ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1860/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 7 iulie 2010, SC A. SA Iași a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate solicitând anularea Deciziilor nr. 45 din 26 februarie 2012 și 114 din 15 iunie 2010 prin care s-a revocat autorizația de antrepozit fiscal și s-a respins solicitarea de reducere cu 75% a nivelului garanției. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a constatat în mod eronat că societatea nu ar fi depus în termen declarațiile privind accizele și nu ar fi efectuat plata sumelor cu acest titlu, motiv pentru care a respins solicitarea de reducere a garanției, dispunând nelegal revocarea autorizației de antrepozit fiscal, pe considerentul nedepunerii garanției în numerar actualizate.

Reclamanta a precizat că și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau, neînregistrând întârzieri la plata accizelor și constituind garanție sub formă de ipotecă asupra a 2 spații comerciale, pe care organele fiscale au instituit sechestru asigurator. Prin Sentința nr. 137 din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a dispus anularea celor două acte administrative contestate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, potrivit expertizei contabile efectuate în cauză, reclamanta a depus în termen declarațiile privind accizele și a achitat sumele declarate lunar cu acest titlu.

Referitor la aspectul actualizării garanției fiscale, instanța a constatat că pârâtul, prin instituțiile abilitate, a confirmat tacit legalitatea continuării activității reclamantei ca antrepozitar fiscal, prin instituirea, conform Adresei nr. 368 din 20 aprilie 2010 a garanției ipotecare pentru două spații comerciale și ulterior, conform Deciziei nr. 4 din 17 ianuarie 2011, prin actualizarea garanției la 12.600 euro corespunzător nivelului actual al operațiunilor comerciale derulate de societate. Împotriva sentinței a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâtul a învederat că la data emiterii Deciziei nr. 45 din 26 februarie 2010, cererea societății de schimbare a formei de garanție prin instituirea unei ipoteci nu avea suport legal, întrucât până la intrarea în vigoare la 1 aprilie 2010 a prevederilor privind accizele din H.G.

nr. 1620 din 31 decembrie 2009, garanțiile nu puteau fi decât în numerar și/sau personale. Pârâtul a mai arătat că reclamanta nu a constituit garanția în sumă de 59.310 euro în termenul legal, respectiv la 15 ianuarie 2010 și nu a efectuat plata accizelor, solicitarea de reducere cu 75% a garanției fiind respinsă în mod întemeiat, avându-se în vedere faptul că societatea nu a respectat prevederile legale în privința depunerii declaraților lunare și a plății sumelor datorate în calitate de antrepozitar fiscal autorizat. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, prin Decizia nr. 45 din 26 februarie 2010 pârâtul a dispus revocarea autorizației de antrepozit fiscal, pentru nerespectarea prevederilor art. 183 alin. (1) lit. a) C. fisc. - neconstituirea garanției - iar în raport de această măsură, a decis și respingerea solicitării de reducere cu 75% a nivelului garanției. Contestația formulată de reclamantă a fost respinsă prin Decizia nr. 114 din 15 iunie 2010 a aceleiași autorități. Din actele dosarului rezultă că reclamanta a solicitat la începutul anului 2010 amânarea constituirii garanției, reducerea nivelului acesteia cu 75% motivat de dificultățile financiare, precum și schimbarea formei de garanție, din garanție bancară în ipotecă.

După emiterea Deciziei nr. 45 din 26 februarie 2010, prin care s-au respins cererile reclamantei și s-a dispus revocarea autorizației de antrepozit fiscal, societatea și-a continuat activitatea, executarea măsurii fiind suspendată inițial prin exercitarea contestației în procedura administrativă și ulterior, prin încheierea din 26 iulie 2010, irevocabilă, a Curții de Apel Iași. Instanța de fond a reținut în mod justificat că pârâtul a confirmat tacit prin organismele abilitate legalitatea desfășurării în continuare a antrepozitului fiscal, prin măsurile dispuse la 20 aprilie 2010 și respectiv, 17 ianuarie 2011. Astfel, Administrația Finanțelor Publice Iași a dispus la 20 aprilie 2010 în baza art. 108 din H.G.

nr. 1620/2009 constituirea garanției ipotecare pentru două spații comerciale aparținând reclamantei, încheind în acest sens procesul-verbal de sechestru asigurator nr. 364 din 20 aprilie 2010, comunicând măsura dispusă și Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași cu Adresa nr. 368/2010 în care este indicată și valoarea imobilelor, de 107.000 euro. Ulterior, prin Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2011, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași a dispus actualizarea garanției fiscale a reclamantei la suma de 12.600 Euro, consemnându-se la art. 3 că actul respectiv constituie completare la autorizația de antrepozit fiscal emisă reclamantei în anul 2008, iar garanția astfel stabilită fiind constituită în termenul legal.

De menționat că instituirea sechestrului asigurator asupra imobilelor ca modalitate de constituire a garanției fiscale nu a fost avută în vedere cu ocazia soluționării contestației, reținându-se doar aspectul privind data intrării în vigoare a prevederilor H.G. nr. 1620/2009 în materie de antrepozit fiscal. În concluzie, având în vedere și constatările și concluziile expertizei contabile referitoare la depunerea declarațiilor lunare și la plata în termen a accizelor, Curtea va constata că nu sunt întemeiate criticile formulate de pârât, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași împotriva Sentinței nr. 137 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2012. Procesat de GGC - GV