ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5433/2006

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 37 din 19 ianuarie 2006 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul A.C., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să achite părții civile J.D. suma de 10.000 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare și suma de 5.000 RON reprezentând daune morale. A fost obligat inculpatul la 2.200 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Pe 24 martie 2005, inculpatul s-a întâlnit cu victima la barul din localitatea Hadâmbu, unde au avut o discuție în contradictoriu.

În urma acestei discuții, confirmată de martorii prezenți la bar, inculpatul a lovit victima cu pumnul în față, iar victima a căzut la pământ. Acest aspect este confirmat și de inculpat, care a recunoscut că victima a căzut. Ulterior, pe drumul spre casă, inculpatul s-a întâlnit din nou cu victima și l-a lovit din nou, acesta căzând la pământ din nou. În cursul aceleiași zile victima a început să se simtă rău, acuzând dureri de cap și a doua zi a fost internată în spital. Din raportul de necropsie efectuat în cauză rezultă că moartea lui J.V. a fost violentă și leziunile traumatice s-au produs în cadrul unui traumatism cranio – cerebral și facial prin lovire activă cu mijloc contondent, urmată de cădere cu impact cranian.

Din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că acțiunea inculpatului a fost cea care a determinat leziunile traumatice. Declarațiile martorilor audiați în cauză nu au relevat existența unei alte persoane, așa cum a încercat să demonstreze inculpatul, care să fi lovit victima la fel de puternic ca inculpatul. Având în vedere situația de fapt reținută, instanța constată că săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu mijloacele de probă administrate în cauză. La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere atât circumstanțele reale ale săvârșirii faptei cât și cele personale ale inculpatului, faptul că este infractor primar, că a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, și a aplicat o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege.

În latură civilă, instanța a admis în parte pretențiile formulate de partea civilă J.D. întrucât din declarațiile martorilor audiați, pe latura civilă, P.C. și R.F. rezultă că partea civilă a cheltuit cu înmormântarea aproximativ 10.000 RON (10.000.000 lei). În ceea ce privește daunele morale solicitate instanța a considerat că acordarea unei sume cu acest titlu se impune pentru a compensa suferința pricinuită părții civile de decesul fiului său, J.V. În termen legal, această sentință a fost atacată cu apel de către inculpat și de către partea civilă, fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul critică sentința sub aspectul cuantumului pedepsei, solicitând redozarea ei, în sensul reținerii circumstanțelor atenuante în favoarea sa, care constau în conduita bună, faptul că este infractor primar, nu a avut parte de o educație corespunzătoare și că a fost provocat de victimă când a săvârșit fapta și ca efect al acestor circumstanțe să i se coboare pedeapsa sub minimul prevăzut de lege. Un alt motiv de apel privește și latura civilă a cauzei, susținând inculpatul că sumele care i-au fost acordate părții civile cu daune materiale și morale sunt prea mari. Partea civilă critică sentința sub aspectul laturii civile, susținând că sumele ce i-au fost acordate sunt prea mici și se impune majorarea atât a daunelor materiale cât și morale, cât și sub aspectul laturii penale, susținând că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică în raport cu împrejurările comiterii faptei.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de cei doi apelanți, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, curtea a constatat că apelul părții civile este fondat, iar al inculpatului este nefondat din următoarele motive: Cu privire la apelul părții civile instanța de control judiciar a constatat că numai un motiv de apel este întemeiat și anume acela al individualizării pedepsei aplicate inculpatului. Instanța de fond a administrat un probatoriu complet, pe baza căruia a stabilit corect situația de fapt, dar s-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică. În cadrul complex de individualizare a pedepsei, instanța trebuie să țină cont, conform prevederilor art. 72 C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările comiterii acestei fapte.

Din probele dosarului de fond rezultă că inculpatul a persistat în comiterea faptei penale asupra victimei, deoarece după prima lovitură aplicată i-a mai aplicat încă una atunci când s-a întâlnit cu ea pe drumul spre casă. Această perseverare în a lovi victima îi conferă faptei un grad ridicat de pericol social care trebuie evaluat la stabilirea cuantumului pedepsei. Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că pedeapsa aplicată ar putea fi majorată cu încă doi ani, aceasta fiind în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului. Cu privire la latura civilă și la motivul invocat de partea civilă, instanța a constatat că acesta nu este întemeiat. Prima instanță i-a acordat despăgubirile materiale în limita în care au fost dovedite, iar daunele morale au fost judicios aplicate în funcție de suferința morală pricinuită părții civile.

În privința apelului inculpatului este de observat că pedeapsa aplicată nu numai că nu poate fi redusă, dar așa cum s-a motivat mai sus, ea trebuie majorată față de împrejurările comiterii ei. Sub aspectul laturii civile așa cum s-a arătat mai sus, daunele materiale au fost admise pe baza probelor administrate, fiind dovedite, adică cu cheltuielile de înmormântare, iar daunele morale au fost corect evaluate în funcție de suferința psihică dăunată părții civile. Față de cele arătate, Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 135 din 9 mai 2006, a admis apelul părții civile J.D., a desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare la 7 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii. Prin aceeași decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, iar acesta a fost obligat la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Împotriva deciziei penale nr. 135 din 9 mai 2006 a Curții de Apel Iași, în termen legal a declarat recurs inculpatul A.C., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră în raport cu împrejurările săvârșirii faptei și cu datele care circumstanțiază persoana sa, necunoscut cu antecedente penale, cu o atitudine procesuală sinceră. Inculpatul solicită reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, dându-se eficiență circumstanțelor sale atenuante.

Examinând recursul declarat de inculpat prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: În sarcina inculpatului A.C. a fost corect reținută săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen., constând în aceea că în după - amiaza zilei de 24 martie 2005 a aplicat victimei J.V. două lovituri cu pumnul în față, lovituri în urma cărora victima a căzut și s-a lovit cu capul de pământ. La data de 2 aprilie 2006 victima a decedat, din raportul de necropsie efectuat în cauză rezultând că moartea a fost violentă și s-a datorat comei cerebrale traumatice contuziei și dilacerării cerebrale, edemului cerebral malign, hematomului subdural, complicată în evoluție cu apariția bronhopneumoniei.

Leziunile traumatice s-au produs în cadrul unui traumatism cranio – cerebral și facial prin lovire activă cu mijloc contondent, urmată de cădere cu impact cranian. Instanța de apel a procedat la o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Potrivit dispozițiilor legale invocate, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat comiterea faptei însă a comis o faptă cu un grad ridicat de pericol social, perseverând în săvârșirea acesteia.

Astfel, inculpatul a lovit victima cu intensitate de două ori, la un interval scurt de timp, lovituri ce au avut ca urmare producerea de leziuni traumatice, așa cum s-a arătat, și care au condus la decesul victimei. Pedeapsa aplicată inculpatului este orientată spre minimul special prevăzut de lege, iar în raport cu cele expuse, nu se impune reducerea acesteia, prin cuantumul său și modalitatea de executare fiind în măsură să corespundă cerințelor 52 C. pen. În consecință, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, iar potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva deciziei penale nr. 135 din 9 mai 2006 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 septembrie 2006.