1.190 din 09 decembrie 2010, autoritatea publică pârâtă a sancționat radiodifuzorul SC A. 1 SA, având licența audiovizuală nr. TV 012.2 din 25 ianuarie 1993 și Decizia de autorizare nr. 025-1 din 14 iunie 1994 pentru postul de televiziune A. 1, cu amendă în cuantum de 40.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la art. 16 alin. (1), (3) și art. 21 1 , precum și pentru încălcarea art. 2, 3 și 11 din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare.

Instanța a constatat că reclamanta nu a contestat realitatea constatărilor cuprinse în Raportul de monitorizare a postului de televiziune A. 1, cu privire la emisiunile difuzate în cadrul edițiilor emisiunii "P.M." din 20 noiembrie și reluată în 21 noiembrie 2010 de la ora 17:30, din 27 noiembrie 2010 și reluată în 28 noiembrie 2010 de la ora 17:35, precum și 04 decembrie și reluată în 05 decembrie 2010 de la ora 17:30 precum și a emisiunii "S.P." difuzată în zilele de 27 și 28 octombrie, numai interpretarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Cu referire la emisiunea "P.M. " difuzată în data de 20, 21, 27 și 28 noiembrie 2010 de la orele 17:30 și respectiv 17:35, precum și în datele de 04 și 05 decembrie difuzată la ora 17:30, societatea reclamantă a fost sancționată pentru încălcarea prevederilor art. 39 alin (2) din Legea nr. 504/2002 și art. 16 alin. (1) și (3) din Codul Audiovizualului.

Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2004, difuzarea în serviciile de televiziune și de radiodifuziune a programelor care pot afecta dezvoltarea fizică și mentală sau morală a minorilor se poate face numai dacă, prin alegerea intervalului orar de difuzare, prin codare sau ca efect al altor sisteme de acces condiționat, se asigură că minorii din zona de transmisie, în situații normale, nu pot auzi sau vedea emisiunile respective. Art. 21 1 alin. (1) din Codul audiovizualului prevede că pot fi difuzate producțiile audiovizualului care prezintă, în mod repetat: a) violență fizică, psihică sau de limbaj; b) scene de sex sau cu conotație sexuală, limbaj obscen; c) persoane în ipostaze degradante, numai în intervalul orar 23:00 - 06:00.

Instanța a constatat, din analiza conținutului raportului de monitorizare al emisiunii "P.M.", că rezultă cu prisosință folosirea unor expresii indecente, vulgare, obscene, cu aluzii sexuale vădite. Cum emisiunea a fost difuzată la intervale orare care permiteau vizionarea acestora și de minori, a apreciat că în mod corect a fost dispusă sancțiunea contestată. În ceea ce privește emisiunea "S.P.", difuzată în data de 27 și 28 octombrie 2010 de postul de televiziune A. 1, Consiliul a constatat încălcarea dispozițiilor art. 2, 3 și 11 din Decizia nr. 187/2006 din Codul de reglementare a conținutului audiovizual.

Curtea, a reținut că, într-adevăr, din analiza raportului de monitorizare al emisiunii "S.P.", de mai multe ori pe parcursul emisiunii a fost nominalizat numele unui minor, iar fotografia acestuia a fost prezentată pe post, în plan apropiat sau îndepărtat, în mod repetat pe ecranul întreg sau splitat, fără ca imaginea "fotografică" a copilului să fie blurată, fiind astfel încălcate prevederile legale referitoare la obligațiile pe care le au radiodifuzorii, de a lua toate măsurile referitoare la protejarea imaginii sale publice și a vieții intime, private și de familie, astfel încât copilul să nu fie implicat în orice mod în emisiuni radio sau de televiziune, să nu fie expus niciun risc fizic, psihic ori moral care ar putea decurge din realizarea emisiunilor respective.

3. Recursul declarat de SC A. SA București În termen legal, împotriva hotărârii primei instanțe, a declarat recurs reclamanta solicitând, în principal, ca efect al admiterii acestuia, anularea Deciziei nr. 1.190 din 9 decembrie 2010 și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 40.000 RON, iar în subsidiar, diminuarea cuantumului spre minimul prevăzut, chiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a somației publice. În esență, prin motivele de recurs dezvoltate recurenta a înfățișat următoarele critici, menite a evidenția pretinsa nelegalitate a hotărârii instanței de fond și a dispozițiilor din Decizia nr. 1.190 din 9 decembrie 2010 privind cele două emisiuni, menținute prin sentința atacată: - emisiunea "P.M." nu a încălcat dispozițiile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 544/2002 și nici pe cele ale art. 211 alin. (1) lit. b) din Decizia nr. 187/2006 întrucât expresiile folosite (e.g.

"mata ești ori dobitoc ori ești golan"; "împreună cu Nina facem dragoste"; "o carte despre istoria sexului", "ești un maimuțoi opărit domnule, ești un ordinar", etc.) nu sunt nici vulgare și nici nu au avut conotații sexuale, având în contextul emisiunii o natură pamfletară; - emisiunea "P.M." nu a conținut scene și gesturi cu conotație sexuală, scena de așa-zisă nuditate invocată de Consiliul Național al Audiovizualului neavând acest caracter întrucât nicio zonă intimă a vreunui personaj nu a fost descoperită vederii; - legea nu impune ca subiectele alese să aibă umor subtil sau valoare educativă și/sau informațională, astfel cum a reținut Consiliul Național al Audiovizualului, nefiind relevante așadar opțiunile și standardele personale ale membrilor acesteia autorități în ceea ce privește emisiunile de divertisment, astfel că măsura aplicată are caracter abuziv, dreptul la libera exprimare bucurându-se de protecție nu numai în conținut dar și în ceea ce privește forma de exprimare, după cum a statuat și CEDO în jurisprudența sa; - cu referire la emisiunea "S.P." (în recurs este greșit trecută ca și în acțiunea inițială, "P.M."), în mod eronat s-a reținut încălcarea dispozițiilor din Decizia nr. 1.857/2006 întrucât simpla constatare că numele copilului a fost rostit în timpul emisiuni, fiind prezentată și fotografia,

apărută deja într-un ziar de mare tiraj nu putea prezenta pericolul social avut în vedere de CNA, derivând din păstrarea anonimității copilului, mai cu seamă că dată fiind ora târzie a emisiunii, urmările sunt practic inexistente și cu atât mai puțin se poate vorbi de încălcarea dreptului la imagine și viața intimă. 4. Soluția și considerentele instanței de recurs Recursul nu este fondat. Înalta Curte, examinând sentința atacată prin prisma criticilor aduse de recurentă, raportat la actele și lucrările dosarului și față de prevederile legale incidente, incluzând art. 304 1 C. proc. civ., dar și de apărările formulate de intimata-pârâtă CNA prin întâmpinarea la motivele de recurs, reține că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a atrage fie casarea, fie modificarea sentinței atacate, în considerarea celor în continuare arătate.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte observă că prin motivele de recurs nu sunt aduse critici efective hotărârii primei instanțe, fiind reiterate considerațiunile reclamantei vizând nelegalitatea Deciziei CNA nr. 1.190 din 9 decembrie 2010, în manieră evident similară cu aspectele înfățișate deja prin cererea de chemare în judecată.

Recurenta-reclamantă a sesizat instanța de contencios cu solicitarea de anulare a Deciziei CNA nr. 1.19 din 9 decembrie 2010 și în principal de exonerare de plata amenzii în cuantum de 40.000 RON ce i-a fost aplicată, iar în subsidiar de reducere a acesteia, arătând că în mod nelegal s-a reținut de către autoritatea intimată că ar fi încălcat mai multe prevederi din legislația audiovizuală referitoare la protecția copiilor, în câteva ediții ale emisiunilor "P.M." și "S.P.". Contrar celor reafirmate de recurentă prin recursul promovat și în acord cu cele statuate de prima instanță, Înalta Curte reține, raportat la prevederile art. 39 alin. (2) și art. 16 alin. (3) din Codul audiovizualului, că emisiunile "P.M.", prin conținutul lor și urmare a difuzării într-un interval orar ce făcea posibilă și vizionarea lor de către minori, au încălcat normele legale citate ce prevăd expres necesitatea și modalitatea de protecție a minorilor a căror dezvoltare fizică, mentală sau morală poate fi afectată prin programele difuzate în serviciile de televiziune și radiodifuziune.

Rapoartele de monitorizare aflate la dosar atestă că în cadrul mai multor ediții a emisiunii "P.M.", încadrate de recurenta-reclamantă ca producții audiovizuale ce puteau fi vizionate de copii în vârstă de până la 12 ani, numai cu acordul sau împreună cu părinții sau familia (AP), au fost folosite expresii vulgare, cu conotație sexuală, iar personajele, sumar îmbrăcate au mimat chiar și gesturi obscene (a se vedea scena parodierii lui M.S. descrisă de intimată).

Dreptul la liberă exprimare invocate de recurentă consacrat și afirmat ca atare în practica CEDO, dar și în legislația internă nu a fost nesocotit în cazul recurentei câtă vreme, actele și lucrările dosarului au demonstrat că autoritatea intimată, în mod justificat a reținut afectarea protecției ce se impune a fi acordată minorilor, statele putând lua măsuri adecvate pentru a garanta că emisiunile de televiziune difuzate nu cuprind programe cu potențial de a afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a acestora (Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European - Cap. VII).

Aspectele redate în rapoartele de monitorizare și cu privire la emisiunile "S.P.", difuzate la 27 și 28 octombrie 2010, cu referire la prezentarea pe ecran a fotografiei unui copil despre care s-a afirmat că a fost abandonat de mama sa, cu menționarea datelor de identitate ale acestuia, de mai multe ori, demonstrează și încălcarea de către recurentă a prevederilor art. 3 și 11 din Codul audiovizualului potrivit cu care "copilul are dreptul al protejarea imaginii sale publice și a vieții sale intime, private și familiale". Împrejurarea invocată de recurentă vizând așa-zisa lipsă de pericol social derivând din publicarea anterioară a imaginii copilului în ziarul "Libertatea" nu este de natură, și în opinia Înaltei Curți, să înlăture răspunderea reclamantei care, în calitatea sa de radiodifuzor și-a încălcat rolul de a proteja și promova drepturile dar și interesul superior al copilului.

Și sub acest aspect se reține că prima instanță a realizat o pertinentă și convingătoare aplicare a prevederilor art. 3 și 11 din Codul de reglementare a conținutului audiovizual raportat la situația de fapt descrisă, încălcarea textelor de lege arătate de către postul de televiziune sancționat fiind așadar temeinic motivată. În fine, cu referire la motivele noi de recurs expuse oral cu ocazia dezbaterilor în ședință publică, de către recurentă, expres arătate în preambulul prezentei decizii, Înalta Curte reține tardivitatea formulării acestora raportat la prevederile art. 303 și 301 C. proc. civ., niciunul dintre aspectele menționate nefiind indicate în cererea inițială de recurs, depusă cu respectarea termenului legal.

Aspectul învederat atrage respingerea acestora pe temeiul arătat, nefiind necesară așadar analizarea distinctă a motivelor noi de către instanța de control judiciar. Reținând așadar că nu sunt întemeiate criticile recurentei-reclamante, față de considerațiunile sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge așadar ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A. 1 SA București împotriva Sentinței nr. 4.189 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 iunie 2012. Procesat de GGC - AM