ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1489/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr. 9592/233/2013 pe rolul Judecătoriei Galați, reclamanta

L.A.L. a chemat în judecată pe pârâtul M.A., solicitând exercitarea autorității

părintești exclusive asupra minorei M.C.A., rezultate din relația de concubinaj

a părților, precum și stabilirea locuinței acesteia la mamă.

Prin sentința civilă nr. 11832 din 19

noiembrie 2014, Judecătoria Galați, secția civilă, a declinat competența soluționării

cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Potrivit art. 107 alin. (1) din Noul C. proc.

civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție

domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar conform

art. 108 C. proc. civ., dacă domiciliul pârâtului este necunoscut, cererea se introduce

la instanța în a cărei circumscripție se află reședința sau reprezentanța acestuia,

iar dacă nu are nici reședința ori reprezentanța cunoscută, la instanța în a cărei

circumscripție reclamantul își are domiciliul, sediul, reședința ori reprezentanța,

după caz.

În cauza de față, instanța a constatat că, deși

potrivit susținerilor reclamantei, pârâtul ar locui în Galați, din referatul de

anchetă socială depus la dosarul cauzei, a rezultat că la adresa indicată de către

reclamantă a fost găsită doar mama pârâtului, care a declarat că acesta este plecat

din țară și a refuzat să furnizeze alte date.

În aceste condiții, instanța nu a reținut susținerile

reclamantei în sensul că pârâtul ar locui la această adresă, câtă vreme verificările

efectuate de reprezentanții Autorității Tutelare au relevat o altă stare de fapt.

De altfel, reclamanta însăși a precizat în cuprinsul cererii de chemare în judecată

că pârâtul nu a putut fi găsit pentru a-și da acordul în vederea deplasării minorei

în afara țării (împrejurare care ridică serioase îndoieli asupra credibilității

susținerilor acesteia în sensul că pârâtul ar locui la adresa indicată).

Instanța nu a avut în vedere nici susținerile

minorei din cuprinsul procesului-verbal de ascultare întocmit în Dosar nr. 2882/233/2014,

depus la dosar ca anexă a concluziilor scrise, câtă vreme aceasta reprezintă o probă

neîncuviințată de către instanță, depusă după închiderea dezbaterilor și fără a

respecta principiul nemijlocirii administrării probelor direct în fața instanței

(iar nu în alte cauze). În plus, declarația minorei este insuficientă pentru a reține

că pârâtul locuiește într-adevăr în Galați, minora limitându-se la a preciza că

l-a mai văzut întâmplător în piață, fără a putea indica nici un element de individualizare

a perioadei de timp la care se referă.

Prin urmare, instanța a reținut că pârâtul are

domiciliu necunoscut.

Pe de altă parte, reclamanta locuiește în Franța

împreună cu actualul soț, astfel cum a rezultat din susținerile proprii, concluziile

referatului de anchetă socială și înscrisurile depuse la dosar (certificat de căsătorie,

contract de muncă L.A.), acesta fiind domiciliul real și efectiv al părții indiferent

de mențiunile din actul de identitate.

În acest sens, potrivit art. 87 din noul C. civ.,

domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților

sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală.

În plus, alin. (2) al aceluiași text de lege arată

că stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care

ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința

principală. Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele

administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar

în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt.

În cauză, având în vedere că reclamanta locuiește

și lucrează în străinătate din anul 2012 (după cum a susținut în cuprinsul acțiunii),

instanța a apreciat că aceste împrejurări de fapt exclud ipoteza unei reședințe

temporare și sunt suficiente pentru a demonstra o adevărată schimbare de domiciliu

a acesteia în străinătate, dincolo de mențiunile din actul de identitate.

De asemenea, instanța a avut în vedere faptul

că în cauză, nu s-a probat nici măcar împrejurarea că reclamanta ar mai avea cel

puțin o reședință pe teritoriul României, în sensul dispozițiilor art. 88 C. civ.,

ca locuință secundară a unei persoane, ce presupune o prezență efectivă a acesteia,

pentru o perioadă de timp mai redusă, astfel încât să nu se transforme într-un domiciliu

de fapt, dar suficientă pentru a excede unui caracter ocazional (precum o simplă

vizită).

Prin urmare, întrucât părțile nu se regăsesc în

nici una dintre situațiile enumerate în art. 107-108 C. proc. civ., devin aplicabile

dispozițiile art. 1071 C. proc. civ., ce reglementează raporturi de drept internațional

privat, în sensul că este atrasă competența absolută a Judecătoriei sector 1 București.

Prin sentința civilă nr. 3575 din 25 februarie

2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în Dosarul nr. 3386/299/2015,

s-a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Galați

și, constatând ivit un conflict negativ de competență, a suspendat judecata cauzei

și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării

conflictului.

În motivarea sentinței, s-a apreciat că, în cauză,

competența se determină în baza art. 114 alin. (1) C. proc. civ., fiind in prezența

unei cereri privind ocrotirea persoanelor fizice date de C. civ. în competența instanței

de tutelă și familie.

Astfel, s-a reținut că la data introducerii acțiunii,

fiica părților - minora M.C.A. - domicilia în localitatea Galați, jud. Galați, frecventând

cursurile clasei a II-a la Școala Gimnazială nr. xx, astfel cum rezultă din cuprinsul

anchetei psihosociale efectuate de către Serviciul Autoritate Tutelară din cadrul

Primăriei mun. Galați.

În consecință, constatând că, la data sesizării

instanței, domiciliul persoanei ocrotite - respectiv al minorei - se afla în Galați,

s-a apreciat că instanța competentă să soluționeze cauza de față este Judecătoria

Galați.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta

Curte constată că instanța competentă în cauză a soluționa cererea este Judecătoria

Galați, pentru următoarele considerente:

Dezînvestirea reciprocă a instanțelor aflate în

conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competență teritorială diferite,

respectiv norma de competență de drept comun din art. 107 C. proc. civ. și cea din

art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Cererea de chemare în judecată are drept obiect

exercitarea autorității părintești pentru minorul din afara căsătoriei și stabilirea

locuinței acestuia la mamă, în aplicarea prevederilor art. 505 C. civ., plasat în

Capitolul III „Exercitarea autorității părintești” din Cartea a II-a „Despre familie”.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată,

se constată că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 114 alin. (1) C. proc.

civ., ce reglementează competența teritorială în cazul cererilor privind ocrotirea

persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și familie, derogând,

în virtutea domeniului limitat de aplicare, de la regula generală instituită prin

art. 107 C. proc. civ.

Din conținutul art. 114 alin. (1) C. proc. civ.,

rezultă două cerințe de aplicare a normei, anume să fie vorba despre cereri vizând

ocrotirea persoanei fizice, iar cererile cu acest obiect să fie date de C. civ.

în competența instanței de tutelă și familie.

Cât privește prima condiție, este relevant

art. 106 C. civ., potrivit căruia „Ocrotirea minorului se realizează: prin părinți;

prin instituirea tutelei; prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri

de protecție specială anume prevăzute de lege.”

Chiar dacă denumirea „Ocrotirea persoanei fizice”

reflectă un titlu din Cartea I „Despre persoane” a C. civ. (art. 104 - 186), ceea

ce ar putea limita domeniul de aplicare al art. 114 alin. (1) C. proc. civ. doar

la cererile din acel titlu, includerea explicită în enumerarea din art. 106 C. civ.,

menționată anterior, a măsurilor de ocrotire a minorului prin părinți în sfera măsurilor

de ocrotire a persoanei fizice, justifică aplicarea art. 114 alin. (1) C. proc.

civ. și în cazul cererilor având ca obiect ocrotirea minorului prin părinți.

Și cea de-a doua condiție de aplicare a normei

de competență este îndeplinită, deoarece, în conformitate cu art. 265 C. civ., ce

face parte din Cartea a II-a „Despre familie”, „Toate măsurile date prin prezenta

carte în competența instanței judecătorești, toate litigiile privind aplicarea dispozițiilor

prezentei cărți (…) sunt de competența instanței de tutelă”. Așadar, măsurile de

ocrotire a minorului prin părinți, inclusiv cele privind exercitarea autorității

părintești, se adoptă de către instanța de tutelă competentă potrivit legii.

În consecință, în aplicarea art. 114 alin.

(1) C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cererii de chemare în

judecată din prezenta cauză aparține instanței în a cărei circumscripție teritorială

își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, și nu instanței în a cărei rază

teritorială se află domiciliul sau sediul pârâtului, astfel cum prevede regula generală

din art. 107 C. proc. civ.

Întrucât nu s-a contestat că, la data sesizării

instanței, domiciliul persoanei ocrotite, respectiv al minorei rezultate din conviețuirea

părților, se afla în Galați, conform anchetei psihosociale efectuate de către Serviciul

Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei Municipiului Galați, urmează a fi stabilită

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Galați.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 iunie

2015.