ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4164/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4164/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 789 din 27

octombrie 2010 a admis excepția lipsei de obiect și a respins acțiunea

formulată de reclamanta S.D. în contradictoriu cu pârâta I.B.N.V. AMSTERDAM, sucursala

București, ca rămasă fără obiect.

A fost obligată

reclamanta să achite pârâtei suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

În fundamentarea

acestei soluții, instanța de fond a reținut în principal, că toate efectele

contractului de credit au fost finalizate, sancțiunea reglementată de art. 9

lit. a) operând pe deplin drept și fără intervenția instanței (pact comisoriu

de gradul IV), astfel că excepția lipsei de obiect a acțiunii a fost găsită

întemeiată.

Reclamanta a fost

obligată în baza art. 274 C. proc. civ. să achite pârâtei suma de 2500 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată față de suma solicitată de 22.073,42 lei

onorariu de avocat, pe care l-a apreciat ca exagerat față de complexitatea

cauzei. Din totalul de 6 termene de judecată (Tribunalul Bacău și Curtea de

Apel Bacău) apărătorul pârâtei s-a prezentat doar la trei termene de judecată

iar cheltuielile de deplasare nu au fost justificate cu documente.

Curtea de Apel Bacău,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 54

din 16 iunie 2011 a respins ca nefondat apelul pârâtei I.B.N.V. AMSTERDAM, sucursala

București, împotriva sentinței civile nr. 789 din 27 octombrie 2010 a Tribunalului Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, fiind preluate în esență

argumentele primei instanțe.

Analizând

cheltuielile de judecată în cuantum de 20.073,42 lei raportat la obiectul

cauzei și asistența juridică acordată, dar mai ales la valoarea inițială a

creditului acordat intimatei reclamante, care conform contractului de credit a

fost de 30.700 lei, obligarea la cheltuieli reprezentând asistență juridică mai

mare decât jumătate din împrumutul acordat poate fi cu adevărat considerat

exagerat.

Împotriva deciziei

nr. 54 din 16 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâta I.B.N.V.

AMSTERDAM, sucursala București, care a criticat această hotărâre judecătorească

pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

admiterea recursului și modificarea parțială a sentinței civile nr. 789 din 27

octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, exclusiv în partea referitoare la cheltuielile de judecată, în

sensul majorării cheltuielilor de judecată prin acordarea lor integrală, în

sumă de 22.073,42 lei.

Instanțele ar fi

trebuit să aibă în vedere faptul că avocații pârâtei au avut o contribuție

esențială în explicarea și clarificarea situației de fapt și dezlegarea pricinii

pe reperele sale juridice, s-au prezentat la 3 din cele 6 termene de judecată,

evitându-se astfel efectuarea unor cheltuieli suplimentare, iar cheltuielile

efectuate au fost dovedite atât cu facturile fiscale emise de cabinetul de

avocatură cât și cu extrasele de cont care atestă plata lor.

Intimata-reclamantă S.D.

a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile

aduse de recurenta-pârâtă, constată că sunt nejustificate, urmând a respinge ca

nefondat recursul, pentru următoarele considerente.

În speță sunt

aplicabile dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și anume că partea care cade în

pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată.

Cheltuielile de judecată cuprind taxele judiciare de timbru, timbru judiciar,

plata expertizelor, despăgubirea martorilor, onorariile de avocat, precum și

orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat procesul va dovedi că le-a

făcut.

Reglementările

cuprinse în art. 31 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea

profesiei de avocat cu modificările și completările aduse stabilesc că pentru

activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea

tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său, iar

contractul de asistență juridică, legal încheiat, constituie titlu executoriu.

Neîndoielnic că pârâta

I.B.N.V. AMSTERDAM, sucursala București, a beneficiat de asistență juridică

calificată, concretizată prin redactarea întâmpinării, prezența avocatului la

termenele din 18 noiembrie 2009, 15 septembrie 2010 și 20 octombrie 2010,

precum și invocarea unor excepții.

De remarcat că la

termenul din 18 noiembrie 2009, avocatul pârâtei a invocat excepția

necompetenței teritoriale a Tribunalului Bacău, susținând că este în competența

Tribunalului București conform art. 7 alin. (1) C. proc. civ. a soluționa pricina

dedusă judecății, iar Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ,

prin sentința civilă nr. 979 din 18 noiembrie 2009 a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a litigiului

dintre părți în favoarea Tribunalului București.

Nu lipsită de

relevanță este însă și împrejurarea că prin decizia nr. 336 din 26 martie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a admis

recursul declarat de reclamanta S.D. împotriva sentinței civile nr. 979 din 18

noiembrie 2009 a Tribunalului Bacău, secția comercială și de contencios administrativ,

pe care a modificat-o în sensul că a respins excepția necompetenței teritoriale

a Tribunalului Bacău, trimițând cauza pentru continuarea judecății la această

instanță.

Corect au apreciat

instanțele judecătorești anterioare că se impune acordarea cheltuielilor de

judecată numai în cuantum de 2500 lei, făcând aplicarea dispozițiilor art. 274

alin. (3) C. proc. civ., constatând că onorariul de avocat de 22.073,42 lei

este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii și munca îndeplinită de

avocat, acțiunea reclamantei fiind respinsă fără cercetarea fondului, prin

admiterea excepției lipsei de obiect.

Chiar jurisprudența

CEDO a evidențiat constant că partea care a câștigat procesul nu va putea

obține rambursarea tuturor cheltuielilor decât în măsura în care sunt dovedite

și se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta I.B.N.V. AMSTERDAM,

sucursala București, împotriva deciziei nr. 54 din 16 iunie 2011 pronunțate de

Curtea de Apel București, secția comercială de contencios administrativ și fiscal,

nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâta I.B.N.V. AMSTERDAM, sucursala București, împotriva deciziei nr. 54/2011

de la 16 iunie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 15 decembrie 2011.