ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1542/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul N.V., în dosarul nr. 6803/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, având în vedere cererea de reexaminare a încheierii de ședință din data de 2 iunie 2009 prin care a fost sancționat cu amendă, a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 27 pct. 5 și 9 C. proc. civ. față de prevederile art. 21 și art. 24 din Constituția României. Reclamantul a arătat că prevederile art. 27 pct. 9 C. proc. civ., sunt neconstituționale, față de prevederile art. 21 și art. 24 din Constituția României, în interpretarea dată de magistrați prin încheierea de ședință din 2 iunie 2009, prin care au considerat că efectuarea unei plângeri împotriva unui magistrat nu este motiv de vrăjmășie cu acesta.

De asemenea, s-a susținut că și prevederile art. 27 pct. 5 C. proc. civ. sunt neconstituționale față de același prevederi ale Constituției României (art. 21 și art. 24) având în vedere că între momentul înregistrării plângerii și o posibilă „judecată penală” intervalul de timp este suficient de mare încât să se judece cauza și ulterior să se constate sesizarea instanței de judecată de către titularul acțiunii penale. Prin încheierea de ședință din 26 iunie 2009, Curtea de Apel București deliberând asupra excepției de neconstituționalitate invocată a dispus respingerea acesteia, ca inadmisibilă și pe cale de consecință, a respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare formulată de reclamant. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că cele două cazuri de recuzare reglementate de pct. 5 și 9 ale art. 27 C. proc.

civ. nu fac obiectul cererii de reexaminare a amenzii judiciare. Cu privire la cererea de reexaminare, Curtea a reținut că reclamantul nu aduce argumente referitoare la exercitarea dreptului de a recuza, cu respectarea scopului pentru care acesta a fost recunoscut de lege. Nemulțumit de soluția dispusă prin încheierea din 26 iunie 2009 reclamantul a formulat recurs susținând, în esență, că instanța nu a îndeplinit procedura de citare cu părțile, pe de o parte, iar pe de altă parte, că încheierea este netemeinică și nelegală și prin modul de soluționare a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 și 24 din Constituția României. În dispozitivul încheierii din 26 iunie 2009, instanța face mențiunea că aceasta poate fi atacată cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Mai înainte de a trece la analiza motivelor de recurs, urmează să se constate că acesta a fost declarat cu depășirea termenului prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Într-adevăr, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 „dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale”. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

În cauză, încheierea a fost pronunțată la data de 26 iunie 2009 iar recursul a fost declarat la data de 30 iunie 2009 (fila 2 dosar nr. 6803/2/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal) termenul de 48 de ore împlinindu-se la data de 29 iunie 2009. Față de cele ce preced, recursul fiind declarat peste termenul prevăzut de lege urmează să fie respins ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.V. împotriva încheierii din 26 iunie 2009 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal pronunțată în camera de consiliu, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 martie 2011.