ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2035/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Sibiu, secția I civilă, sub nr. 9967/85/2012, reclamanta D.G.A.S.P.C. Sibiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâții P.E., P.G. și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Brașov, înlocuirea plasamentului în regim de urgență, stabilit prin dispoziția din 1 noiembrie 2012 a D.G.A.S.P.C. Sibiu, în cadrul Complexului de Servicii P. Sibiu, Centrul de Primire în Regim de Urgență, pentru copilul P.O.S., născut la 11 februarie 1998, în localitatea F., jud.Brașov, cu o măsură de protecție identificată de către D.G.A.S.P.C.

Brașov, precum și ca instanța să dispună asupra exercițiului drepturilor părintești. În motivarea cererii s-a arătat, în esență, că minorul P.O.S. a fost depistat, în repetate rânduri, de reprezentanții Poliției Locale Sibiu, pe raza municipiului Sibiu, apelând la mila trecătorilor, motiv pentru care a fost preluat în plasament în regim de urgență, însă, întrucât părinții minorului, au domiciliul pe raza județului Brașov se impune plasamentul pe raza acestui județ. Prin sentința civilă nr, 278 din 27 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 9967/85/2012, Tribunalul Sibiu a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, de fapt, în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, care a preluat toate cauzele de această natură de pe raza jud.Brașov, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 696/1372/2012.

La termenul din data de 18 ianuarie 2013, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov. Prin sentința nr. 16/S din 18 ianuarie 2013, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în Tribunalului Sibiu, în temeiul dispozițiilor art. 64 alin. (2) raportate la art. 59 din Legea nr. 272/2004, cu referire la art. 124 din aceeași lege. Instanța a reținut că, prin dispoziția din 1 noiembrie 2012 a D.G.A.S.P.C. Sibiu s-a instituit măsura de protecție specială a plasamentului în regim de urgență în cadrul Complexului de Servicii P. Sibiu, Centrul de Primire în Regim de Urgență, pentru copilul P.O.S.

Conform art. 64 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 și în cazul plasamentului în regim de urgență sunt aplicabile prevederile art. 59 din Legea nr. 272/2004, la care primul text de lege indicat trimite în mod expres, pe durata plasamentului în regim de urgență domiciliul copilului aflându-se, după caz, la persoana, familia sau la serviciul de tip rezidențial care îl are în îngrijire. Prin urmare, odată cu instituirea măsurii plasamentului în regim de urgență, așadar atât la momentul sesizării Tribunalului Sibiu, cât și în prezent, domiciliul legal al copilului Pușchi Octavian-Sebastian, precum și locuința sa de fapt, nu se mai află la părinții copilului, pe raza județului Brașov, ci la serviciul de tip rezidențial care îl are în îngrijire, în fapt, Complexul de Servicii P. Sibiu, Centrul de Primire în Regim de Urgență, așadar pe raza județului Sibiu.

Or, în raport cu dispozițiile art. 124 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecție specială sunt de competența tribunalului de la domiciliul copilului, prin urmare competența teritorială revenind Tribunalului Sibiu. Competența teritorială instituită prin dispoziția legală de mai sus este exclusivă, norma menționată fiind de ordine publică, întrucât este instituită pentru protejarea minorilor aflați în dificultate, astfel încât sunt aplicabile prevederile art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. Constatând ivit conflictul negativ de competență, Tribunalul pentru Minori Și Familie Brașov a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a-l soluționa.

Cu privire la conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele: Prin dispoziția nr. 2060 din 1 noiembrie 2011, emisă de D.G.A.S.P.C. Sibiu, s-a stabilit plasamentul în regim de urgență pentru minorul P.O.S., fiul lui P.E. și P.G., cu domiciliul în comuna Ș., sat P., județul Brașov, în cadrul Complexului de Servicii P. Sibiu, Centrul de Primire în Regim de Urgență, cu sediul în municipiul S., jud. Sibiu. Conform dispozițiilor art. 124 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cauzele prevăzute de prezenta lege, privind stabilirea măsurilor de protecție specială, sunt de competența tribunalului de la domiciliul copilului. Cum ultima măsură de protecție socială luată față de minorul P.O.S.

este măsura plasamentului în regim de urgență, stabilită prin dispoziția din 1 noiembrie 2011 a D.G.A.S.P.C. Sibiu, rezultă că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 64 alin. (2) coroborate cu dispozițiile art. 59 din Legea nr. 272/2004, potrivit cărora, pe durata plasamentului în regim de urgență, domiciliul copilului se află la serviciul de tip rezidențial care îl are în îngrijire, menționat în dispoziția amintită. De asemenea, art. 93 din noul C. civ. prevede că domiciliul copilului supus unor măsuri de protecție specială, cum este cazul în speță, se află la instituția căruia i-a fost dat în plasament, respectiv Complexul de Servicii P. Sibiu, Centrul de Primire în Regim de Urgență, cu sediul în municipiul S., jud. Sibiu.

Astfel fiind, domiciliul minorului aflându-se pe raza județului Sibiu și, având în vedere că art. 124 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 prevede o competență teritorială exclusivă, Înalta Curte urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 aprilie 2013.