ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4164/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 789 din 27 octombrie 2010 a admis excepția lipsei de obiect și a respins acțiunea formulată de reclamanta S.D. în contradictoriu cu pârâta I.B.N.V. AMSTERDAM, sucursala București, ca rămasă fără obiect. A fost obligată reclamanta să achite pârâtei suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut în principal, că toate efectele contractului de credit au fost finalizate, sancțiunea reglementată de art. 9 lit. a) operând pe deplin drept și fără intervenția instanței (pact comisoriu de gradul IV), astfel că excepția lipsei de obiect a acțiunii a fost găsită întemeiată.

Reclamanta a fost obligată în baza art. 274 C. proc. civ. să achite pârâtei suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată față de suma solicitată de 22.073,42 lei onorariu de avocat, pe care l-a apreciat ca exagerat față de complexitatea cauzei. Din totalul de 6 termene de judecată (Tribunalul Bacău și Curtea de Apel Bacău) apărătorul pârâtei s-a prezentat doar la trei termene de judecată iar cheltuielile de deplasare nu au fost justificate cu documente. Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 54 din 16 iunie 2011 a respins ca nefondat apelul pârâtei I.B.N.V. AMSTERDAM, sucursala București, împotriva sentinței civile nr. 789 din 27 octombrie 2010 a Tribunalului Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, fiind preluate în esență argumentele primei instanțe.

Analizând cheltuielile de judecată în cuantum de 20.073,42 lei raportat la obiectul cauzei și asistența juridică acordată, dar mai ales la valoarea inițială a creditului acordat intimatei reclamante, care conform contractului de credit a fost de 30.700 lei, obligarea la cheltuieli reprezentând asistență juridică mai mare decât jumătate din împrumutul acordat poate fi cu adevărat considerat exagerat. Împotriva deciziei nr. 54 din 16 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâta I.B.N.V. AMSTERDAM, sucursala București, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. admiterea recursului și modificarea parțială a sentinței civile nr. 789 din 27 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, exclusiv în partea referitoare la cheltuielile de judecată, în sensul majorării cheltuielilor de judecată prin acordarea lor integrală, în sumă de 22.073,42 lei. Instanțele ar fi trebuit să aibă în vedere faptul că avocații pârâtei au avut o contribuție esențială în explicarea și clarificarea situației de fapt și dezlegarea pricinii pe reperele sale juridice, s-au prezentat la 3 din cele 6 termene de judecată, evitându-se astfel efectuarea unor cheltuieli suplimentare, iar cheltuielile efectuate au fost dovedite atât cu facturile fiscale emise de cabinetul de avocatură cât și cu extrasele de cont care atestă plata lor.

Intimata-reclamantă S.D. a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurenta-pârâtă, constată că sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente. În speță sunt aplicabile dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și anume că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată. Cheltuielile de judecată cuprind taxele judiciare de timbru, timbru judiciar, plata expertizelor, despăgubirea martorilor, onorariile de avocat, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat procesul va dovedi că le-a făcut.

Reglementările cuprinse în art. 31 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat cu modificările și completările aduse stabilesc că pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său, iar contractul de asistență juridică, legal încheiat, constituie titlu executoriu. Neîndoielnic că pârâta I.B.N.V. AMSTERDAM, sucursala București, a beneficiat de asistență juridică calificată, concretizată prin redactarea întâmpinării, prezența avocatului la termenele din 18 noiembrie 2009, 15 septembrie 2010 și 20 octombrie 2010, precum și invocarea unor excepții. De remarcat că la termenul din 18 noiembrie 2009, avocatul pârâtei a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bacău, susținând că este în competența Tribunalului București conform art. 7 alin. (1) C. proc.

civ. a soluționa pricina dedusă judecății, iar Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 979 din 18 noiembrie 2009 a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a litigiului dintre părți în favoarea Tribunalului București. Nu lipsită de relevanță este însă și împrejurarea că prin decizia nr. 336 din 26 martie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de reclamanta S.D. împotriva sentinței civile nr. 979 din 18 noiembrie 2009 a Tribunalului Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, pe care a modificat-o în sensul că a respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bacău, trimițând cauza pentru continuarea judecății la această instanță.

Corect au apreciat instanțele judecătorești anterioare că se impune acordarea cheltuielilor de judecată numai în cuantum de 2500 lei, făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., constatând că onorariul de avocat de 22.073,42 lei este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat, acțiunea reclamantei fiind respinsă fără cercetarea fondului, prin admiterea excepției lipsei de obiect. Chiar jurisprudența CEDO a evidențiat constant că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea tuturor cheltuielilor decât în măsura în care sunt dovedite și se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Pentru aceste rațiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta I.B.N.V.

AMSTERDAM, sucursala București, împotriva deciziei nr. 54 din 16 iunie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta I.B.N.V. AMSTERDAM, sucursala București, împotriva deciziei nr. 54/2011 de la 16 iunie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 15 decembrie 2011.