ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.04.2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2035/2013

HOTĂRÂRE
05.04.2013
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2035/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată

următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Sibiu, secția

I

civilă,

sub nr. 9967/85/2012, reclamanta D.G.A.S.P.C. Sibiu a solicitat, în contradictoriu

cu pârâții P.E., P.G. și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului

Brașov, înlocuirea plasamentului în regim de urgență, stabilit prin dispoziția

din 1 noiembrie 2012 a D.G.A.S.P.C. Sibiu, în cadrul Complexului de Servicii P.

Sibiu, Centrul de Primire în Regim de Urgență, pentru copilul P.O.S., născut la

11 februarie 1998, în localitatea F., jud.Brașov, cu o măsură de protecție identificată

de către D.G.A.S.P.C. Brașov, precum și ca instanța să dispună asupra exercițiului

drepturilor părintești.

În motivarea cererii

s-a arătat, în esență, că minorul P.O.S. a fost depistat, în repetate rânduri, de

reprezentanții Poliției Locale Sibiu, pe raza municipiului Sibiu, apelând la mila

trecătorilor, motiv pentru care a fost preluat în plasament în regim de urgență,

însă, întrucât părinții minorului, au domiciliul pe raza județului Brașov se impune

plasamentul pe raza acestui județ.

Prin sentința

civilă nr, 278 din 27 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 9967/85/2012, Tribunalul

Sibiu a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov,

de fapt, în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (3) din Legea nr. 304/2004,

Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, care a preluat toate cauzele de această

natură de pe raza jud.Brașov, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe

sub nr. 696/1372/2012.

La termenul din

data de 18 ianuarie 2013, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale

a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.

Prin sentința

nr. 16/S din 18 ianuarie 2013, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a admis

excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei

în Tribunalului Sibiu, în temeiul dispozițiilor art. 64 alin. (2) raportate la

art. 59 din Legea nr. 272/2004, cu referire la art. 124 din aceeași lege.

Instanța a reținut

că, prin dispoziția din 1 noiembrie 2012 a D.G.A.S.P.C. Sibiu s-a instituit măsura

de protecție specială a plasamentului în regim de urgență în cadrul Complexului

de Servicii P. Sibiu, Centrul de Primire în Regim de Urgență, pentru copilul P.O.S.

Conform art. 64

alin. (2) din Legea nr. 272/2004 și în cazul plasamentului în regim de urgență sunt

aplicabile prevederile art. 59 din Legea nr. 272/2004, la care primul text de lege

indicat trimite în mod expres, pe durata plasamentului în regim de urgență domiciliul

copilului aflându-se, după caz, la persoana, familia sau la serviciul de tip rezidențial

care îl are în îngrijire.

Prin urmare, odată

cu instituirea măsurii plasamentului în regim de urgență, așadar atât la momentul

sesizării Tribunalului Sibiu, cât și în prezent, domiciliul legal al copilului Pușchi

Octavian-Sebastian, precum și locuința sa de fapt, nu se mai află la părinții copilului,

pe raza județului Brașov, ci la serviciul de tip rezidențial care îl are în îngrijire,

în fapt, Complexul de Servicii P. Sibiu, Centrul de Primire în Regim de Urgență,

așadar pe raza județului Sibiu.

Or, în raport

cu dispozițiile art. 124 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, cauzele prevăzute de

prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecție specială sunt de competența

tribunalului de la domiciliul copilului, prin urmare competența teritorială revenind

Tribunalului Sibiu.

Competența teritorială

instituită prin dispoziția legală de mai sus este exclusivă, norma menționată fiind

de ordine publică, întrucât este instituită pentru protejarea minorilor aflați în

dificultate, astfel încât sunt aplicabile prevederile art. 159 alin. (1) pct. 3

Constatând ivit

conflictul negativ de competență, Tribunalul pentru Minori Și Familie Brașov a dispus

înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a-l soluționa.

Cu privire la

conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele:

Prin dispoziția

nr. 2060 din 1 noiembrie 2011, emisă de D.G.A.S.P.C. Sibiu, s-a stabilit plasamentul

în regim de urgență pentru minorul P.O.S., fiul lui P.E. și P.G., cu domiciliul

în comuna Ș., sat P., județul Brașov, în cadrul Complexului de Servicii P. Sibiu,

Centrul de Primire în Regim de Urgență, cu sediul în municipiul S., jud. Sibiu.

Conform dispozițiilor

art. 124 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor

copilului, cauzele prevăzute de prezenta lege, privind stabilirea măsurilor de protecție

specială, sunt de competența tribunalului de la domiciliul copilului.

Cum ultima măsură

de protecție socială luată față de minorul P.O.S. este măsura plasamentului în regim

de urgență, stabilită prin dispoziția din 1 noiembrie 2011 a D.G.A.S.P.C. Sibiu,

rezultă că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 64 alin. (2) coroborate cu

dispozițiile art. 59 din Legea nr. 272/2004, potrivit cărora, pe durata plasamentului

în regim de urgență, domiciliul copilului se află la serviciul de tip rezidențial

care îl are în îngrijire, menționat în dispoziția amintită.

De asemenea,

art. 93 din noul C. civ. prevede că domiciliul copilului supus unor măsuri de protecție

specială, cum este cazul în speță, se află la instituția căruia i-a fost dat în

plasament, respectiv Complexul de Servicii P. Sibiu, Centrul de Primire în Regim

de Urgență, cu sediul în municipiul S., jud. Sibiu.

Astfel fiind,

domiciliul minorului aflându-se pe raza județului Sibiu și, având în vedere că

art. 124 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 prevede o competență teritorială exclusivă,

Înalta Curte urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Sibiu, secția

I

civilă.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secția

I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 5 aprilie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-04-25
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2548/2013
Prin Sentința civilă nr. 192 din 6 februarie 2013, Tribunalul Bacău, secția I civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Direcția Generală de Asistență Soci
ÎCCJ 2015-05-07
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1203/2015
Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 180 din 16 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul civil nr. 3997/102/2014, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acest
ÎCCJ 2008-06-03
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3600/2008
competența de soluționare a cererii revine Tribunalului Sibiu. Tribunalul, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unui regulator de competen
ÎCCJ 2015-06-30
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1738/2015
interpretarea dispozițiilor art. 107 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, schimbarea domiciliului pârâtului, domiciliu care a atras competența unei anumite instanțe, schimbarea reședinței, cum este în cazul de față, nu
ÎCCJ 2020-09-24
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1789/2020
nr. 263 din 13 septembrie 2017 a Tribunalului Sibiu. Apreciind că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. care stabilesc o competență teritorială alternativă, fie a instanței de la domiciliul persoanei oc
Sursă