ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 229/2017

Decizia nr. 229/2017

Asupra prezentei cauze, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați sub nr. x/233/2015,

la data de 20 august 2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul

B., solicitând exercitarea autorității părintești exclusive

asupra minorului C., stabilirea locuinței acestuia la mamă, obligarea

pârâtului la plata pensiei de întreținere și cheltuieli de

judecată.

În motivarea cererii de chemare în

judecată, reclamanta a arătat că minorul a rezultat din

relația sa cu pârâtul, dar după finalizarea relației, tatăl

nu s-a mai interesat de copil, care a rămas în îngrijirea sa exclusivă.

A mai arătat reclamanta că nu mai știe nimic despre pârât, pe

care nu îl poale contacta, iar minorul locuiește la părinții

săi, întrucât ea lucrează în străinătate, unde dorește

să îl ia în vacanțe.

În drept, acțiunea a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 529, art. 530, art. 532 - art. 533 C.

civ.

Pârâtul a formulat întâmpinare și

cerere reconvențională, prin care a solicitat exercitarea

autorității părintești comune asupra minorului, stabilirea

domiciliului acestuia la mamă, obligarea sa la plata pensiei de întreținere

și încuviințarea următorului program de vizită: o lună

în vacanța de vară, o săptămână în vacanța de

iarnă, a doua zi de Paște și de Crăciun, convorbiri

telefonice cu minorul la fiecare sfârșit de săptămână

(sâmbăta și duminica).

Prin Sentința civilă nr.

4838 din 26 iunie 2016, Judecătoria Galați a admis excepția

necompetenței teritoriale și a declinat competența de

soluționare a cauzei civile, în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut următoarele:

Conform art. 114 alin. (1) din Legea

nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dacă legea nu

prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în

competența instanței de tutelă și de familie se

soluționează de instanța în a cărei circumscripție

teritorială își are domiciliul sau reședința persoana

ocrotită.

Titlul III al C. civ. intitulat

"Ocrotirea persoanei fizice" reglementează numai măsurile

cu caracter necontencios (tutelă, curatelă și punere sub

interdicție), pentru care competența revine instanței de la

domiciliul persoanei ocrotite (instanța de tutelă).

Dispozițiile privind exercitarea

autorității părintești și întreținerea minorului

de către părinți privesc procedura contencioasă și

sunt cuprinse în Cartea a doua a Codului Civil, motiv pentru care

competența se stabilește prin raportare la dispozițiile generale

privind procedura contencioasă C. proc. civ., respectiv art. 107 și

următoarele din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură

civilă.

Prin urmare, având în vedere că

în materie de exercitare a autorității părintești,

competența teritorială este una absolută, astfel încât

părțile nu pot face o alegere de competență în favoarea

altei instanțe decât cea stabilită de lege, competența de

soluționare aparține instanței de la domiciliul pârâtului, în

aplicarea dispozițiilor art. 107 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă.

Învestită prin declinare,

Judecătoria Bârlad, prin Sentința civilă nr. 2861 din 21

noiembrie 2016, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Galați și, constatând ivit conflictul negativ de

competență, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut următoarele:

În raport de prevederile art. 114

alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

și față de obiectul cererii de chemare în judecată care

privește exercitarea autorității părintești exclusive

asupra minorului C., în aplicarea prevederilor art. 113 pct. 2 din Legea nr.

134/2010 privind Codul de procedură civilă referitoare la

competența alternativă, competența teritorială

aparține Judecătoriei Galați.

Înalta Curte, competentă să

soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin.

(1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Galați, pentru argumentele ce succed.

Conform prevederilor art. 76 din Legea

nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă. Judecătoriile sau, după caz, tribunalele

ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul

de instanțe de tutelă și familie, având competența

stabilită potrivit Cod. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum

și reglementărilor speciale în vigoare.

Art. 114 din Legea nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă prevede că în situația în

care legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date

de Codul civil în competența instanței de tutelă și de

familie se soluționează de instanța în a cărei

circumscripție teritorială își are domiciliul sau

reședința persoana ocrotită.

Titlul IV C. civ., intitulat

"Autoritatea părintească", cuprinde dispoziții cu

privire la autoritatea părintească și exercitarea

autorității părintești, locuința copilului și

obligația de întreținere, dispoziții conform cărora

instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are

competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri

între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la

îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea

locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului

(art. 497) sau la exercitarea autorității părintești (art.

504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.).

De asemenea, art. 505 C. civ. prevede

la alin. (1) că "În cazul copilului din afara căsătoriei

(...), autoritatea părintească se exercită în comun și în

mod egal de către părinți, dacă aceștia

conviețuiesc" iar la alin. (2) că "Dacă

părinții copilului din afara căsătoriei nu

conviețuiesc, modul de exercitare a autorității

părintești se stabilește de către instanța de

tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare

la divorț".

Conform acestor dispoziții,

aceleiași instanțe de tutelă îi revine competența de

soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității

părintești numai de către unul dintre părinți (art.

398 alin. (1) C. civ.), stabilirea locuinței copilului minor în lipsa

înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este

contrară interesului superior al copilului (art. 400 alin. (1) C. civ.)

sau stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de

creștere, educare, învățătură și pregătire

profesională a copiilor (art. 402 alin. (1) C. civ.).

Din cuprinsul cererii de chemare în

judecată, aflate la dosarul nr. x/233/2015 al Judecătoriei

Galați, precum și din mențiunile raportului de anchetă

psihosocială întocmit în cauză, aflat la același dosar, reiese

că minorul C. locuiește împreună cu bunicii materni în imobilul

din Galați.

Având în vedere dispozițiile art.

114 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură, Înalta Curte

constată că cererea reclamantei care are ca obiect exercitarea

autorității părintești și stabilirea locuinței

minorului este de competența instanței în raza căreia își

are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, iar nu

instanța în circumscripția căreia se află domiciliul

pârâtului.

Prin urmare, în aplicarea

dispozițiilor legale redate, reiese că Judecătoria Galați

este competentă teritorial să judece cererea de chemare în

judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B.,

având ca obiect exercitarea autorității părintești, ca

instanță în circumscripția căreia locuiește minorul C.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de

reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect exercitarea

autorității părintești, în favoarea Judecătoriei

Galați.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 1 februarie 2017.

Procesat

de GGC - CL