ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 527/2018

Decizia nr. 527/2018 După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, la data de 14 februarie 2017 sub nr. x/233/2017, reclamantul A., prin reprezentant legal B. a chemat în judecată pe pârâtul C. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună ca minorul să poarte numele mamei, acela de "B." În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că mama sa, B., a locuit cu numitul D. din luna mai 2015, până la data de 29 noiembrie 2016, dată la care numitul D. a decedat și că din această relație a rezultat minorul A., acesta fiind înregistrat cu acest nume, întrucât la data nașterii minorului se afla în proces de divorț cu fostul soț, C., de care s-a despărțit în anul 2003, așa cum reiese din sentința de divorț nr. 628 din 30 martie 2006, pronunțată de Judecătoria Vînju Mare.

A menționat că este exclus ca minorul să fie fiul pârâtului, acesta fiind înregistrat pe numele pârâtului, prin efectul legii. A mai arătat că minorul locuiește la domiciliul său, în com. Pechea, județul Galați, însă pentru obținerea drepturilor minorului, este necesar ca acesta să poarte numele sau, acela de "B." Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 450 alin. (1) C. proc. civ. Pârâtul nu a formulat întâmpinare, în termenul prevăzut de lege. La termenul de judecată din 24 mai 2017, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Galați. Judecătoria Galați, prin sentința civilă nr. 4569 din 08 iunie 2017, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Judecătoriei Vînju Mare, reținându-se că potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc.

civ. „cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel". A mai reținut instanța că art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevede că părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței, ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de cave acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă. Din interpretarea per a contrarie a dispozițiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ. și art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc.

civ. rezultă că, în procesele privitoare la persoane, competența teritorială este exclusivă, de vreme ce au ca obiect drepturi de care părțile nu pot să dispună. în consecință, pentru determinarea instanței competente urmează a fi avute în vedere dispozițiile dreptului comun, ceea ce înseamnă că, în litigiile privitoare la persoane, norma înscrisă în art. 107 C. proc. civ. are caracter imperativ, instanța a apreciat întemeiată excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu, având în vedere că domiciliul pârâtului este în Vînju Mare, satul Orevița Mare, județul Mehedinți, prin urmare, se află în raza de competență a Judecătoriei Vînju Mare, județul Mehedinți. Prin sentința civilă nr. 165 din data de 25 octombrie 2017, Judecătoria Vânju Mare - Județul Mehedinți a admis, ia rândul său, excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

Constatând ivit conflict negativ de competență, instanța a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia. Judecătoria Vânju Mare a reținut că, având în vedere caracterul personal al acestei acțiuni, competența teritorială este alternativă, fiind competente deopotrivă instanța de la domiciliul pârâtului (art. 107) și instanța de la domiciliul persoanei ocrotite (art. 114 alin. (1) C. proc. civ.), astfel că judecătorul, raportat la dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., nu putea invoca din oficiu necompetență de ordine privată. La art. 116 C. proc. civ. se arată că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe competente, situație în care instanța nu se poate dezinvesti prin declinarea competenței.

întrucât reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul persoanei ocrotite, în speță Judecătoria Galați, această instanță este competentă să soluționeze cauza, Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, în considerarea argumentelor ce succed: Reclamantul a sesizat Judecătoria Galați cu acțiune în tăgadă de paternitate, prin care a solicitat să se constate că tatăl legal prezumat, înscris în certificatul de naștere, nu este în realitate tatăl minorului, cerere subsumată dispozițiilor art. 429 alin. (1) și (4) C. civ., potrivit cărora: "1) Acțiunea în tăgada paternității poate fi pornită de soțul mamei, de mama, de tatăl biologic, precum și de copil.

Ea poate fi pornită sau, după caz, continuată și de moștenitorii acestora, în condițiile legii." "(4) Mama sau copilul poate introduce acțiunea împotriva soțului. Dacă acesta este decedat, acțiunea se pornește împotriva moștenitorilor lut din Titlul al III-lea al Cărții a II-a a C. civ., cap. "Filiația", Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care consacră regula generală de drept comun în materia competenței teritoriale, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competență teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 1 stipulându-se că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc.

civ., mai este competentă instanța domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației. Conform prevederilor cuprinse la art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente. Art. 129 C. proc. civ. reglementează excepțiile de necompetența, pe care le califică ca fiind de ordine publică sau privată, iar, la alin. (2) pct. 3, stipulează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Dispozițiile art. 130 alin. (3) din aceiași act normativ prevăd că: "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe". Față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv tăgadă paternitate, sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., dispoziții derogatorii de la norma generală stipulată în art. 107 din acest act normativ, în speță nu a fost instituită o normă de competență teritorială exclusivă, ci, în termenii indicați de textul legal mai sus arătat, o normă de competență alternativă, fiind vorba de o acțiune privitoare la stabilirea filiației.

Prin urmare, reclamantul a putut opta între mai multe instanțe deopotrivă competente - instanța de la domiciliul pârâtului sau instanța de la domiciliul său alegând, conform art. 116 C. proc. civ., să introducă acțiunea la Judecătoria Galați, respectiv instanța de la domiciliul reclamantului. Pe de altă parte, în cauză, pârâtul nu a formulat întâmpinare, deși a primit comunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor anexate, conform dovezii de la dosarul declinat, ceea ce înseamnă că, la primul termen de judecată cu părțile legal citate, Judecătoria Galați avea dobândită competența sub aspect teritorial, prin alegerea de competență efectuată de reclamant în condițiile art. 116 C. proc.

civ., în raport de dispozițiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ. Așadar, la primul termen de judecată cu părțile legal citate, eventuala necompetență teritorială de ordine privată era acoperită prin neinvocarea excepției de către partea interesată în termenul de decădere expres prevăzut de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., astfel că Judecătoria Galați a rămas competentă să judece litigiul, doar partea interesată putând invoca excepția de necompetență teritorială în situația de față. În consecință, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, instanță competentă teritorial față de dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 și art. 116 din C. proc.

civ., coroborate cu prevederile art. 129 și 130 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2018.