ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1203/2015

Asupra

conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 180 din 16 februarie 2015

pronunțată de Tribunalul Mureș,

în dosarul civil nr. 3997/102/2014, a

fost admisă excepția necompetenței

teritoriale

a acestei instanțe și a fost declinată cererea formulată de reclamanta

D.G.A.S.P.C.

Mureș, în contradictoriu cu pârâții L.L. și B.(K.)A., având ca obiect încetare

măsură plasament minor, în favoarea Tribunalului pentru Minori și Familie

Brașov.

În motivare, Tribunalul Mureș a reținut că,

potrivit dispozițiilor art. 133

alin. (1) din Legea nr. 272/2004, cauzele

prevăzute de această lege privind măsurile de protecție specială sunt de

competența tribunalului de ia domiciliul copilului, fiind lipsită de relevanță

împrejurarea că măsura a cărei încetare se solicită a fost instituită de o

autoritate al cărui sediu se afla pe raza județului Mureș.

S-a mai reținut

că, pentru stabilirea competenței urmează a fi avut în vedere doar domiciliul

copilului, iar în cauză minorul locuiește încă din vara anului 2014 în

localitatea Rupea, jud. Brașov, la domiciliul mamei sale în a cărei grijă

solicită să fie lăsat în continuare și că bunica paternă, în beneficiul

căreia a fost stabilită măsura plasamentului, a

decedat în urmă cu aproximativ

un an,

S-a considerat

că nu sunt incidente prevederile art. 63 din Legea nr. 272/2004, ci cele ale art.

92 alin. (1) și (2) C. civ.

Prin sentința

civilă nr. 139/ S din 10 aprilie 2015, Tribunalul pentru Minori și Familie

Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a

declinat în favoarea Tribunalului Mureș

competența de soluționare a cauzei și,

constatând ivit un conflict de

competență, a înaintat dosarul instanței supreme în vederea pronunțării

regulatorului de competență.

Pentru a hotărî

astfel, această instanță a reținut că, în cauză, domiciliul minorului a fost

stabilit potrivit Hotărârii 1051 din 11 iulie 2002 a C.

P.C. Mureș în municipiul Sighișoara, jud.

Mureș, la domiciliul

bunicii materne, L.I., minorul beneficiind de o măsură de protecție în familia

acesteia.

Făptui că între

timp bunica copilului a decedat și există date că minorul

ar fi revenit în familia mamei, care locuiește în

localitatea Rupea, jud. Brașov,

nu înlătură aplicarea dispozițiilor art.

133 din Legea nr. 272/2004, instanța competentă fiind tribunalul de la

domiciliul minorului stabilit prin hotărârea C.P.C. Mureș, și nu tribunalul de la

locul unde acesta ar locui în fapt.

Cu privire la

conflictul negativ de competența Înalta Curte reține următoarele:

Prin hotărârea nr.

1051 din 11 iulie 2002, emisă de C.P.C. Mureș, s-a stabilit plasamentul

minorului L.C.

, la domiciliul bunicii

materne, L.I. (care a

decedat la data de 28 februarie 2014).

Conform dispozițiilor art. 133 alin. (1) din

Legea nr. 272/2004, cuprins în

Cap.

X

intitulat

„Reguli speciale de procedură”, „cauzele prevăzute de prezenta lege privind

stabilirea măsurilor de protecție specială sunt de competența tribunalului de

la domiciliul minorului”.

Art. 63 din

același act normativ, prevede ca, „pe toată durata plasamentului, domiciliul

copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la

serviciul de tip rezidențial care îl are în îngrijire”.

Cum ultima

măsură de protecție socială luată față de minorul L.C. este măsura plasamentului,

o măsură de protecție specială, având caracter temporar, stabilită prin

Hotărârea nr. 1051 din 11 Iulie 2002, emisă de C.P.C. Mureș, rezultă că, în

speță, sunt incidente dispozițiile art. 63 coroborate cu dispozițiile art. 59

din Legea nr.

272/2004, potrivit cărora, pe

durata plasamentului, domiciliul copilului se află

la persoana care îl

are în îngrijire, menționată în dispoziția amintită.

Împrejurarea că

persoana căreia i-a fost plasat minorul a decedat, iar copilul locuiește, în

fapt, pe raza localității Rupea, jud. Brașov, la locuința mamei sale, nu poate

schimba competența de soluționare a fondului cauzei, câtă vreme tocmai acest

lucru a determinat demararea litigiului ce are ca obiect „încetare măsură

plasament”.

De asemenea,

art. 93 din noul C. civ., prevede că domiciliul copilului supus unor măsuri de

protecție specială, cum este cazul în speță, se află la „instituția, ia familia

sau la persoanele cărora le-a fost dat în plasament”, respectiv la domiciliul

bunicii materne, L.I. (în prezent decedată), în municipiul Sighișoara.

Astfel fiind, domiciliul minorului aflându-se pe

raza județului Mureș și,

având în vedere că art. 133 din Legea nr. 272/2004

prevede o competență teritorială exclusivă, Înalta Curte urmează a se stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publica, astăzi 07 mai

2015.