ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1209/2016

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 24 iulie 2013 reclamanta S.C. A. S.R.L. a contestat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, Decizia nr. 354 din 2 iulie 2013 emisă de pârât, prin care s-a dispus sancționarea radiodifuzorului reclamant, titular al licenței audiovizuale nr. S-TV 281.2 din 9 iunie 2011, al deciziei de autorizare din 9 iunie 2011 și reautorizare din 1 noiembrie 2011 pentru postul de televiziune B., cu amendă în cuantum de 30.000 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 34 alin. (1) și art. 40 alin. (2) și (3) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare.

Hotărârea Curții de apel Prin Sentința nr. 3813 din 2 decembrie 2013 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată plângerea promovată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Recurenta a susținut că prima instanță a aplicat greșit legea, respectiv dispozițiile art. 40 alin. (1) - (3) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual. Moderatoarea emisiunii a permis persoanei acuzate să intervină pentru a-și exprima punctul de vedere, nu a folosit un limbaj injurios și a intervenit când s-au făcut afirmații cu potențial de a aduce atingere imaginii persoanei. Considerentele sentinței nu țin seama de contextul în care au fost făcute afirmațiile incriminate și nici de faptul că postul de televiziune, prin moderatorul său, nu poate cenzura opiniile exprimate de jurnaliști și invitații lor,chiar dacă acestea presupun utilizarea unui limbaj neacademic. Libertatea de exprimare garantată de Constituția României și de normele internaționale asigură libertatea opiniei, respectiv libertatea de a discuta toate chestiunile de interes public, fără vreo restricție sau teamă de pedeapsă.

Apărările Consiliului Național al Audiovizualului Prin întâmpinarea înregistrată la data de 8 ianuarie 2015, intimatul Consiliul Național al Audiovizualului a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În cuprinsul întâmpinării au fost redate pasaje din raportul de monitorizare, intimatul subliniind că din modul de derulare a emisiunii a reieșit că moderatoarea acesteia a fost depășită de discursul lui C., intervențiile sale au fost inconsistente și fără efect, astfel încât rolul său a fost redus la cel de simplu participant la emisiune. Intimatul a subliniat că libertatea de exprimare, ca principiu fundamental al statului de drept, presupune respectarea normelor de drept interne și internaționale care garantează tuturor persoanelor dreptul de a se manifesta potrivit propriilor opțiuni care nu pot leza drepturile altor membri ai colectivității. Sentința atacată este legală, mai arată intimatul, probele administrate justificând sancțiunea aplicată recurentei.

Procedura derulată în recurs Prin încheierea pronunțată la 4 martie 2016, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., primind punctul de vedere exprimat de magistratul asistent raportor în sensul soluționării căii de atac în condițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ. Părțile nu au solicitat administrarea unor înscrisuri suplimentare și nu au formulat concluzii scrise.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma motivului de casare formulat și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că se impune respingerea căii de atac pentru considerentele care urmează. Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate, în condițiile art. 93 alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, Decizia nr. 354 din 2 iulie 2013 prin care, în calitate de titulară a licenței audiovizuale și a deciziei de autorizare pentru postul de televiziune B., a fost sancționată cu amendă în cuantum de 30.000 RON pentru încălcarea prevederilor ar. 34 alin. (1) și art. 40 alin. (2) și (3) din Decizia CNA nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual. Curtea de apel a analizat detaliat situația de fapt relevată de raportul de monitorizare al emisiunii "Ediție specială" din data de 26 iunie 2013, ajungând la concluzia că sancțiunea aplicată este legală. Concluzia curții de apel este corectă, fiind însușită de instanța de control judiciar pentru că reflectă aplicarea judicioasă a cadrului normativ la situația de fapt ale cărei coordonate relevante nu sunt supuse contestării. Prin recursul exercitat se susține, în esență, că moderatoarea emisiunii și-a îndeplinit obligațiile impuse prin dispozițiile normative invocate de CNA, neputându-i-se imputa limbajul utilizat de invitați; de asemenea, recurenta afirmă că dreptul la opinie și la libera exprimare este protejat, întrucât publicul larg are dreptul să fie informat, jurnalistul neexercitându-l pentru sine, ci în interes public. Potrivit prevederilor din Decizia CNA nr. 220/2011 reținute în decizia de sancționare: art. 34 alin. (1): Orice persoană are dreptul la propria imagine. art. 40 alin. (2): Moderatorii programelor au obligația să solicite ferm interlocutorilor să probeze afirmațiile acuzatoare sau să indice, cel puțin, probele care le susțin, pentru a permite publicului să evalueze cât de justificate sunt acuzațiile. alin. (3): Moderatorii programelor au obligația să nu folosească și nu permită invitaților să folosească un limbaj injurios sau să instige la violență. În concret, s-a reproșat recurentei că moderatoarea emisiunii, D., nu și-a îndeplinit obligațiile care rezultă din textele legale precitate, prin aceea că nu a intervenit ferm în dialogul injurios și vulgar care s-a purtat între unul dintre invitații din studio, E. și C., care a intervenit telefonic; în privința unor afirmații s-a mai reținut că nu s-au solicitat minime dovezi în susținerea acestora. Pasajele esențiale sunt: "C.: Era vorba de contractul (...) cu firma israeliană. Și, mă rog, banii au ajuns și prin alte părți și pe urmă a dezertat la partidul lui F.. Ăsta n-are dreptul să vorbească de extrema dreaptă, iertați-mă." "E.: Pe mine m-ai ținut în pușcărie și mi-ai furat 400 de mii de dolari, împreună cu avocatul G., de la Sindicat, care trebuia să meargă la familie și ai mințit țara asta, ai mințit țara asta că sunt vicepreședinte la tine partid... ai mințit țara asta că o să ajungi președinte, ș.a.m.d." (...) "C.: I-ai dus la moarte pe mineri, i-ai băgat la Stoenești, i-ai băgat în calea tunurilor (…).Dar m-am săturat de obrăznicia ta, măi maimuțoiule, măi! Du-te, mă, și muncește, măi!" "D.: Domnule C., stați că am impresia, domnul E. vrea să vorbească cu dumneavoastră, vă rog! E.: Eu rămân stupefiat să aud aceleași lucruri de zeci de ani de zile, la un domn și nu vreau să fiu dur, care la ora aceasta nu mai este președintele partidului de care vorbește. C.: De unde știi tu, mă, derbedeul dracului, că nu mai sunt la . D.: Domnule C., vă rog frumos să respectăm (...). C.: Nu ți-e rușine, mă, vagabondule, măș" (...) "C.: Măi, analfabetule, câte clase ai tu, măi, idiotule, măi!" Înalta Curte constată că simpla redare a dialogului anterior justifică pe deplin întrunirea ipotezelor normative indicate în decizia atacată și sancțiunea contravențională. Curtea de apel a reținut cu temei că intervenția moderatoarei nu a fost promptă și eficientă, că a permis ca discuția între cele două persoane să se poarte nu mai puțin de 7 minute până a întrerupt legătura telefonică, în pofida schimbului de replici vulgar, injurios, agresiv, violent și a acuzațiilor neînsoțite de o minimă bază factuală ori explicație. Contrar recurentei, Consiliul Național al Audiovizualului nu i-a reproșat alegerea invitaților ori limbajul utilizat de aceștia, ci faptul că, dat fiind specificul emisiunii și abordarea previzibilă a invitaților, moderatoarea nu a intervenit cu fermitate pentru a opri derapajele verbale ale acestora, inclusiv prin întreruperea convorbirii telefonice. Nici în ceea ce privește considerațiile recurentei referitoare la libertatea de exprimare și informare din perspectiva dispozițiilor art. 30 al Constituției și art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Înalta Curte nu poate avea altă optică decât judecătorul fondului. Jurisprudența pe care a dezvoltat-o CEDO pornește de la ideea că protecția acordată de art. 10 din Convenție variază în funcție de natura discursului și de scopul urmărit, precum și de la premisa că jurnaliștii urmăresc să-și îndeplinească cu bună credință sarcina de a informa opinia publică. S-a subliniat că articolul 10 nu protejează numai substanța ideilor exprimate, dar și modul în care aceasta se realizează, astfel încât "îndatoririle și responsabilitățile" la care se referă paragraful al doilea să capete o importanță sporită atunci când există riscul de a se aduce atingere reputației persoanelor și de a se pune în pericol "drepturile acestora" (Cumpănă și Mazăre împotriva României, 2003). Pe aceeași linie, subliniind importanța presei într-o societate democratică, aceeași instanță europeană a punctat că presa nu trebuie să depășească anumite limite, îndeosebi în ceea ce privește reputația și drepturile celorlalți, sarcina sa principală, comunicarea informațiilor și ideilor referitoare la orice problemă de interes general, urmând a se realiza cu respectarea datoriilor și responsabilităților proprii (Dalban împotriva României, 1999). În fine, din aceeași jurisprudență rezultă că "exercitarea libertății de exprimare comportă obligații și responsabilități, astfel, este legitimat să se includă obligația de a evita pe cât se poate expresii care, în mod gratuit ofensează pe alții" (cauza Otto Preminger-Institute împotriva Austriei). Conchizând, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.