ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2227/2011

Obiectul acțiunii Prin încheierea din 25 iulie 2008, Biroul Judecătorului Delegat de pe lângă Penitenciarul de maximă siguranță Arad a respins, în temeiul dispozițiilor art. 38 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, plângerea formulată de petentul F.N.I. privind obligarea administrației penitenciarului de a înregistra și trimite două plicuri preplătite primite de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. S-a reținut că nu s-a încălcat dreptul la corespondență al petentului, care avea posibilitatea de a trimite personal aceste plicuri - în cadrul penitenciarului fiind montate cutii poștale - al căror conținut este ridicat de furnizorul de servicii poștale, înregistrarea corespondenței fiind făcută eventual de acesta și nicidecum de administrația penitenciarului. Petentul F.N.I. a contestat această încheiere în fața Judecătoriei Arad, cauza fiind înregistrată la data de 13 august 2008 sub nr. 8034/55/2008. În cursul judecății, petentul a invocat excepția de nelegalitate. În încheierea de ședință din data de 18 septembrie 2008 a Judecătoriei Arad se menționează că petentul ar fi făcut referire la nelegalitatea art. 52 din Legea nr. 1987/2006, a art. 3 din Decizia Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP) nr. 478 din 26 iunie 2006 și a unor articole din Decizia ANP nr. 499 (nu se menționează anul emiterii). Pentru ca petentul să precizeze textele considerate nelegale, Judecătoria Arad a amânat judecata la data de 16 octombrie 2008 când petentul, în ședință publică, a depus un înscris pretinzând că din cuprinsul său rezultă obiectul excepției de nelegalitate. Ca urmare, prin încheierea de ședință pronunțată la acea dată, Judecătoria Arad a dispus sesizarea Curții de Apel Timișoara pentru soluționarea excepției.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 31 din data de 25 ianuarie 2011, Curtea de Apel Timișoara – Secția Contencios Administrativ și Fiscal a constatat nelegala sesizare a instanței și a dispus restituirea dosarului la judecătoria Arad pentru continuarea judecății.

Motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat convingerea instanței de fond. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că încheierea prin care a fost sesizată nu este motivată și nu precizează obiectul excepției de nelegalitate și, deși petentul, la data de 02 decembrie 2010, a precizat că a înțeles să invoce nelegalitatea Deciziilor ANP nr. 498 și 499 din 2007, Ordinului de zi al Penitenciarului Arad, H.G. nr. 1897/2007 art. 52, alin. (2) parțial, și alin. (3), O.M.J. nr. 2456/C/2000 care solicită să fie depuse la dosar, susținând că toate actele enumerate sunt nelegale raportat la Legea nr. 30/1994 art. 1, 16, 20 din Constituția României și la Legea nr. 75/2006, omisiunea instanței de fond de a preciza actele administrative de care depinde soluționarea cauzei pe fond nu poate fi îndepărtată, nici suplinită de petent deoarece ar însemna că acesta să se substituie instanței de fond care este singura competentă să hotărască obiectul excepției de nelegalitate și să sesizeze în acest sens instanța de contencios administrativ.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul F.N.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul critică hotărârea atacată din perspectiva refuzului de a se pronunța asupra excepției de nelegalitate cu care instanța de fond a fost investită în urma Încheierii din 16 octombrie 2008 a Judecătoriei Arad. Recurentul consideră că a indicat în cererea formulată actele administrative nelegale de care depinde soluționarea litigiului pe fond, conform dispoziției art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 1.1. Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ numai instanța ce soluționează fondul cauzei are competența să stabilească dacă de actele administrative invocate depinde soluționarea cauzei. 1.2. Astfel, instanța de fond are obligația, în ipoteza în care constată că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului, să sesizeze instanța de contencios administrativ competentă, prin încheiere motivată. 1.3. În cuprinsul încheierii, instanța ce soluționează fondul litigiului trebuie să arate, să denumească, actele administrative considerate a fi nelegale și să demonstreze legătura cu fondul pricinii. 1.4. Indiferent dacă partea ce a ridicat excepția de nelegalitate a indicat aceste mențiuni în cererea sa, instanța fondului nu este absolvită de obligația impusă de art. 4 alin. (1) sus-menționat. 1.

Cum bine a constatat și instanța de contencios administrativ competentă, Curtea de Apel Timișoara, prin încheierea de sesizare nu s-au respectat prevederile legale, instanța fiind în imposibilitate de a soluționa excepția de nelegalitate. 1.

Mai mult, actul administrativ invocat nu există sau înscrisul este ilizibil, astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se impune respingerea recursului ca nefondat, soluția criticată fiind legală și temeinică.