ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1572/2011

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul B.P. a chemat în judecată Ambasada Emiratelor Arabe Unite, solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună obligarea ei la plata sumei de 2.000.000 de dolari SUA daune morale și 1.268.000 dolari daune materiale, cu dobânda aferentă, la zi. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin arestarea abuzivă și condamnările succesive pe care a trebuit să le execute neputându-și dovedi vinovăția, întrucât nu i s-a dat posibilitatea de a-și angaja un avocat, i-au fost încălcate o serie de drepturi prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană și de art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Prin sentința civilă nr. 26 din 23 februarie 2010, Curtea de Apel Bacău Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant, reținând că acesta nu a depus nici un act din care să rezulte dreptul de a primi despăgubirile solicitate și nici nu a justificat cuantumul daunelor materiale. Recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 5154 din 19 noiembrie 2010. Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut că Ambasada Emiratelor Arabe Unite nu este supusă jurisdicției statului român pe teritoriul căreia se află și, prin urmare, nu poate sta în proces în calitate de pârâtă, în cauză fiind incidentă excepția imunității de jurisdicție.

Împotriva acestei decizii recurentul-reclamant B.P. a formulat cerere de revizuire, reiterând motivele invocate în fața instanței de fond și a instanței de recurs. Potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în cadrul judecării unei cereri de revizuire, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Analizând temeiurile de fapt și de drept invocate de revizuent în raport cu dispozițiile legale ce reglementează revizuirea, Înalta Curte de Casație și Justiție constată cererea inadmisibilă. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care potrivit art. 322 C. proc. civ., poate avea ca obiect numai hotărârile definitive, precum și hotărârile date de instanțele de recurs, atunci când evocă fondul.

Evocarea fondului de către instanța de recurs presupune ca în cadrul soluționării căii de atac, instanța de control judiciar să facă fie o proprie analiză a probelor administrate în cauză, de natură să conducă la stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanța de fond, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, urmând să dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. Or, în cauza de față, prin decizia nr. 5154 din 19 noiembrie 2010, instanța de recurs a constatat că sentința civilă nr. 26 din 23 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău – Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii, în raport cu situația de fapt rezultată din înscrisurile dosarului, astfel încât nu este îndeplinită condiția evocării fondului.

Revizuirea de față este inadmisibilă și din perspectiva motivelor invocate de revizuent, care nu pot fi încadrate în nici una dintre ipotezele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. Având în vedere toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de B.P. împotriva deciziei nr. 5154 din 19 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 martie 2011.