ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2274/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2274/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 7 martie 2017 pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț, secția civilă, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: desfacerea căsătoriei părților din culpa exclusivă a pârâtei, revenirea pârâtei la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la minora C., stabilirea locuinței acesteia la mamă, stabilirea în sarcina lui, în favoarea minorei, a unei contribuții de întreținere în cuantum de 1/4 din salariul minim pe economie, până la majorat, mai puțin în perioada când exercită programul de vizită în timpul verii, iar pârâta să presteze întreținerea în natură, stabilirea unui program de vizită - pe care l-a detaliat.

Totodată, a solicitat să se constate că recunoașterea de către el a minorului D. ca fiind copilul său nu corespunde adevărului, urmând ca minorul să primească numele avut înainte de recunoaștere și a fi efectuate cuvenitele mențiuni în sensul că nu este tatăl minorului.

Pârâta, prin întâmpinarea depusă la data de 15 iunie 2017, calificată de instanță ca având și caracter reconvențional, a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa reclamantului, revenirea la numele avut anterior căsătoriei, în măsura în care nu va reuși să dovedească o cauză obiectivă pentru care să păstreze numele din căsătorie, stabilirea locuinței minorilor la mamă și obligarea reclamantului-pârât la plata unei pensii de întreținere în folosul minorilor.

A mai arătat că nu este de acord cu programul de vizită propus de tată și, dacă reclamantul nu va reveni asupra contestării recunoașterii paternității minorului D., nu va fi nici ea de acord cu exercitarea autorității părintești asupra minorei. Totodată, a solicitat respingerea petitului având ca obiect contestare recunoaștere paternitate.

La termenul de judecată din data de 18 octombrie 2017 instanța a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect contestarea recunoașterii paternității minorului D. și formarea unui nou dosar. Având în vedere obiectul acțiunii a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât și a minorului D., prin reprezentant legal B.

În urma măsurii luate prin încheierea de ședință din data de 18 octombrie 2017, pe rolul Judecătorie Piatra Neamț a fost înregistrat dosarul nr. x/2017, având ca obiect contestare recunoaștere paternitate, pricină în care instanța, din oficiu, a invocat excepția de necompetență teritorială în raport de prevederile art. 131, art. 1072 alin. (2) și art. 1081 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 4786 din data de 1 noiembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Piatra Neamț a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestare recunoaștere paternitate în favoarea Judecătoriei Sectorul 1 București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța, în esență, a reținut că, având în vedere obiectul acțiunii, în ceea ce privește competența teritorială dispozițiile incidente în cauză sunt cele ale art. 107 C. proc. civ. și nu cele ale art. 113 alin. (1) C. proc. civ. care constituie o normă de protecție a descendentului care cere stabilirea filiației și al cărui domeniul de aplicare nu include orice acțiuni privitoare la filiație, ci acțiunea în stabilirea filiației față de mamă, reglementată de art. 422-423 C. civ., respectiv cea de stabilire a paternității din afara căsătoriei, reglementată de art. 424-427 C. civ.

Totodată, a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 126 C. proc. civ., întrucât nu se pune problema unor drepturi de care părțile pot să dispună și nici cele ale art. 99 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că divorțul (cu cererile accesorii) și contestarea recunoașterii de paternitate sunt capete principale de cerere, care nu au aceeași cauză și nici cauze diferite aflate în strânsă legătură.

Reținând că pârâta are reședința în Marea Britanie, a apreciat că nu poate da eficiență dispozițiilor art. 108 C. proc. civ. și, în considerarea prevederilor art. 1081 alin. (2) pct. 4 din același cod și a obiectului acțiunii, a arătat că instanțele române sunt competente să soluționeze prezenta cauză.

În acest context, a considerat că devin aplicabile dispozițiile art. 1072 alin. (2) Cod procedură, potrivit cărora, dacă în aplicarea prevederilor alin. (1) (care dispune că atunci când instanțele române sunt competente potrivit dispozițiilor cărții de față, competența se determină conform regulilor din prezentul cod și, după caz, a celor prevăzute în legi speciale), nu se poate identifica instanța competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competență materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorul 1 București la data de 21 noiembrie 2017, sub nr. x/2017.

Prin sentința civilă nr. 2127 din data de 4 aprilie 2018, Judecătoria Sectorul 1 București, secția a II-a civilă a admis excepția de necompetență teritorială a instanței, invocată de reclamantul A., a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în raport de dispozițiile art. 107 C. proc. civ. cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Totodată, a arătat că potrivit art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112 din același cod mai este competentă instanța domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației.

Având în vedere textele de lege invocate, faptul că la data sesizării instanței ambele părți aveau domiciliul în județul Neamț, așa cum susțin chiar ele, iar locuința pârâtei din Anglia este doar provizorie, instanța a considerat că excepția de necompetență teritorială a instanței, invocată de reclamant, este întemeiată.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin demersul judiciar inițiat reclamantul A. a învestit instanța cu o acțiune având ca obiect contestație recunoaștere paternitate, întemeiată pe dispozițiile art. 58 din Codul familiei, cuprins în Titlul 2 (Rudenia), Capitolul II, Secțiunea a II-a din acest cod.

Având în vedere natura juridică a acțiunii pendinte, prin care se contestă recunoașterea paternității minorului D., precum și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., conform cărora "în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente (…) instanța domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației", rezultă că în prezenta cauză competența este alternativă, între instanța de la domiciliul pârâtului și instanța de la domiciliul reclamantului.

Se rețin, de asemenea, și prevederile cuprinse în art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Prin înregistrarea cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț, care este instanța sa de domiciliu, reclamantul și-a exercitat dreptul recunoscut de aceste dispoziții procedurale și, astfel, a învestit în mod legal Judecătoria Piatra Neamț (din actele dosarului rezultă că reclamantul la data înregistrării cererii avea domiciliul în județul Neamț).

De altfel, sub incidența art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. intră și cererile denumite generic în noul C. civ. "acțiuni privind filiația" (art. 421-440 noul C. civ., precum și cele din art. 443 noul C. civ.) care tind la stabilirea filiației față de mamă sau față de tată, fiind plasate în aceeași secțiune intitulată "Stabilirea filiației".

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț, secția civilă.