ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5433/2006

Asupra recursului penal de

față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 37

din 19 ianuarie 2006 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul A.C., la

pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri

cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

În baza art. 71 C. pen.,

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C.

pen.

În baza art. 14 și 346 C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul să achite părții civile J.D. suma de

10.000 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare și suma de 5.000 RON

reprezentând daune morale.

A fost obligat inculpatul la

2.200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

Pe 24 martie 2005,

inculpatul s-a întâlnit cu victima la barul din localitatea Hadâmbu, unde au avut

o discuție în contradictoriu. În urma acestei discuții, confirmată de martorii

prezenți la bar, inculpatul a lovit victima cu pumnul în față, iar victima a

căzut la pământ. Acest aspect este confirmat și de inculpat, care a recunoscut că

victima a căzut. Ulterior, pe drumul spre casă, inculpatul s-a întâlnit din nou

cu victima și l-a lovit din nou, acesta căzând la pământ din nou.

În cursul aceleiași zile

victima a început să se simtă rău, acuzând dureri de cap și a doua zi a fost

internată în spital.

Din raportul de necropsie

efectuat în cauză rezultă că moartea lui J.V. a fost violentă și leziunile traumatice

s-au produs în cadrul unui traumatism cranio – cerebral și facial prin lovire

activă cu mijloc contondent, urmată de cădere cu impact cranian.

Din probele administrate în

cauză rezultă cu certitudine că acțiunea inculpatului a fost cea care a

determinat leziunile traumatice. Declarațiile martorilor audiați în cauză nu au

relevat existența unei alte persoane, așa cum a încercat să demonstreze

inculpatul, care să fi lovit victima la fel de puternic ca inculpatul.

Având în vedere situația de

fapt reținută, instanța constată că săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului

au fost dovedite cu mijloacele de probă administrate în cauză. La

individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere atât

circumstanțele reale ale săvârșirii faptei cât și cele personale ale

inculpatului, faptul că este infractor primar, că a recunoscut și regretat

săvârșirea faptei, și a aplicat o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut

de lege.

În latură civilă, instanța a

admis în parte pretențiile formulate de partea civilă J.D. întrucât din

declarațiile martorilor audiați, pe latura civilă, P.C. și R.F. rezultă că

partea civilă a cheltuit cu înmormântarea aproximativ 10.000 RON (10.000.000

lei).

În ceea ce privește daunele

morale solicitate instanța a considerat că acordarea unei sume cu acest titlu

se impune pentru a compensa suferința pricinuită părții civile de decesul

fiului său, J.V.

În termen legal, această

sentință a fost atacată cu apel de către inculpat și de către partea civilă,

fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul critică sentința

sub aspectul cuantumului pedepsei, solicitând redozarea ei, în sensul reținerii

circumstanțelor atenuante în favoarea sa, care constau în conduita bună, faptul

că este infractor primar, nu a avut parte de o educație corespunzătoare și că a

fost provocat de victimă când a săvârșit fapta și ca efect al acestor

circumstanțe să i se coboare pedeapsa sub minimul prevăzut de lege. Un alt

motiv de apel privește și latura civilă a cauzei, susținând inculpatul că

sumele care i-au fost acordate părții civile cu daune materiale și morale sunt

prea mari.

Partea civilă critică

sentința sub aspectul laturii civile, susținând că sumele ce i-au fost acordate

sunt prea mici și se impune majorarea atât a daunelor materiale cât și morale,

cât și sub aspectul laturii penale, susținând că pedeapsa aplicată inculpatului

este prea mică în raport cu împrejurările comiterii faptei.

Examinând actele și

lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de cei doi apelanți, cât și

sub toate aspectele de fapt și de drept, curtea a constatat că apelul părții

civile este fondat, iar al inculpatului este nefondat din următoarele motive:

Cu privire la apelul părții

civile instanța de control judiciar a constatat că numai un motiv de apel este

întemeiat și anume acela al individualizării pedepsei aplicate inculpatului.

Instanța de fond a

administrat un probatoriu complet, pe baza căruia a stabilit corect situația de

fapt, dar s-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică.

În cadrul complex de

individualizare a pedepsei, instanța trebuie să țină cont, conform prevederilor

art. 72 C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul

de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de

împrejurările comiterii acestei fapte.

Din probele dosarului de

fond rezultă că inculpatul a persistat în comiterea faptei penale asupra

victimei, deoarece după prima lovitură aplicată i-a mai aplicat încă una atunci

când s-a întâlnit cu ea pe drumul spre casă.

Această perseverare în a

lovi victima îi conferă faptei un grad ridicat de pericol social care trebuie

evaluat la stabilirea cuantumului pedepsei.

Pentru aceste considerente,

instanța a apreciat că pedeapsa aplicată ar putea fi majorată cu încă doi ani,

aceasta fiind în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului.

Cu privire la latura civilă

și la motivul invocat de partea civilă, instanța a constatat că acesta nu este

întemeiat.

Prima instanță i-a acordat

despăgubirile materiale în limita în care au fost dovedite, iar daunele morale

au fost judicios aplicate în funcție de suferința morală pricinuită părții

civile.

În privința apelului

inculpatului este de observat că pedeapsa aplicată nu numai că nu poate fi

redusă, dar așa cum s-a motivat mai sus, ea trebuie majorată față de împrejurările

comiterii ei.

Sub aspectul laturii civile

așa cum s-a arătat mai sus, daunele materiale au fost admise pe baza probelor

administrate, fiind dovedite, adică cu cheltuielile de înmormântare, iar

daunele morale au fost corect evaluate în funcție de suferința psihică dăunată

părții civile.

Față de cele arătate, Curtea

de Apel Iași, prin decizia penală nr. 135 din 9 mai 2006, a admis apelul părții

civile J.D., a desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând a

majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare la 7 ani

închisoare.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii.

Prin aceeași decizie a fost

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, iar acesta a fost obligat la

500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva deciziei penale nr.

135 din 9 mai 2006 a Curții de Apel Iași, în termen legal a declarat recurs

inculpatul A.C., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării

pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră în raport cu împrejurările

săvârșirii faptei și cu datele care circumstanțiază persoana sa, necunoscut cu antecedente

penale, cu o atitudine procesuală sinceră.

Inculpatul solicită

reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, dându-se eficiență

circumstanțelor sale atenuante.

Examinând recursul declarat

de inculpat prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce se

vor arăta:

În sarcina inculpatului A.C.

a fost corect reținută săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen.,

constând în aceea că în după - amiaza zilei de 24 martie 2005 a aplicat

victimei J.V. două lovituri cu pumnul în față, lovituri în urma cărora victima

a căzut și s-a lovit cu capul de pământ.

La data de 2 aprilie 2006

victima a decedat, din raportul de necropsie efectuat în cauză rezultând că

moartea a fost violentă și s-a datorat comei cerebrale traumatice contuziei și

dilacerării cerebrale, edemului cerebral malign, hematomului subdural,

complicată în evoluție cu apariția bronhopneumoniei.

Leziunile traumatice s-au

produs în cadrul unui traumatism cranio – cerebral și facial prin lovire activă

cu mijloc contondent, urmată de cădere cu impact cranian.

Instanța de apel a procedat

la o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile prevăzute de art.

72 C. pen.

Potrivit dispozițiilor

legale invocate, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de

dispozițiile Părții generale, de limitele de pedeapsă fixate în partea

specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Inculpatul nu este cunoscut

cu antecedente penale, a recunoscut și regretat comiterea faptei însă a comis o

faptă cu un grad ridicat de pericol social, perseverând în săvârșirea acesteia.

Astfel, inculpatul a lovit

victima cu intensitate de două ori, la un interval scurt de timp, lovituri ce

au avut ca urmare producerea de leziuni traumatice, așa cum s-a arătat, și care

au condus la decesul victimei.

Pedeapsa aplicată

inculpatului este orientată spre minimul special prevăzut de lege, iar în

raport cu cele expuse, nu se impune reducerea acesteia, prin cuantumul său și

modalitatea de executare fiind în măsură să corespundă cerințelor 52 C. pen.

În consecință, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte

va respinge recursul, ca nefondat, iar potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., îl va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.C. împotriva deciziei penale nr. 135 din 9 mai 2006 a

Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 septembrie 2006.