ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1860/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 7 iulie

2010, SC A. SA Iași a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice -

Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate

solicitând anularea Deciziilor nr. 45 din 26 februarie 2012 și 114 din 15 iunie

2010 prin care s-a revocat autorizația de antrepozit fiscal și s-a respins

solicitarea de reducere cu 75% a nivelului garanției.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că pârâtul a constatat în mod eronat că societatea nu ar fi

depus în termen declarațiile privind accizele și nu ar fi efectuat plata

sumelor cu acest titlu, motiv pentru care a respins solicitarea de reducere a

garanției, dispunând nelegal revocarea autorizației de antrepozit fiscal, pe

considerentul nedepunerii garanției în numerar actualizate.

Reclamanta a precizat

că și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau, neînregistrând întârzieri la

plata accizelor și constituind garanție sub formă de ipotecă asupra a 2 spații

comerciale, pe care organele fiscale au instituit sechestru asigurator.

Prin Sentința nr. 137

din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea și a dispus anularea celor două acte administrative

contestate.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că, potrivit expertizei contabile

efectuate în cauză, reclamanta a depus în termen declarațiile privind accizele

și a achitat sumele declarate lunar cu acest titlu.

Referitor la aspectul

actualizării garanției fiscale, instanța a constatat că pârâtul, prin

instituțiile abilitate, a confirmat tacit legalitatea continuării activității

reclamantei ca antrepozitar fiscal, prin instituirea, conform Adresei nr. 368

din 20 aprilie 2010 a garanției ipotecare pentru două spații comerciale și

ulterior, conform Deciziei nr. 4 din 17 ianuarie 2011, prin actualizarea

garanției la 12.600 euro corespunzător nivelului actual al operațiunilor

comerciale derulate de societate.

Împotriva sentinței a

declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Astfel, pârâtul a

învederat că la data emiterii Deciziei nr. 45 din 26 februarie 2010, cererea

societății de schimbare a formei de garanție prin instituirea unei ipoteci nu

avea suport legal, întrucât până la intrarea în vigoare la 1 aprilie 2010 a

prevederilor privind accizele din H.G. nr. 1620 din 31 decembrie 2009,

garanțiile nu puteau fi decât în numerar și/sau personale.

Pârâtul a mai arătat

că reclamanta nu a constituit garanția în sumă de 59.310 euro în termenul

legal, respectiv la 15 ianuarie 2010 și nu a efectuat plata accizelor,

solicitarea de reducere cu 75% a garanției fiind respinsă în mod întemeiat,

avându-se în vedere faptul că societatea nu a respectat prevederile legale în

privința depunerii declaraților lunare și a plății sumelor datorate în calitate

de antrepozitar fiscal autorizat.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, prin Decizia

nr. 45 din 26 februarie 2010 pârâtul a dispus revocarea autorizației de

antrepozit fiscal, pentru nerespectarea prevederilor art. 183 alin. (1) lit. a)

C. fisc. - neconstituirea garanției - iar în raport de această măsură, a decis

și respingerea solicitării de reducere cu 75% a nivelului garanției.

Contestația formulată

de reclamantă a fost respinsă prin Decizia nr. 114 din 15 iunie 2010 a

aceleiași autorități.

Din actele dosarului

rezultă că reclamanta a solicitat la începutul anului 2010 amânarea

constituirii garanției, reducerea nivelului acesteia cu 75% motivat de

dificultățile financiare, precum și schimbarea formei de garanție, din garanție

bancară în ipotecă.

După emiterea

Deciziei nr. 45 din 26 februarie 2010, prin care s-au respins cererile

reclamantei și s-a dispus revocarea autorizației de antrepozit fiscal,

societatea și-a continuat activitatea, executarea măsurii fiind suspendată

inițial prin exercitarea contestației în procedura administrativă și ulterior,

prin încheierea din 26 iulie 2010, irevocabilă, a Curții de Apel Iași.

Instanța de fond a

reținut în mod justificat că pârâtul a confirmat tacit prin organismele

abilitate legalitatea desfășurării în continuare a antrepozitului fiscal, prin

măsurile dispuse la 20 aprilie 2010 și respectiv, 17 ianuarie 2011.

Astfel, Administrația

Finanțelor Publice Iași a dispus la 20 aprilie 2010 în baza art. 108 din H.G.

nr. 1620/2009 constituirea garanției ipotecare pentru două spații comerciale

aparținând reclamantei, încheind în acest sens procesul-verbal de sechestru

asigurator nr. 364 din 20 aprilie 2010, comunicând măsura dispusă și Direcției

Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași cu Adresa nr. 368/2010 în

care este indicată și valoarea imobilelor, de 107.000 euro.

Ulterior, prin

Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2011, Direcția Regională pentru Accize și

Operațiuni Vamale Iași a dispus actualizarea garanției fiscale a reclamantei la

suma de 12.600 Euro, consemnându-se la art. 3 că actul respectiv constituie

completare la autorizația de antrepozit fiscal emisă reclamantei în anul 2008,

iar garanția astfel stabilită fiind constituită în termenul legal.

De menționat că

instituirea sechestrului asigurator asupra imobilelor ca modalitate de

constituire a garanției fiscale nu a fost avută în vedere cu ocazia

soluționării contestației, reținându-se doar aspectul privind data intrării în

vigoare a prevederilor H.G. nr. 1620/2009 în materie de antrepozit fiscal.

În concluzie, având

în vedere și constatările și concluziile expertizei contabile referitoare la

depunerea declarațiilor lunare și la plata în termen a accizelor, Curtea va

constata că nu sunt întemeiate criticile formulate de pârât, motiv pentru care

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea

Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate reprezentat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Iași împotriva Sentinței nr. 137 din 15 aprilie

2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 4 aprilie 2012.

Procesat de GGC - GV