ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1451/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 11 din 19 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea petentului D.G. formulată împotriva rezoluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 180/P/2008 și dosarul nr. 933/II/2/2008. S-a reținut că petentul, aflat la acea dată în Penitenciarul de maximă siguranță Arad, a formulat o plângere penală împotriva făptuitorilor H.D. și L.A.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 272 C. pen., art. 289 și art. 291 C. pen., motivând că aceștia, în calitate de director și, respectiv, șef birou evidență al Penitenciarului Arad, în mod abuziv au reținut corespondența și au întocmit în fals un proces-verbal în care au consemnat că petentul a refuzat primirea corespondenței Prin rezoluția nr. 180/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus, în baza art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de ofițerii H.D. și L.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, reținere de înscrisuri, fals intelectual și uz de fals, prevăzute art. 246, art. 272 C. pen., art. 289 și art. 291 C. pen.

Din actele premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 272 C. pen., nu sunt întrunite din punct de vedere subiectiv elementele constitutive prevăzute de lege, iar infracțiunile prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen., nu există. Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a fost verificată, la plângerea petentului, conform art. 278 alin. (1) C. proc.

pen., de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, care a menținut-o, respingând plângerea petentului prin rezoluția nr. 933/II/2/2008 din 26 septembrie 2008. Plângerea petentului adresată instanței de judecată împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale a fost respinsă, ca nefondată, de Curtea de Apel Timișoara, prin sentința penală nr. 11 din 19 ianuarie 2009. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul D.G., care nu a dezvoltat în scris nici un motiv, deși a beneficiat de amânarea cauzei, acordându-i-se un termen pentru pregătirea apărării. Petentul a solicitat instanței de recurs să i se comunice hotărârea primei instanțe, cerere ce i-a fost respinsă, întrucât nu instanța de recurs asigură comunicarea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond, în speță, comunicarea redactării hotărârii nu este obligatorie, conform art. 360 C. proc.

pen., iar petentului i s-a acordat posibilitatea de a-și pregăti apărarea, inclusiv prin obținerea unei copii xerox de pe actele din dosar, cauza fiind amânată în recurs pentru acest motiv la data de 20 martie 2009. În aceste condiții, Înalta Curte a procedat la examinarea din oficiu a sentinței primei instanțe, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constatând că aceasta este legală și temeinică. În mod corect a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror față de intimații H.D. și L.A., ofițeri la Penitenciarul Arad, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 272 C. pen., art. 289 și art. 291 C. pen.

Din cercetările efectuate a rezultat că, în privința corespondenței juridice a deținutului, făptuitorii au procedat conform Ordinului ministrului justiției nr. 2860/2000, clasând la dosarul de deținere actele, după ce erau aduse la cunoștința destinatarului. Petentul a făcut referire la încheierile judecătorului delegat, prin care i s-a admis plângerea și s-a dispus restituirea corespondenței juridice, ceea ce ar dovedi, în opinia petentului, abuzul comis de cei doi făptuitori.

Este de observat că prin încheierea din dosarul nr. 1515 din 30 octombrie 2007 din data de 2 noiembrie 2007, judecătorul delegat a făcut o analiză a legislației relevate în domeniul reclamat de petent, cu privire la corespondența ce privește situația juridică a deținuților, respectiv Ordinul ministrului justiției nr. 2860/2000, Codul de procedură penală, Codul de procedură civilă, Legea nr. 275/2006, art. 8 din C.E.D.O., ajungând la concluzia că modalitatea în care administrația penitenciarului a procedat nu era conformă acestor dispoziții legale. Prin urmare, a fost sesizată o practică greșită în general și nu o atitudine abuzivă în privința unui anume deținut, respectiv a petentului, astfel că, în mod corect s-a constatat că infracțiunii de abuz în serviciu reclamate îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv, latura subiectivă, motiv pentru care soluția de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 10 lit. d) C. proc.

pen., pentru această faptă este corectă. Aceeași situație s-a apreciat și cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 272 C. pen., pentru care, de asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. (lipsa laturii subiective). S-a constatat, din actele premergătoare efectuate că, uneori, petentul a refuzat să i-a cunoștință de corespondența juridică ce-i era destinată, ceea ce a determinat întocmirea unor procese-verbale constatatoare. Nu s-a constatat ca vreunul din acestea să fie false, nu s-a constatat existența infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen., astfel încât, pentru aceasta, s-a dispus corect neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. a) C. proc.

pen. Pentru considerentele sus-expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va dispune respingerea recursului, ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.G. împotriva sentinței penale nr. 11/ PI din 19 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 aprilie 2009.