ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1738/2015

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 7279/121/2014, pe rolul Tribunalului Galați, secția I civilă, la data de 15 decembrie 2014, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Galați a solicitat în contradictoriu cu pârâții Președintele Consiliului Județului Galați, B.D. și B.D.Z., să se încuviințeze adopția minorilor R.I.C., de sex masculin, și R.L.A., de sex feminin, fiii numiților R.H. și R.G., de către familia B.D. și B.D.Z., familie aptă să adopte. Totodată, reclamanta a solicitat ca instanța să dispună și revocarea măsurii de plasament familial pentru minori și să dispună cu privire la numele pe care minorii îl vor purta și cu privire la întocmirea unor noi acte de naștere în care adoptatorii să fie trecuți ca părinți firești.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că minorii provin dintr-o familie legal constituită, iar situația acestora a intrat în atenția Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Galați la sesizarea primită din partea asistentului social din cadrul Primăriei Comunei B. care aducea la cunoștința reprezentanților acesteia faptul că minorii erau neglijați de părinți și că, în grija bunicii materne, aceștia locuiau în condiții inumane. A subliniat reclamanta că, în perioada 2008 - 2009, pentru copii a fost instituită măsura plasamentului în Centrul Maternal Galați, iar, ulterior, a fost identificată familia B. care și-a manifestat disponibilitatea de a-i lua pe cei doi copii în plasament și de a se ocupa de creșterea, îngrijirea și educarea acestora, familia prezentând garanții morale și materiale.

Prin Sentința civilă nr. 1001 din 16 iunie 2009, respectiv prin Sentința civilă nr. 1002 din 16 iunie 2009, ambele pronunțate de Tribunalul Galați, s-a dispus înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgență în Centrul Maternal Galați cu măsura plasamentului la familia B.D. și B.D.Z. pentru minorii R.I.C. și R.L.A. A mai învederat reclamanta că pentru minori a fost deschisă procedura adopției interne prin Sentința civilă nr. 61 din 06 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Galați, iar familia B. a fost atestată ca familie aptă să adopte conform atestatului nr. 29 din 07 noiembrie 2014. Reclamanta a subliniat că familia B. este implicată în totalitate în creșterea și îngrijirea celor doi copii, sunt preocupați să le ofere o bună educație și să le asigure toate condițiile pentru o dezvoltare armonioasă, iar aceștia din urmă au dezvoltat puternice legături de atașament față de familia de plasament.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 47 și urm. din Legea nr. 273/2004. Prin cererea formulată la data de 24 februarie 2015, reclamanta a învederat că solicită încuviințarea adopției minorilor de către familia B. și că mențiunea din partea introductivă a acțiunii formulate este rezultatul unei erori materiale. Prin Sentința civilă nr. 367 din 20 martie 2015, Tribunalul Galați a admis excepția necompetenței materiale invocate de oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Galați a reținut următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1001 din 16 iunie 2009, respectiv Sentința civilă nr. 1002 din 16 iunie 2009, ambele pronunțate de Tribunalul Galați a fost dispusă înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgență în Centrul Maternal Galați cu măsura plasamentului la familia B.D.

și B.D.Z. pentru minorii R.I.C. și R.L.A. Din cuprinsul contractului de închiriere nr. 1 din 14 iulie 2014 și potrivit concluziilor Raportului final nr. 49917 din 09 decembrie 2014, începând cu data de 14 iulie 2014, soții B. locuiesc cu chirie într-un apartament în Brașov. Totodată, potrivit adeverinței nr. 1395 din 03 decembrie 2014 și adeverinței nr. 1396 din 03 decembrie 2014, minorii R.L.A. și R.I.C. urmează cursurile Școlii Gimnaziale (...) din Brașov. În drept, potrivit art. 63 din Legea nr. 272/2004, pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidențial care îl are în îngrijire. Conform art. 74 alin. (3) din Legea nr. 273/2004, cererile prevăzute de prezenta lege sunt de competența tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului.

Potrivit art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală. În sensul art. 89 alin. (2) și alin. (3) C. civ., stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală, iar dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt. Prin prisma dispozițiilor arătate, intenția familiei B. de a-și stabili domiciliul în localitatea Brașov este neechivocă, această intenție rezultând atât din încheierea contractului de închiriere nr. 1 din 14 iulie 2014, cât și din înscrierea minorilor R.L.A.

și R.I.C. la o școală în Brașov în anul școlar 2014 - 2015. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 63 din legea nr. 272/2004, domiciliul minorilor pentru care se solicită încuviințarea adopției este la domiciliul familiei B., respectiv în Brașov. Potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. În sensul art. 126 alin. (1) C. proc. civ., părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Prin Sentința civilă nr. 202 din îl iunie 2015, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, a admis excepția necompetenței sale teritoriale a declinat spre competentă soluționare cauza Tribunalului Galați și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a reținut următoarele: Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției, stabilește competența de soluționare a cererilor de adopție în funcție de domiciliul adoptatului și nu de locuința acestuia ori de intenția viitoare a adoptatului ori a adoptatorului de schimbare a domiciliului.

Aceasta cu atât mai mult cu cât la data intrării în vigoare a Legii nr. 273/2004 și chiar a republicării acesteia, în urma modificărilor semnificative suferite, legiuitorul a păstrat în continuare dispoziția privind competența de soluționare a cererilor de adopție în funcție de domiciliul adoptatului. La data promovării cererii de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Galați domiciliul pârâților, era în Galați. Această afirmație a fost susținută și de către pârâtul B.D. în fața Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov care a declarat că atât el cât și soția acestuia figurează în continuare cu domiciliul în Galați.

Totodată, raportul final întocmit la data de 09 decembrie 2015 (anterior introducerii cererii de chemare în judecată) la sfârșitul perioadei de încredințare în vederea adopției, privind modul în care copiii s-au adaptat noului mod de viață, a fost realizat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Galați iar toate relațiile privind modul de acomodare, de relaționare și de evoluție a minorilor în familia adoptatoare s-au desfășurat sub supravegherea biroului de adopții din cadrul acesteia. Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte va stabili competența în favoarea Tribunalului Galați în considerarea următoarelor argumente: Obiectul cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizat, îl reprezintă revocarea măsurii de plasament familial pentru minorii R.I.C.

și R.L.A. și încuviințarea în vederea adopției acestora de către familia B.D. și B.D.Z., precum și stabilirea numelui pe care aceștia îl vor purta. La data introducerii cererii de sesizare a instanței, 15 decembrie 2014 erau în vigoare dispozițiile din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției precum și Codul Civil, astfel cum a fost aprobat prin Legea nr. 76/2012. Potrivit dispozițiilor art. 453 C. civ., "Adopția se încuviințează de către instanța de tutelă, dacă este în interesul superior al copilului și sunt îndeplinite toate celelalte condiții prevăzute de lege. Procedura adopției este reglementată prin lege specială". De asemenea, art. 452 C. civ. reglementează principiile adopției.

Astfel, adopția este supusă cumulativ următoarelor principii: a) interesul superior al copilului; b) necesitatea de a asigura creșterea și educarea copilului într-un mediu familial; c) continuitatea creșterii și educării copilului, ținându-se seama de originea sa etnică, lingvistică, religioasă și culturală; d) celeritatea în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopției. Legiuitorul a reglementat prin dispozițiile Legii nr. 273/2004 privind procedura adopției competența materială și teritorială a instanțelor în ceea ce privește soluționarea cererilor având ca obiect încuviințarea adopției. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 74 din actul normativ invocat, "Cererile prevăzute de prezenta lege sunt de competența tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului.

Cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanța competentă se judecă de Tribunalul București". Ceea ce a determinat ivirea prezentul conflict negativ de competență este reprezentat de interpretarea diferită pe care instanțele au dat-o noțiunii de "domiciliu" în materia specială reglementată de dispozițiile art. 74 din cuprinsul Legii nr. 273/2004 privind procedura adopției. Potrivit art. 87 C. civ. domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală" iar reședința, potrivit art. 88 din același cod, este definită ca reprezentând locul unde persoana își are locuința secundară ". Legiuitorul a reglementat expres și situația în care domiciliul nu este cunoscut, situație în care a stabilit o prezumție legală că adresa de reședință va fi considerată adresă de domiciliu (art. 90 C. civ.).

Conform dispozițiilor art. 91 C. civ., dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. În situația minorului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi și supus unor măsuri de protecție specială, în cazurile prevăzute de lege, domiciliul acestuia se află la instituția, la familia sau la persoanele cărora le-a fost dat în plasament (art. 93 C. civ.). Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus evocate reiese că prin domiciliul persoanei fizice se înțelege locul unde aceasta își are locuința principală, astfel cum este evidențiată în documentele de identitate, adresa de reședință a unei persoane putând fi asimilată adresei de domiciliu numai în situația în care aceasta din urmă nu este cunoscută.

În privința minorilor beneficiari ai unor măsuri de protecție socială, cum este de exemplu, plasamentul, domiciliul acestora este comun cu cel al persoanelor cărora au fost încredințați. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 74 din Legea nr. 273/2004 cu dispozițiile art. 87, a art. 90, a art. 91 și a art. 93 C. civ., rezultă că în cererile având ca obiect încuviințarea în vederea adopției, competența aparține tribunalului în circumscripția căruia se află domiciliul adoptatului, prin domiciliul adoptatului înțelegând adresa cu care este înregistrată la organele de evidență informatizată a persoanelor, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români.

Existența unei alte adrese la care adoptatul locuiește împreună cu adoptatorul, în afara celei principale, respectiv a unei reședințe, nu este în măsură să fie asimilată domiciliului, decât în măsura în care adresa locuinței principale nu este cunoscută, potrivit dispozițiilor art. 90 C. civ. În conformitate cu dispozițiile art. 107 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, "Instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul". De asemenea, potrivit art. 172 din același act normativ, "Dacă în cursul procesului una dintre părți și-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoștințeze instanța, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum și partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înștiințează instanța despre schimbarea locului citării.

În cazul în care partea nu face această încunoștințare, procedura de citare pentru aceeași instanță este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare". În cauza de față, intimații B.D., B.D.Z., în calitate de persoane cărora le-au fost încredințate în plasament familial minorii R.I.C. și R.L.A. și de adoptatori ai acestora, au domiciliul în Galați, conform mențiunilor din cartea de identitate a acestora aflată la fila nr. 42 a dosarului Tribunalului Galați în județul Brașov aceștia având doar reședința. În aplicarea dispozițiilor legale mai sus arătate, competența teritorială pentru soluționarea cererii de încuviințare a adopției minorilor R.I.C. și R.L.A., aparține Tribunalului Galați, ca instanță în circumscripția căreia se află domiciliul celor care urmează să fie adoptați.

Împrejurarea că intimații B.D., B.D.Z., la termenul din 20 martie 2015, au susținut în fața instanței că și-au schimbat domiciliul în Brașov, fără a produce dovezi în sensul înregistrării acestei modificări în cartea de identitate, că minorii urmează cursurile Școlii Gimnaziale (...) din Brașov, că a achiziționat un teren în Municipiul Săcele în vederea edificării unei case în care să locuiască, nu este în măsură să determine o altă competență teritorială a instanței. Pentru a fi apreciată drept o schimbare de domiciliu, aceasta trebuie făcută cu intenția de a-și stabili acolo locuința principală și trebuie operată în evidențele organelor competente și în cartea de identitate, conform dispozițiilor art. 89 și 91 C. civ., ceea ce nu a fost probat.

Chiar din declarațiile soților B. rezultă că aceștia vor intenționa abia în viitor să-și stabilească domiciliul (adresa principală) în comuna Săcele, după ce își vor construi casa. Momentan aceștia domiciliază în municipiul Galați, iar reședința o au stabilită în Județul Brașov, reședință care după sesizarea instanței a fost schimbată de două ori. Prin urmare, ceea ce de fapt susțin pârâții este că și-au stabilit reședința în Brașov, or conform art. 90 C. civ., reședința nu poate fi asimilată adresei de domiciliu decât în măsura în care aceasta din urmă nu este cunoscută. Or, această condiție nu este îndeplinită, adresa principală a pârâților fiind cunoscută. Stabilirea competenței în favoarea Tribunalului Galați este în măsură să răspundă și principiilor care guvernează procedura adopției, reglementată de dispozițiile art. 452 C. civ., respectiv celeritatea în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopției.

Or, având în vedere că întreaga procedură prealabilă adopției a fost efectuată în Galați, conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, inclusiv raportul final din data de 09 decembrie 2015 de la sfârșitul perioadei de încredințare în vederea adopției, privind modul în care copiii s-au adaptat noului mod de viață, a fost întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Galați, soluționarea cauzei de către Tribunalul Galați conduce la o mai rapidă și eficientă administrare a probatoriului. Totodată, din interpretarea dispozițiilor art. 107 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, schimbarea domiciliului pârâtului, domiciliu care a atras competența unei anumite instanțe, schimbarea reședinței, cum este în cazul de față, nu poate determina declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței în circumscripția căreia se află noul domiciliu/noua reședință a acestuia.

Soluția se impune și față de precizarea pârâtului B.D. consemnată în cuprinsul notei telefonice aflate la fila 22 a dosarului Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov potrivit căreia, la data sesizării instanței, 15 decembrie 2014, avea domiciliul stabilit în circumscripția Tribunalului Galați. În concluzie, în stabilirea competenței teritoriale în cererile având ca obiect încuviințarea adopției interesează domiciliul adoptatului care, în speță, coincide cu cel al adoptatorilor cărora minorii au fost dați în plasament și care au calitatea de asistenți maternali, la data sesizării instanței, schimbarea ulterioară a reședinței sau a domiciliului nu poate avea efecte decât asupra locului citării acestora, conform dispozițiilor art. 172 din Legea nr. 134/2010, instanța inițial învestită rămânând competentă să soluționeze cauza.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Galați, cu sediul în Galați, str. Brăilei, nr. 138 B, în contradictoriu cu pârâții B.D., B.D.Z., ambii cu domiciliul în Galați, cu domiciliul procesual ales în Brașov, Președintele Consiliului Județului Galați, cu sediul în Galați, str. Eroilor, nr. 7 și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Brașov, cu sediul în Brașov, Bdul Iuliu Maniu, nr. 6, având ca obiect încuviințare adopție, în favoarea Tribunalului Galați. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iunie 2015. Procesat de GGC - GV