ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 923/2012

Asupra recursului de

față;

Analizând actele și

lucrările din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 6

martie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 51746/3/2010 (2954/2011), Curtea de Apel

București, secția I penală, printre altele, în baza dispozițiilor art. 3002

rap. la art. 160b C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a

apelantului inculpat S.C.N.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut că în cauză a fost legal stabilită

existența infracțiunilor și a vinovăției în legătură cu comiterea acestora,

printr-o hotărâre de condamnare pronunțată în primă instanță, iar între

deținerea preventivă a inculpatului în cauză și condamnare există o legătură

suficientă pentru a opina că ne aflăm în prezența unei detenții legale, urmare

a condamnării inculpatului de o instanță competentă, astfel cum, constant, a

statuat instanța europeană în interpretarea art. 5 paragraful 1 lit. a) din

Convenție.

S-a mai reținut de

asemenea că acuzațiile aduse inculpatului legitimează în continuare detenția

preventivă a acestuia în sensul că interesul public al menținerii ordinii în

cauza dată, trece înaintea dreptului apelantului - inculpat arestat preventiv,

la libertate.

Totodată temeiurile

de fapt și de drept care au impus luarea și menținerea arestării preventive a

inculpatului nu s-au modificat sau estompat prin trecerea timpului,

neputându-se susține depășirea unei durate rezonabile a măsurii privative de

libertate, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.C.N.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât

și din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte

aspecte, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpat nu este fondat

urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține

că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si

Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism, înregistrat sub nr. 83/D/P/2010 s-a dispus trimiterea în judecată,

în stare de arest preventiv, a inculpatului S.C.N., pentru săvârșirea

infracțiunilor de tentativă la trafic ilicit de droguri de mare disc, trafic

ilicit de droguri de mare risc, trafic ilicit de droguri de risc în formă continuată,

tentativă la trafic internațional ilicit de droguri de mare risc, tentativă la

trafic internațional ilicit de droguri de risc în formă continuată și

organizare a traficului ilicit de droguri de mare risc și droguri de risc,

precum și a traficului ilicit internațional de droguri de mare risc și droguri

de risc, totul în stare de concurs, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 4 C. pen., art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 C. pen., art. 20 C. pen. rap

la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 C. pen.,

art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 C. pen., art. 10 din Legea nr. 143/2000,

totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de

sesizare, tot în ceea ce-l privește pe inculpatul S.C.N., s-a dispus

neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic

ilicit internațional de droguri de mare risc, în ceea ce privește introducerea

cantității totale de 946,47 gr. mefedronă, în perioada 03 februarie 2010 - 08

februarie 2010 din China în România, întrucât fapta nu era în acel moment

prevăzută de legea penală, respectiv O.U.G. nr. 6/2010.

În fapt, s-a reținut

că inculpatul S.C.N., în cursul lunii martie 2010, a încercat preluarea

cantității totale de 946,47 gr (937 gr și 9,47 gr. mefedronă) de la firma de

curierat rapid DHL România, droguri pe care le-a introdus din China, pe

teritoriul României, în perioada 03 februarie 2010 - 08 februarie 2010.

S-a mai reținut că

inculpatul, la data de 10 august 2010 a încercat introducerea din China în

România, prin Bulgaria, prin sistem de curierat rapid DHL, a unui colet cu

scrisoare de însoțire nr. X, conținând cantitatea de 18 gr. de metamdetamină,

drog de mare risc, din orașul Ruse - Bulgaria în orașul Budapesta - Ungaria,

având menționatul în acte ca intermediar expeditor din Bulgaria pe inculpatul

I.V.Ș. și ca destinatar pe numitul G.B.

De asemenea, s-a mai

reținut ca inculpatul, la aceeași dată -10 mai 2010 - a încercat introducerea

din China în România, prin Bulgaria, prin sistemul de curierat rapid DHL, a

unui colet cu scrisoare de însoțire nr. Z, conținând cantitatea de 1,750 kg

ethylamphetamină, drog de risc, din orașul Ruse, Bulgaria în București, Calea

Șerban Vodă, având menționat în acte ca intermediar expeditor din Bulgaria pe

inculpatul I.V.Ș. și destinatar prin învinuitul M.I.D., iar la data de 15 mai

2010 a încercat introducerea din China, în România, prin Bulgaria, prin

sistemul de curierat rapid DHL, a unui colet cu scrisoarea de însoțire nr. Z,

conținând cantitatea de 124 gr. ethylamphetamină, drog de risc, din orașul Ruse

în Bulgaria în București, Calea Șerban Vodă, având menționat în acte ca

intermediar expeditor din Bulgaria pe inculpatul I.V.Ș. și ca destinatar chiar

pe inculpatul S.C.N.

Totodată, s-a reținut

în sarcina inculpatului ca în cursul lunilor aprilie - mai 2010 a organizat

importul unor cantități de droguri de mare risc (metamfetamină) și droguri de

risc (ethylamfetamină) din China în Bulgaria, încercând să expedieze prin firma

de curierat rapid DHL din orașul Ruse, Bulgaria în România,. Cantități

importante ale acestor droguri de mare risc și de risc, precum și în Ungaria,

pentru a fi expediate ulterior în România, prin persoane interpuse ca

inculpatul I.V.Ș., învinuitul M.I.D. și cetățeanul maghiar G.B.

Prin sentința penală

nr. 524/ F din 05 iulie 2011, Tribunalul București, secția a I-a penală, a

condamnat pe inculpatul S.C.N., în temeiul art. 20 C. pen. raportat la art. 2

alin. (1) și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. și

art. 76 lit. b) C. pen. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În temeiul

dispozițiilor art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4

C. pen. raportat la art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. a

condamnat același inculpat la o pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul

dispozițiilor art. 20 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 4 C. pen. raportat la art. 74 alin. (2) și art. 76

lit. b) C. pen. a condamnat inculpatul la o pedeapsa de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 10

din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 4 C. pen. raportat la art. 74 alin. (2) C.

pen. și art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 ani

închisoare.

În baza art. 33-34

lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea de 7 ani închisoare sporită cu 1 an, pedeapsa finală fiind de 8

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsa complementară obligatorie.

Conform art. 350 C.

proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului și, în baza art. 88 C.

pen. a computat din durata pedepsei pronunțată reținerea și arestarea

preventivă de la 02 septembrie 2010 la zi.

În temeiul

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b)

C. pen. a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 4 C. pen. și de art. 20 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 C. pen.

Nemulțumit de soluția

pronunțată, inculpatul a declarat apel împotriva sentinței de condamnare, cauza

aflându-se în prezent pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, în

vederea soluționării apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și apelantul inculpat S.C.N.

Procedându-se la

verificarea legalității arestării preventive se constată că în mod corect

Curtea de Apel București, secția I penală, a menținut arestarea preventivă a

inculpatului reținându-se că temeiurile de fapt și de drept care au impus

luarea și menținerea arestării preventive a inculpatului nu s-au modificat sau

estompat prin trecerea timpului.

Înalta Curte

apreciază că în raport de modul de concepere a activității infracționale, de

împrejurările comiterii faptelor și de importanța relațiilor sociale încălcate

de inculpat prin săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave prevăzute de

Legea nr. 143/2000, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol social

concret pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de insecuritate și

neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție.

Pe de altă parte

asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul

infracțional și ar crea făptuitorului impresia că poate persista în sfidarea

legii.

În cauză a fost legal

stabilită existența infracțiunilor și vinovăției în legătură cu comiterea

acestora iar faptul că a fost pronunțată o hotărâre de condamnare alterează

prezumția de nevinovăție, limitarea libertății persoanelor încadrându-se în

dispozițiile legii fiind totodată și în concordanță cu prevederile art. 5 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Toate aceste aspecte

justifică dispoziția instanței de apel în sensul menținerii arestării preventive

a inculpatului, astfel că Înalta Curte în conformitate cu prevederile art.

38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C.N. împotriva încheierii din 6

martie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul

nr. 51746/3/2010 (2954/2011).

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 martie 2012.