ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1424/2018

HOTĂRÂRE

24.04.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1424/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea în tăgada paternității înregistrata pe rolul Judecătoriei Agnita la data de 3 iulie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu B., a solicitat:

- să se constate că este cu neputință ca pârâtul să fie tatăl minorei C.;

- să se radieze numele și prenumele pârâtului din actele de naștere ale minorei, urmând ca minora să poarte numele reclamantei.

În drept au fost invocate prevederile art. 429, 433 C. civ., art. 113 alin. (1) art. 1, 114 alin. (1) C. proc. civ.

Judecătoria Agnita - secția generală, prin Sentința nr. 324 din 6 octombrie 2017 a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în materia cererilor privind persoanele, din care face parte și prezenta cerere de chemare în judecată, competența este obligatorie. în consecință, s-a arătat că în prezenta cauză competența teritorială este de ordine publică.

Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ.:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel," în prezenta cauză, domiciliul pârâtului se află în jud. Constanța, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Medgidia, ceea ce atrage competența teritorială a acestei instanțe și nu se poate reține incidența art. 108 C. proc. civ., deoarece domiciliul pârâtului este cunoscut

S-a mai arătat că nu se poate reține incidența art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia:

"În afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: 1. instanța domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației."

Astfel, din modul de redactare a textului de lege, care este de strictă interpretare, rezultă că acesta se referă numai la cererile privitoare la stabilirea filiației, și nu se referă la acte acțiuni privitoare la filiație, constituind o normă de protecție a descendentului care cere stabilire filiației.

De asemenea, s-a arătat că nu se poate reține incidența art. 114 alin. (1) C. proc. civ., deoarece acesta este incident numai în cazul cererilor privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie, anume în cazul cererilor prevăzute în Titlul 3, intitulat "Ocrotirea persoanei fizice" (art. 104 - 186) al Cărții I, intitulate "Despre persoane" a C. civ., cereri care se referă la tutela minorului, ocrotirea interzisului judecătoresc, curatela. Or prezenta cerere nu face parte din cererile prevăzute în art. 104 - 186 C. civ., fiind prevăzută de art. 429, 431 C. civ.

Având în vedere cele de mai sus, instanța a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei Medgidia.

Prin Sentința nr. 106 din 29 ianuarie 2013, Judecătoria Medgidia a admis excepția necompetenței teritoriale și a declimat competența în favoarea Judecătoriei Agnita. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, reprezintă regula generală de drept comun în materia competenței teritoriale.

Dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. reglementează o competență teritorială alternativă, stabilindu-se că în cererile privitoare la stabilirea filiației, în afară de instanțele prevăzute art. 107 - 112 C. proc. civ., mai este competentă teritorial și instanța de la domiciliul reclamantului.

Astfel, în cauzele având ca obiect tăgada paternității, conform dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., sub aspectul competenței teritoriale, competența este una alternativă, ceea ce presupune că pe lângă instanțele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ. mai este competentă și instanța de la domiciliul reclamantului, în cauză reclamanta având reședința în orașul Agnita, jud. Sibiu.

Instanța a reținut că, deși textul art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. folosește sintagma "cererile privitoare la stabilirea filiației", în această categorie intră cererile denumite generic în noul C. civ. "Acțiuni privind filiația" (art. 421 - 440 C. civ.,), acțiuni care tind la stabilirea filiației față de mama ori față de tată, acestea fiind plasate în aceeași secțiune denumită "Stabilirea filiației".

Față de obiectul cererii de chemare în judecată- tăgadă paternitate - care atrage incidența dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., dispoziții derogatorii de la norma generală, s-a constatat că în speță nu a fost instituită o normă de competență exclusivă ci una de competență alternativă, reclamanta având posibilitatea de a opta între mai multe instanțe deopotrivă competente, aceasta înțelegând să învestească cu soluționarea cererii Judecătoria Agnita.

În raport de aceste considerații, apreciind că Judecătoria Agnita este instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, prin raportare la dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 116 C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Agnita, instanța sesizată de către reclamată, în circumscripția căreia aceasta își are domiciliul.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecata a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele;

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, în care reclamanta contestă paternitatea minorei C. și solicită să se constate că nu pârâtul este tatăl acesteia, precum și din temeiul de drept indicat art. 429 C. civ., Înalta Curte constată că obiectul prezentului dosar este tăgadă de paternitate.

Temeiul de drept indicat prin cererea de chemare în judecată, anume art. 429 C. civ., este situat la capitolul II Filiația, Secțiunea I "Stabilirea filiației", §4. Acțiuni privind filiația, IV. Acțiuni privind filiația față de tatăl din căsătorie - Acțiunea în tăgada paternității.

Având în vedere natura juridică a acțiunii pendinte, prin care se urmărește stabilirea filiației minorei C. precum și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., conform cărora în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente (...) instanța domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației, rezultă că în prezenta cauză competența este alternativă, între instanța de la domiciliul pârâtului și instanța de la domiciliul reclamantei.

Prin urmare, se pot reține, de asemenea, și prevederile cuprinse în art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Prin înregistrarea cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Agnita, care este instanța de domiciliu a reclamantei, aceasta a ales între cele două instanțe, deopotrivă competente, în sensul art. 116 C. proc. civ.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Agnita.