ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 763/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

466/45/2010, reclamanta SC A. S.A. Iași a solicitat suspendarea executării

Deciziilor nr. 45 din 26 februarie 2010 și nr. 114 din 15 iunie 2010 emise de

pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor

de Produse Supuse Accizelor Armonizate București până la soluționarea

irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea acestor decizii.

În motivarea cererii,

întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a arătat

că, prin Decizia nr. 45 din 26 februarie 2010 a fost revocată în mod nelegal

autorizația de antrepozit fiscal nr. X, iar prin Decizia nr. 114 din 15 iunie

2010 a fost respinsă contestația administrativă.

Reclamanta a

învederat că ambele decizii contestate au fost emise în considerarea unei

situații de fapt care nu corespunde realității, deoarece declarațiile privind

accizele au fost depuse în termen legal, iar garanția impusă a fost constituită

sub forma ipotecilor asupra a două spații comerciale, în condițiile prevăzute

de pct. 108 din Titlul VII - Accize și alte taxe speciale din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003.

Prin încheierea dată

în ședința publică de la 26 iulie 2010, Curtea de Apel Iași, secția de

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea și a dispus suspendarea

executării Deciziilor nr. 45 din 26 februarie 2010 și nr. 114 din 15 iunie 2010

până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Hotărând astfel,

instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile cumulative

prevăzute de art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 554/2004 prin existența

unui caz bine justificat, față de împrejurările legate de starea de fapt și de

drept care creează o îndoială serioasă în privința legalității deciziilor

atacate, precum și față de pericolul producerii unei pagube iminente pentru

reclamantă, prin imposibilitatea desfășurării activității economice autorizate.

Împotriva acestei

încheieri, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin

Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, solicitând ca în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată

hotărârea atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de

suspendare a executării formulată de reclamantă.

Recurentul a susținut

că în mod eronat s-a constatat prin încheierea atacată îndeplinirea condițiilor

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea

executării actelor administrative deduse judecății.

Recurentul a arătat

că existența unui caz bine justificat a fost greșit reținută, cu motivarea că a

fost constituită garanția impusă în sumă de 59.310 euro, fără a se avea în

vedere că, începând de la data de 1 iulie 2010, prin intrarea în vigoare a art.

I pct. 21 din H.G. nr. 768/2010, garanția poate fi sub formă de depozit în

numerar sau garanție personală, astfel că nu mai este admisă garanția sub formă

de ipotecă asupra bunurilor imobile.

De asemenea,

recurentul a susținut că s-a reținut fără dovezi temeinice îndeplinirea

condiției privind prevenirea unei pagube iminente, deși societatea intimată a

mai avut suspendată activitatea și în perioada 13 iunie 2007 - 1 septembrie

2008 pentru neplata accizei, iar în baza dispozițiilor pct. 88 alin. (10) din

H.G. nr. 768/2010 avea posibilitatea să solicite emiterea unei noi autorizații.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru

următoarele considerente:

Cererea de suspendare

a executării Deciziilor nr. 45 din 26 februarie 2010 și nr. 114 din 15 iunie

2010 a fost admisă de instanța de fond prin interpretarea și aplicarea corectă

a dispozițiilor art. 14 alin. (1) și art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

potrivit cărora, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, se

poate dispune suspendarea executării în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente.

Măsura provizorie

solicitată de intimata-reclamantă s-a justificat față de îndeplinirea

condițiilor cumulative prevăzute de textele de lege sus-menționate, întrucât

s-a dovedit atât existența unui caz bine justificat, cât și iminența producerii

unei pagube prin executarea deciziilor contestate, care sunt executorii din

oficiu.

Existența cazului

bine justificat a fost corect constatată de instanța de fond în raport de

situația de fapt concretă avută în vedere la emiterea celor două decizii și de

motivele de nelegalitate invocate în cererea de anulare a acestor acte

administrative.

Recurentul a susținut

neîntemeiat că în cauză nu există un caz bine justificat față de reglementarea

cuprinsă în art. I pct. 21 din H.G. nr. 768/2010, dat fiind că aceasta a intrat

în vigoare după data emiterii deciziilor administrative contestate, respectiv

cu începere de la 1 iulie 2010.

Nefondat este și

motivul de recurs prin care s-a criticat concluzia instanței de fond privind

îndeplinirea celei de-a doua condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, pentru prevenirea unei pagube iminente.

Analizând

consecințele care se pot produce prin executarea deciziilor emise de ministerul

recurent, instanța de fond a considerat întemeiat că este îndeplinită și

această condiție prin riscul producerii unei pagube iminente, în sensul

prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu

material viitor, dar previzibil cu evidență.

Concluzia instanței

de fond a fost de asemenea corect argumentată prin situația economică și

financiară a societății intimate, față de care a fost deschisă procedura

insolvenței prin Sentința nr. 597 din 26 mai 2010 a Tribunalului Iași, secția

comercială - faliment.

Pentru considerentele

care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare

a încheierii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor

Publice a Județului Iași împotriva Încheierii din 26 iulie 2010 a Curții de

Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2011.