ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1451/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 11

din 19 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală,

s-a respins, ca nefondată, plângerea petentului D.G. formulată împotriva

rezoluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în

dosarul nr. 180/P/2008 și dosarul nr. 933/II/2/2008.

S-a reținut că petentul,

aflat la acea dată în Penitenciarul de maximă siguranță Arad, a formulat o

plângere penală împotriva făptuitorilor H.D. și L.A. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 272 C. pen., art. 289 și art.

291 C. pen., motivând că aceștia, în calitate de director și, respectiv, șef

birou evidență al Penitenciarului Arad, în mod abuziv au reținut corespondența

și au întocmit în fals un proces-verbal în care au consemnat că petentul a refuzat

primirea corespondenței

Prin rezoluția nr. 180/P/2008

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus, în baza art. 10 lit.

a) și d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de ofițerii H.D. și L.A.,

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, reținere de înscrisuri, fals intelectual și uz de fals, prevăzute art.

246, art. 272 C. pen., art. 289 și art. 291 C. pen.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză s-a constatat că în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 246

și art. 272 C. pen., nu sunt întrunite din punct de vedere subiectiv elementele

constitutive prevăzute de lege, iar infracțiunile prevăzute de art. 289 și art.

291 C. pen., nu există.

Rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale a fost verificată, la plângerea petentului, conform art. 278 alin.

(1) C. proc. pen., de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara, care a menținut-o, respingând plângerea petentului prin

rezoluția nr. 933/II/2/2008 din 26 septembrie 2008.

Plângerea petentului

adresată instanței de judecată împotriva soluției de neîncepere a urmăririi

penale a fost respinsă, ca nefondată, de Curtea de Apel Timișoara, prin

sentința penală nr. 11 din 19 ianuarie 2009.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs petentul D.G., care nu a dezvoltat în scris

nici un motiv, deși a beneficiat de amânarea cauzei, acordându-i-se un termen

pentru pregătirea apărării.

Petentul a solicitat

instanței de recurs să i se comunice hotărârea primei instanțe, cerere ce i-a

fost respinsă, întrucât nu instanța de recurs asigură comunicarea hotărârilor

pronunțate de instanțele de fond, în speță, comunicarea redactării hotărârii nu

este obligatorie, conform art. 360 C. proc. pen., iar petentului i s-a acordat

posibilitatea de a-și pregăti apărarea, inclusiv prin obținerea unei copii

xerox de pe actele din dosar, cauza fiind amânată în recurs pentru acest motiv

la data de 20 martie 2009.

În aceste condiții, Înalta

Curte a procedat la examinarea din oficiu a sentinței primei instanțe, sub

toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., constatând că aceasta este legală și temeinică.

În mod corect a fost

menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror față

de intimații H.D. și L.A., ofițeri la Penitenciarul Arad, sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 272 C. pen., art. 289 și art.

291 C. pen.

Din cercetările efectuate a

rezultat că, în privința corespondenței juridice a deținutului, făptuitorii au

procedat conform Ordinului ministrului justiției nr. 2860/2000, clasând la

dosarul de deținere actele, după ce erau aduse la cunoștința destinatarului.

Petentul a făcut referire la

încheierile judecătorului delegat, prin care i s-a admis plângerea și s-a

dispus restituirea corespondenței juridice, ceea ce ar dovedi, în opinia

petentului, abuzul comis de cei doi făptuitori.

Este de observat că prin

încheierea din dosarul nr. 1515 din 30 octombrie 2007 din data de 2 noiembrie 2007,

judecătorul delegat a făcut o analiză a legislației relevate în domeniul

reclamat de petent, cu privire la corespondența ce privește situația juridică a

deținuților, respectiv Ordinul ministrului justiției nr. 2860/2000, Codul de

procedură penală, Codul de procedură civilă, Legea nr. 275/2006, art. 8 din C.E.D.O.,

ajungând la concluzia că modalitatea în care administrația penitenciarului a

procedat nu era conformă acestor dispoziții legale.

Prin urmare, a fost sesizată

o practică greșită în general și nu o atitudine abuzivă în privința unui anume

deținut, respectiv a petentului, astfel că, în mod corect s-a constatat că

infracțiunii de abuz în serviciu reclamate îi lipsește unul din elementele

constitutive, respectiv, latura subiectivă, motiv pentru care soluția de

neîncepere a urmăririi penale în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru

această faptă este corectă.

Aceeași situație s-a

apreciat și cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 272 C. pen., pentru

care, de asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit.

d) C. proc. pen. (lipsa laturii subiective).

S-a constatat, din actele

premergătoare efectuate că, uneori, petentul a refuzat să i-a cunoștință de

corespondența juridică ce-i era destinată, ceea ce a determinat întocmirea unor

procese-verbale constatatoare.

Nu s-a constatat ca vreunul

din acestea să fie false, nu s-a constatat existența infracțiunilor prevăzute

de art. 289 și art. 291 C. pen., astfel încât, pentru aceasta, s-a dispus

corect neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Pentru considerentele

sus-expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va dispune respingerea recursului, ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul D.G. împotriva sentinței penale nr. 11/ PI

din 19 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 aprilie 2009.