ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2227/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

Prin încheierea din

25 iulie 2008, Biroul Judecătorului Delegat de pe lângă Penitenciarul de maximă

siguranță Arad a respins, în temeiul dispozițiilor art. 38 alin. (5) lit. b)

din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, plângerea formulată de

petentul F.N.I. privind obligarea administrației penitenciarului de a

înregistra și trimite două plicuri preplătite primite de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

S-a reținut că nu s-a

încălcat dreptul la corespondență al petentului, care avea posibilitatea de a

trimite personal aceste plicuri - în cadrul penitenciarului fiind montate cutii

poștale - al căror conținut este ridicat de furnizorul de servicii poștale,

înregistrarea corespondenței fiind făcută eventual de acesta și nicidecum de

administrația penitenciarului.

Petentul F.N.I. a

contestat această încheiere în fața Judecătoriei Arad, cauza fiind înregistrată

la data de 13 august 2008 sub nr. 8034/55/2008.

În cursul judecății,

petentul a invocat excepția de nelegalitate.

În încheierea de

ședință din data de 18 septembrie 2008 a Judecătoriei Arad se menționează că

petentul ar fi făcut referire la nelegalitatea art. 52 din Legea nr. 1987/2006,

a art. 3 din Decizia Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP) nr. 478

din 26 iunie 2006 și a unor articole din Decizia ANP nr. 499 (nu se menționează

anul emiterii).

Pentru ca petentul să

precizeze textele considerate nelegale, Judecătoria Arad a amânat judecata la

data de 16 octombrie 2008 când petentul, în ședință publică, a depus un înscris

pretinzând că din cuprinsul său rezultă obiectul excepției de nelegalitate.

Ca urmare, prin

încheierea de ședință pronunțată la acea dată, Judecătoria Arad a dispus

sesizarea Curții de Apel Timișoara pentru soluționarea excepției.

instanței de fond

Prin sentința civilă nr.

31 din

data

de 25 ianuarie 2011, Curtea de Apel Timișoara – Secția Contencios Administrativ

și Fiscal a constatat nelegala sesizare a instanței și a dispus restituirea dosarului

la judecătoria Arad pentru continuarea judecății.

și de drept pe care s-a întemeiat convingerea instanței de fond.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că încheierea prin care a fost sesizată nu

este motivată și nu precizează obiectul excepției de nelegalitate și, deși

petentul, la data de 02 decembrie 2010, a precizat că a înțeles să invoce nelegalitatea

Deciziilor ANP nr. 498 și 499 din 2007, Ordinului de zi al Penitenciarului

Arad, H.G. nr. 1897/2007 art. 52, alin. (2) parțial, și alin. (3), O.M.J. nr. 2456/C/2000

care solicită să fie depuse la dosar, susținând că toate actele enumerate sunt

nelegale raportat la Legea nr. 30/1994 art. 1, 16, 20 din Constituția României

și la Legea nr. 75/2006, omisiunea instanței de fond de a preciza actele

administrative de care depinde soluționarea cauzei pe fond nu poate fi

îndepărtată, nici suplinită de petent deoarece ar însemna că acesta să se

substituie instanței de fond care este singura competentă să hotărască obiectul

excepției de nelegalitate și să sesizeze în acest sens instanța de contencios

administrativ.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul F.N.I., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Motivele de recurs

sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul critică

hotărârea atacată din perspectiva refuzului de a se pronunța asupra excepției

de nelegalitate cu care instanța de fond a fost investită în urma Încheierii

din 16 octombrie 2008 a Judecătoriei Arad.

Recurentul consideră

că a indicat în cererea formulată actele administrative nelegale de care

depinde soluționarea litigiului pe fond, conform dispoziției art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

II. Considerentele

instanței de recurs.

nefondat.

1.1. Potrivit

dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ numai

instanța ce soluționează fondul cauzei are competența să stabilească dacă de

actele administrative invocate depinde soluționarea cauzei.

1.2. Astfel, instanța

de fond are obligația, în ipoteza în care constată că de actul administrativ

depinde soluționarea litigiului, să sesizeze instanța de contencios

administrativ competentă, prin încheiere motivată.

1.3. În cuprinsul

încheierii, instanța ce soluționează fondul litigiului trebuie să arate, să

denumească, actele administrative considerate a fi nelegale și să demonstreze

legătura cu fondul pricinii.

1.4. Indiferent dacă

partea ce a ridicat excepția de nelegalitate a indicat aceste mențiuni în

cererea sa, instanța fondului nu este absolvită de obligația impusă de art. 4 alin.

(1) sus-menționat.

1.5. Cum bine a

constatat și instanța de contencios administrativ competentă, Curtea de Apel

Timișoara, prin încheierea de sesizare nu s-au respectat prevederile legale,

instanța fiind în imposibilitate de a soluționa excepția de nelegalitate.

1.6. Mai mult, actul

administrativ invocat nu există sau înscrisul este ilizibil, astfel încât în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004, se impune respingerea recursului ca nefondat, soluția

criticată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de către recurentul-reclamant F.N.I. împotriva Sentinței civile nr. 31

din data de 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara – Secția Contencios

Administrativ și Fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 aprilie 2011.