ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1211/2017

HOTĂRÂRE

14.09.2017

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1211/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 1211/2017

Asupra conflictului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Agnita la data de 19 octombrie 2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat să se constate că este cu neputință ca pârâtul să fie tatăl minorului C.

În motivare, a învederat că a fost despărțită în fapt de pârât din anul 1993, a divorțat de acesta la data de 27 februarie 1998, iar minorul s-a născut la data de 04 septembrie 1999. Astfel, prezumția de paternitate nu este aplicabilă.

În drept, a invocat art. 412 C. civ.

Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Agnita.

În motivarea excepției, a învederat că art. 107 C. proc. civ. stabilește competența instanței în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul, nefiind aplicabile art. 113 alin. (1) pct. 1 și art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a învederat și că Judecătoria Agnita este instanța competentă în baza art. 113 alin. (1) pct. 1 C. civ. și art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința nr. 74 din data de 03 martie 2017, Judecătoria Agnita - Secția Generală

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași.

În motivare, instanța a reținut că prezenta cerere este o acțiune m contestarea filiației, având natura unei acțiuni în constatare, reglementată în C. civ. 2009 în art. 421,434.

În C. fam. 1953 și în C. civ. 1864 o asemenea cerere nu era expres prevăzută, dar în practica judiciară era admisă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 847/2015 a Curții Constituționale). în consecință, în prezenta cauză, competența teritorială este de ordine publică.

Față de aceste aspecte, a reținut incidența art. 107 C. proc. civ., în raport de care competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Călărași, în raza căreia domiciliază pârâtul.

Instanța a reținut că nu este incident art. 108 C. proc. civ., deoarece domiciliul pârâtului este cunoscut. De altfel, nu este incident art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., acesta aplicându-se numai în cererile privitoare la stabilirea filiației, norma fiind de strictă interpretare, iar în prezentul caz, prin cerere nu se urmărește stabilirea filiației, ci dimpotrivă, înlăturarea legăturii de filiație prin contestarea filiației stabilite.

A mai arătat că nu este incident nici art. 114 alin. (1) C. proc. civ., deoarece acesta se aplică în cazul cererilor privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie, respectiv în cazul cererilor prevăzute în Titlul 3, or prezenta acțiune în contestarea filiației nu face parte din cererile prevăzute în C. civ. 2009 în art. 104-186, fiind prevăzută de C. civ. 2009 în art. 421, 434.

Învestită prin declinare, Judecătoria Călărași a pronunțat sentința civila nr. 1007 din data de 17 mai 2017,

prin care declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Agnita.

În motivare, instanța a reținut că, prin notele depuse, reclamanta și-a menținut temeiul juridic al cererii de chemare în judecată și nu a mai depus acte, astfel încât a constatat că, în raport de art. 22 al. 5 C. proc. civ., calificarea juridică a acțiunii rămâne cea stabilită la termenul din 19 aprilie 2017, aceea de anulare parțială act naștere, având în vedere că obiectul cauzei nu îl constituie drepturi de care părțile pot să dispună.

A apreciat că este incident art. 57 alin. (2) din Legea nr. 119/1996, care prevede că în cazul anulării, completării și modificării actelor de stare civilă, sesizarea instanței judecătorești se face de către persoana interesată, de structurile de stare civilă din cadrul serviciilor publice comunitare locale sau județene de evidență a persoanelor ori de către parchet. Cererea se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul acestora, pe baza verificărilor efectuate de serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor și a concluziilor procurorului.

Totodată, instanța a reținut că prevederile art. 113 pct. 2 și art. 134 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cauză, deoarece dosarul declinat la Judecătoria Călărași și cel prezent nu au aceleași părți, obiect și cauză, respectiv nu reprezintă „același proces" pentru a se constata conflictul de competență, ci au obiecte diferite, instanța va declina competența de soluționare ca cauzei prezente, având ca obiect anulare mențiuni act de stare civilă, la Judecătoria

Agnita, urmând ca părțile sa fie stabilite conform art. 78 C. proc. civ. de instanța competentă.

Reinvestită prin declinare, Judecătoria Agnita a pronunțat încheierea din data de 06 iulie 2017,

prin care a constatat existența conflictului negativ de competență între Judecătoria Agnita și Judecătoria Călărași, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a dispus înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivare, a reținut că aceeași cerere de chemare în judecată a fost calificată de Judecătoria Agnita și de Judecătoria Călărași în mod diferit.

Or, fiind vorba de aceeași cerere de chemare în judecată cu privire la care două instanțe și-au declinat în mod reciproc competența teritorială, în cauză există conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. In consecință, Judecătoria Călărași în mod incorect a constatat că nu există conflict de competență.

În conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., instanța a constatat existența conflictului negativ de competență între Judecătoria Agnita și Judecătoria Călărași și va înainta cauza în vederea soluționării conflictului ivit.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, în care reclamanta „contestă paternitatea" minorului și solicită să se constate că nu pârâtul este tatăl acestuia, precum și din temeiul de drept indicat, art. 421 și următoarele C. civ., Înalta Curte constată că obiectul prezentului dosar este tăgadă de paternitate.

Pentru aceasta, Înalta Curte a avut în vedere scopul reclamantei, urmărit prin acțiune, care este răsturnarea, în primă fază, a prezumției de paternitate, instituită prin art. 414 C. civ., iar ulterior stabilirea filiației față de tatăl copilului, așa cum prevede art. 431 C. civ.

În al doilea rând, Înalta Curte a ținut cont de temeiul de drept indicat prin cererea de chemare în judecată, respectiv art. 421 C. civ, care este situat la cap. II Filiația, Secțiunea 1 „Stabilirea filiației", §4. Acțiuni privind filiația, I. Contestarea filiației - Acțiunea în contestația filiației.

Având în vedere natura juridică a acțiunii pendinte, prin care se urmărește stabilirea filiației minorului C., precum și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., conform cărora „In afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente (…) instanța domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației" competența este alternativă, între instanța domiciliului pârâtului și instanța domiciliului reclamantului.

Prin înregistrarea cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Agnita, care este instanța de domiciliu a reclamantei, aceasta a ales între cele două instanțe, deopotrivă competente, în sensul art. 116 C. proc. civ.

Din momentul în care alegerea a fost făcută se stabilește definitiv competența acelei instanțe, în consecință, instanța nu poate declina competența teritorială în favoarea unei alte instanțe.

Așa fiind, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a prezentei cereri de chemare în judecată, ce are ca obiect tăgadă de paternitate, în favoarea Judecătoriei Agnita.