ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 527/2018

Decizia nr. 527/2018

După deliberare, asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, la data de 14

februarie 2017 sub nr. x/233/2017,

reclamantul A., prin reprezentant

legal B. a chemat în judecată pe pârâtul C. pentru ca, prin hotărârea

ce se va pronunța, să se dispună ca minorul să poarte

numele mamei, acela de "B."

În motivarea acțiunii, reclamantul

a arătat că mama sa, B., a locuit cu numitul D. din luna mai 2015,

până la data de 29 noiembrie 2016, dată la care numitul D. a decedat

și că din această relație a rezultat minorul A., acesta

fiind înregistrat cu acest nume, întrucât la data nașterii minorului se

afla în proces de divorț cu fostul soț, C., de care s-a

despărțit în anul 2003, așa cum reiese din sentința de

divorț nr. 628 din 30 martie 2006, pronunțată de

Judecătoria Vînju Mare. A menționat că este exclus ca minorul

să fie fiul pârâtului, acesta fiind înregistrat pe numele pârâtului, prin

efectul legii. A mai arătat că minorul locuiește la domiciliul

său, în com. Pechea, județul Galați, însă pentru

obținerea drepturilor minorului, este necesar ca acesta să poarte

numele sau, acela de "B."

Reclamantul și-a întemeiat

acțiunea pe dispozițiile art. 450 alin. (1) C. proc. civ.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare, în termenul

prevăzut de lege. La termenul de judecată din 24 mai 2017,

instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței

teritoriale a Judecătoriei Galați.

Judecătoria Galați, prin

sentința civilă nr. 4569 din 08 iunie 2017, a admis excepția

necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu

și a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea

Judecătoriei Vînju Mare,

reținându-se că

potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ. „cererea de

chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei

circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă

legea nu prevede altfel".

A mai reținut instanța că art. 126

alin. (1) C. proc. civ. prevede că părțile pot conveni în scris

sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație

verbală în fața instanței, ca procesele privitoare la bunuri

și la alte drepturi de cave acestea pot să dispună să fie judecate

de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente

teritorial să le judece, în afară de cazul când această

competență este exclusivă.

Din interpretarea per a contrarie a

dispozițiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ. și art. 129 alin. (2) pct.

3 C. proc. civ. rezultă că, în procesele privitoare la persoane,

competența teritorială este exclusivă, de vreme ce au ca obiect

drepturi de care părțile nu pot să dispună. în

consecință, pentru determinarea instanței competente

urmează a fi avute în vedere dispozițiile dreptului comun, ceea ce

înseamnă că, în litigiile privitoare la persoane, norma înscrisă

în art. 107 C. proc. civ. are caracter imperativ, instanța a apreciat

întemeiată excepția de necompetență teritorială

invocată din oficiu, având în vedere că domiciliul pârâtului este în

Vînju Mare, satul Orevița Mare, județul Mehedinți, prin urmare,

se află în raza de competență a Judecătoriei Vînju Mare,

județul Mehedinți.

Prin sentința civilă nr. 165 din data

de 25 octombrie 2017, Judecătoria Vânju Mare - Județul Mehedinți

a admis, ia rândul său, excepția necompetenței sale teritoriale,

invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Galați. Constatând ivit conflict

negativ de competență, instanța a înaintat cauza Înaltei

Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea

acestuia.

Judecătoria Vânju Mare a reținut

că, având în vedere caracterul personal al acestei acțiuni,

competența teritorială este alternativă, fiind competente

deopotrivă instanța de la domiciliul pârâtului (art. 107) și

instanța de la domiciliul persoanei ocrotite (art. 114 alin. (1) C. proc.

civ.), astfel că judecătorul, raportat la dispozițiile art. 130 alin.

(3) C. proc. civ., nu putea invoca din oficiu necompetență de ordine

privată.

La art. 116 C. proc. civ. se arată că

reclamantul are alegerea între mai multe instanțe competente,

situație în care instanța nu se poate dezinvesti prin declinarea

competenței. întrucât reclamantul a optat pentru instanța de la

domiciliul persoanei ocrotite, în speță

Judecătoria Galați, această instanță este

competentă să soluționeze cauza,

Înalta Curte, competentă să

soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1)

C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Galați, în considerarea argumentelor ce succed:

Reclamantul a sesizat Judecătoria

Galați cu acțiune în tăgadă de paternitate, prin care a

solicitat să se constate că tatăl legal prezumat, înscris în

certificatul de naștere, nu este în realitate tatăl minorului, cerere

subsumată dispozițiilor art. 429 alin. (1) și (4) C. civ.,

potrivit cărora: "1) Acțiunea în tăgada

paternității poate fi pornită de soțul mamei, de mama, de

tatăl biologic, precum și de copil. Ea poate fi pornită sau,

după caz, continuată și de moștenitorii acestora, în

condițiile legii." "(4) Mama sau copilul poate introduce

acțiunea împotriva soțului. Dacă acesta este decedat,

acțiunea se pornește împotriva moștenitorilor lut din Titlul al III-lea

al Cărții a II-a a C. civ., cap. "Filiația",

Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care

consacră regula generală de drept comun în materia competenței

teritoriale, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța

în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită

o competență teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 1

stipulându-se că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107

- 112 C. proc. civ., mai este competentă instanța domiciliului

reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației.

Conform prevederilor cuprinse la art. 116 C.

proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe

deopotrivă competente.

Art. 129 C. proc. civ. reglementează

excepțiile de necompetența, pe care le califică ca fiind de

ordine publică sau privată, iar, la alin. (2) pct. 3, stipulează

că necompetența este de ordine publică în cazul

încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este

de competența unei alte instanțe de același grad și

părțile nu o pot înlătura.

Dispozițiile art. 130 alin. (3) din

aceiași act normativ prevăd că: "Necompetența de

ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin

întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la

primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în

fața primei instanțe".

Față de obiectul cererii de chemare

în judecată, respectiv tăgadă paternitate, sunt incidente

dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., dispoziții

derogatorii de la norma generală stipulată în art. 107 din acest act normativ,

în speță nu a fost instituită o normă de

competență teritorială exclusivă, ci, în termenii

indicați de textul legal mai sus arătat, o normă de

competență alternativă, fiind vorba de o acțiune privitoare

la stabilirea filiației.

Prin urmare, reclamantul a putut opta între mai

multe instanțe deopotrivă competente - instanța de la domiciliul

pârâtului sau instanța de la domiciliul său alegând, conform art. 116

C. proc. civ., să introducă acțiunea la Judecătoria

Galați, respectiv instanța de la domiciliul reclamantului.

Pe de altă parte, în cauză, pârâtul

nu a formulat întâmpinare, deși a primit comunicarea cererii de chemare în

judecată și a înscrisurilor anexate, conform dovezii de la dosarul

declinat, ceea ce înseamnă că, la primul termen de judecată cu

părțile legal citate, Judecătoria Galați avea

dobândită competența sub aspect teritorial, prin alegerea de competență

efectuată de reclamant în condițiile art. 116 C. proc. civ., în

raport de dispozițiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ.

Așadar, la primul termen de judecată

cu părțile legal citate, eventuala necompetență

teritorială de ordine privată era acoperită prin neinvocarea

excepției de către partea interesată în termenul de

decădere expres prevăzut de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., astfel

că Judecătoria Galați a rămas competentă să

judece litigiul, doar partea interesată putând invoca excepția de

necompetență teritorială în situația de față.

În consecință, Înalta Curte va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Galați, instanță competentă teritorial

față de dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 și art. 116

din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 129 și 130 alin. (3) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 20 februarie 2018.