ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4057/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4057/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față

În baza actelor și lucrărilor dosarului

constată următoarele:

Prin

Cererea înregistrată sub nr. 2932/2/2012 pe rolul Curții de Apel București,

secția a II-a penală, inculpații M.A. și M.Ap. au solicitat în baza art. 160

2

C. proc. pen. liberarea provizorie sub control judiciar de sub puterea

mandatului de arestare preventivă din 22 decembrie  2011 emis de Curtea de Apel

București București, secția I penală în Dosar nr. 10876/2/2011.

În motivarea cererii inculpații M.Ap. și M.A.

au arătat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 160

8

alin.

(1) C. proc. pen., cererea formulată fiind admisibilă în principiu, având în

vedre că pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, legea prevede pedeapsa

închisorii ce nu depășește 18 ani și că nu există date din care să rezulte

necesitatea de a-i împiedica să săvârșească alte infracțiuni sau că vor încerca

să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau

experți, alterarea ori distrugerea de probe ori prin alte asemenea fapte.

Curtea de Apel București, secția II-a penală,

prin încheierea din 29 noiembrie 2012 în temeiul art. 160

8a

alin.

(2) C. proc. pen. a admis cererile de liberarea provizorie sub control judiciar

formulate de inculpații M.A. și M.Ap. A dispus punerea în libertate provizorie

sub control judiciar a inculpaților M.A. și M.Ap.

În temeiul art. 160

8a

alin. (3) C.

proc. pen., raportat la art. 160

2

alin. (3) și (3

1

) C.

proc. pen., pe timpul liberării provizorii inculpaților le-au fost impuse

următoarele obligații:

a) să nu depășească limita teritorială a

județului Ilfov fără încuviințarea instanței;

b) să se prezinte la organul de urmărire

penală sau după caz, la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;

c) să se prezinte la Poliția de domiciliu,

conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de

câte ori sunt chemați;

d) să nu își schimbe locuința fără

încuviințarea instanței;

e) să nu dețină, să nu folosească și să nu

poarte nici o categorie de arme;

f) să nu se apropie de coinculpații și

martorii din cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;

g) să nu exercite activitatea în exercitarea

căreia au săvârșit faptele.

În temeiul art. 160

2

alin. (3

2

)

C. proc. pen. a fost atrasă atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu

rea-credință a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura

arestării preventive.

Instanța a constatat, în cazul cererii de

liberare provizorie sub control judiciar, examinând, în cadrul procedurii

reglementate în art. 160

8

C. proc. pen., îndeplinirea condițiilor

prevăzute în art. 160

6

pentru admisibilitatea în principiu a cererii,

precum și cele prevăzute în art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen.,

cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inc. M.A. și

M.A. sunt admisibile în principiu, îndeplinind condițiile de formă, cerute de

prevederile art. 160

6

alin. (2) C. proc. pen., dar și condiția

prevăzută de art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen.

Din examinarea actelor dosarului instanța a

reținut că inculpații M.A. și M.A. au fost trimiși în judecată pentru

infracțiuni pentru care este prevăzută închisoarea ce nu depășește 18 ani,

acestea făcând parte dintre cele pentru care este admisibilă liberarea sub

control judiciar.

S-a considerat, atât cu ocazia luării măsurii

arestării preventive cât și cu ocazia prelungirii acesteia că este îndeplinită

și condiția prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., existența pericolului

public pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului poate rezulta,

între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii pentru care aceștia

sunt cercetați, de modalitatea concretă în care au acționat inculpații,

calitatea de primar în care a acționat aceștia, de reacția publică la comiterea

unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare

de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei

bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.

În privința inculpaților M.A. și M.Ap., Curtea a

apreciat că în cauză nu mai subzistă temerea că inculpații ar încerca să

zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau

experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea

fapte. Astfel, având în vedere că au fost audiați, în fața instanței, în

condiții de contradictorialitate, inculpații și toți martorii propuși prin

rechizitoriu sau de către inculpați, că s-a procedat la audierea

interceptărilor realizate pe parcursul urmăririi penale, nu mai poate fi

invocat riscul influențării procesului de către inculpații arestați în cauză.

Instanța a reținut totodată, că inculpații au

circumstanțe personale favorabile, respectiv nu sunt cunoscuți cu antecedente

penale, nu au săvârșit fapte de violență, au avut, până la momentul săvârșirii

faptelor în prezenta cauză un bun renume în societate, au un domiciliu stabil,

familii organizate.

Împotriva acestei încheieri de ședință a

declarat, în termen legal, recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, fără a arăta în scris motivele

de casare a încheierii de ședință atacate, dosarul fiind înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 4 decembrie 2012 sub numărul

2932/2/2012/a11.

Concluziile reprezentantului Ministerului

Public ale apărătorilor intimaților inculpați, precum și ultimul cuvânt al

fiecărui inculpat au fost consemnate în partea introductivă a prezentei

decizii, urmând a nu mai fi reluate.

Examinând recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea constată următoarele:

Acordarea liberării condiționate sub control

judiciar nu este un drept absolut și nici formal al inculpaților, fapt ce

rezultă din dispozițiile legale în materie.

Astfel, dispozițiile art. 160

1

alin. (1) C. proc. pen. prevăd că liberarea provizorie sub control judiciar

poate fi acordată de către instanță, ceea ce implică dreptul de apreciere al

instanței asupra cererii în raport cu probele administrate în cauză.

În același sens, dispozițiile art. 160

8a

C. proc. pen. fac distincție între condițiile formale prevăzute de lege privind

cererea de liberare provizorie sub control judiciar și condițiile privind

temeinicia acesteia.

Intenția legiuitorului de a realiza o astfel

de distincție rezultă și din dispozițiile art. 160

8

C. proc. pen.,

care reglementează examinarea și admiterea în principiu a unei astfel de

cereri.

O astfel de analiză, în cazul cererii de

liberare provizorie sub control judiciar are în vedere îndeplinirea condițiilor

formale prevăzute de dispozițiile art. 160

2

alin. (1) și (2) C.

proc. pen.

Prin urmare, temeinicia cererii de liberare

provizorie sub control judiciar se referă la alte aspecte, rezultate din

probatoriul administrat în cauză, precum și la verificarea îndeplinirii

condiției prevăzută de art. 136 alin. (2) C. proc. pen.

Subliniind funcționalitatea măsurilor

preventive, art. 136 C. proc. pen. arată că acestea se iau pentru a se asigura

buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea

învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală ori de la judecarea

cauzei.

Raportat la dispozițiile legale menționate și

la cele ce preced, se constată că în speță sunt îndeplinite condițiile formale

ale legii privind cererile formulate de inculpați, în sensul că pedeapsa

prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina lor nu depășește 18

ani închisoare.

în ceea ce privește temeinicia cererilor formulate

de inculpați, Curtea constată următoarele:

Inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unor

infracțiunilor de luare de mită, prevăzute și pedepsite de art. 6 din Legea nr.

78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen.; fals intelectual, în forma participației

improprii (instigare mediată), prevăzute și pedepsite de art. 31 alin. (2) C.

pen. raportat la art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr.

78/2000; instigare la infracțiunea de spălare a banilor, prevăzute și pedepsite

de art. 25 C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002

raportat la art. 17 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 78/2000 și asociere pentru

săvârșirea de infracțiuni (de corupție), prevăzute și pedepsite de art. 323

alin. (1) și alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr.

78/2000 {M.A. ) și respectiv pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la

infracțiunea de spălare a banilor, prevăzute și pedepsite de art. trafic de

influență, în formă continuată, prevăzute și pedepsite de art. 6 din Legea nr.

78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.; fals intelectual, în forma participației improprii (instigare mediată)

prevăzute și pedepsite de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen.

raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, instigare la infracțiunea de

spălare a banilor, prevăzute și pedepsite de art. 25 C. pen. raportat la art.

23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 alin. (1) lit.

e) din Legea nr. 78/2000 și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni (de

corupție), prevăzute și pedepsite de art. 323 alin. (1) și alin. (2) C. pen.

raportat la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, (M.Ap.), infracțiuni care au

impact social deosebit asupra valorilor și relațiilor sociale, ce formează

conceptul de ordine publică.

Mai mult, calitățile avute de inculpații

M.Ap. și M.A., la momentul săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina lor de

primar al Comunei Snagov și respectiv primar comunei Jilava implică o reacție

adecvată din partea autorităților statului, față de comiterea unor fapte de

corupție reținute în sarcina inculpaților în această fază a procesului penal.

în cauză, s-a constatat că măsura arestării

preventive a fost luată, invocându-se ca temei dispozițiile art. 148 lit. f) C.

proc. pen., în principal aspectul că lăsarea în liberate a inculpaților

prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Aspectele legate de conduita anterioară în

societate nu sunt însă suficiente pentru a ajunge la concluzia că la acest

moment procesual se impun măsuri preventive alternative.

Se constată că temeiurile care au stat la

baza arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat, nu au încetat, ele

subzistă în continuare, iar în favoarea acestora nu au intervenit elemente de

fapt și de drept care să justifice judecarea în stare de libertate.

Este de netăgăduit dreptul și posibilitatea

fiecărui inculpat de a solicita liberarea provizorie sub control judiciar pe

tot parcursul procesului penal, în baza dispozițiilor art. 5 C. proc. pen. și

art. 5 parag. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, însă aprecierea

temeiniciei unei astfel de cereri constituie o facultate a organului judiciar

prin raportarea la dispozițiile art. 136 alin. (8) C. proc. pen.

Această împrejurare rezultă din dispozițiile

exprese ale art. 160 și următoarele C. proc. pen., care statuează asupra

posibilității de acordare a liberării provizorii de către organul judiciar, iar

garantarea dreptului legal al inculpaților de a formula o atare cerere nu

echivalează automat cu însăși admiterea cererii în orice condiții.

Instanța trebuie să analizeze și

oportunitatea unei astfel de cereri prin raportare la dispozițiile art. 136

alin. (2) și alin. (8) C. proc. pen., având posibilitatea de a admite sau de a

respinge motivat cererea, atunci când aceasta nu servește scopului recunoscut

de legea procesual penală.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a

statuat prin jurisprudența sa că, persistența motivelor plauzibile de a bănui

că persoana privată de libertate ar fi comis o infracțiune, după o anumită

perioadă nu mai este suficientă, autoritățile trebuind să analizeze situația

personală a acuzatului mai în detaliu și găsească motive specifice pentru

menținerea sa în detenție ( cauza Khudoyorov c. Rusiei).

Pe această linie, Curtea a dezvoltat 4 motive

acceptabile pentru a se refuza eliberarea: riscul ca acuzatul să nu se prezinte

la proces; riscul ca, în cazul eliberării, acuzatul să împiedice desfășurarea

procesului sau să comită alte infracțiuni; riscul să tulbure ordinea publică.

în privința primului aspect - riscul de a nu

se prezenta la proces - în prezenta cauză, se constată a fi minim, deoarece în

cazul liberării provizorii sub control judiciar, legea instituie anumite

obligații în sarcina inculpatului, a căror nerespectare atrage revocarea

liberării și arestarea din nou a acestuia.

Pentru următoarele două riscuri, prevăzute de

altfel și de legislația națională - riscul de a împiedica desfășurarea

procesului sau de a comite alte infracțiuni, actele dosarului nu evidențiază

date, din care să rezulte necesitatea împiedicării inculpaților de a săvârși

alte infracțiuni sau că acesta vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului,

prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor

de probă.

în ceea ce privește riscul de tulburare a

ordinii publice, în chiar accepțiunea instanței europene (prin gravitatea lor

și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni, pot suscita

o tulburare socială, de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin o

perioadă de timp) - instanța apreciază că acesta se regăsește în cauză, pentru

următoarele considerente:

S-a apreciat la momentul arestării că

pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților este

unul real, derivând din natura faptei și gravitatea deosebită a acesteia,

calitatea avută de fiecare inculpat la momentul săvârșirii faptei și de care

s-au folosit în comiterea infracțiunii, rezonanța socială negativă a unei

astfel de manifestări infracționale, respectiv, a unei eventuale lipse de

reacție a autorităților judiciare relativ la fenomenul corupției.

în cauză, o astfel de tulburare a ordinii

publice, cel puțin la acest moment al procedurii derulate împotriva

inculpaților- este încă de actualitate, neputându-se susține, că dimensiunile

acestei tulburări s-ar fi redus, s-ar fi diminuat, așa încât nu se poate ridica

nici problema depășirii unui termen rezonabil de detenție.

Această tulburare este deci, încă evidentă și

certă, iar faptă care a putut genera o astfel de reacție publică, este una de

corupție, un fenomen infracțional în plină ascensiune în societatea noastră,

fenomen la care, aceeași societate așteaptă o reacție promptă și fermă din

partea organelor abilitate, cu atât mai mult, cu cât, incriminarea faptei în

discuție vizează ocrotirea unor relații sociale deosebit de importante.

Inculpații, în calitate de primari,

exercitând o funcție de autoritate publică au fost chemați, în virtutea

atribuțiilor ce le sunt conferite de legea specială, să respecte drepturile și

libertățile fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției, precum

și punerea în aplicare a legilor, a decretelor președintelui României, a

hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local, însă aceștia

dimpotrivă se presupune că au acționat în sens contrar, împotriva legii, dar și

a deontologiei profesionale.

Așadar, în concordanță și cu jurisprudența

Curții Europene, unul dintre motivele pentru care o persoană poate fi lipsită

de libertate - protejarea ordinii publice în cazul infracțiunilor cu un

puternic impact în rândul comunității, cum este cea din speță - este incident

și în cazul de față, motiv care, referindu-se la un interes public real, fără a

aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare față de regula

generală a judecării în stare de liberate (cazul Labila c/Italiei, hotărârea

din 6 aprilie 2000).

Așa fiind, o atare tulburare a ordinii

publice, prin prisma celor mai sus expuse, se apreciază că este de natură a

tulbura ea însăși, buna desfășurare a cercetării judecătorești, astfel că

măsura arestării, luată tocmai în perspectiva asigurării acestui scop - al

bunei desfășurări a procesului penal -se impune a fi menținută, liberarea

provizorie, chiar condiționată de un anumit control judiciar, nefiind oportună

la acest moment.

De asemenea, reale fiind, nu sunt de neglijat

nici aspectele pozitive evidențiate în circumstanțierea persoanei fiecărui

inculpat, însă, așa cum am arătat, instanța apreciază că - raportat la

necesitatea protejării ordinii publice (prin prisma reacției publice la modul

în care autoritățile judiciare răspund unor astfel de manifestări și în

contextul escaladării acestui fenomen în societatea românească), motivul care

primează față de celelalte elemente favorabile inculpaților, în scopul

asigurării continuării urmăririi penale în bune condiții - controlul judiciar

ar fi insuficient, cel puțin la acest moment, și, că deci, nu se justifică

încă, punerea inculpaților în libertate.

Având în vedere aceste considerente, Înalta

Curte va admite, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva încheierii de

ședință din 29 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

pronunțată în Dosarul nr. 2932/2/2012 (1116/2012), privind pe intimații

inculpați M.Ap. și M.A.. Va casa, în parte, încheierea recurată și, rejudecând

în fond: va respinge, ca neîntemeiate, cererile de liberare provizorie sub

control judiciar formulate de intimații inculpați M.Ap. și M.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva

încheierii de ședință din 29 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 2932/2/2012 (1116/2012), privind pe

intimații inculpați M.Ap. și M.A..

Casează, în parte, încheierea recurată și,

rejudecând în fond:

Respinge, ca neîntemeiate, cererile de

liberare provizorie sub control judiciar formulate de intimații inculpați M.Ap.

și M.A.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii

recurate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina

statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

decembrie 2012.

Procesat de GGC - LM