ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 964/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 964/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin
încheierea de ședință din 23 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 1226/2/2012 (493/2012), în
temeiul dispozițiilor art.160
8
C. proc. pen., a admis în principiu
cererile de liberare provizorie sub control judiciar.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor
art. 160
8a
alin. (6) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiate,
cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații M.A.
și M.A.P.
Pentru a se pronunța astfel, instanța
a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de
22 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția
I p
enală, a dispus arestarea preventivă a inculpaților M.A.
și M.A.P. pe o durată de 29 de zile, reținându-se că există indicii cu privire
la săvârșirea de către inculpați a faptelor pentru care au fost cercetați și că
în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc.
pen., lăsarea inculpaților în libertate prezentând pericol pentru ordinea
publică în raport de natura infracțiunii pentru care inculpații sunt cercetați,
ce prezintă un grad de pericol social ridicat, ce rezultă nu numai din limitele
mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, dar și din modalitățile și
împrejurările concrete în care s-a reținut că au fost comise faptele, precum și
din calitatea celor doi inculpați.
Curtea a constatat că inculpații au
fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 77/P/2011, din data de 13
februarie 2012, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția Națională Anticorupție, pentru următoarele fapte:
1. M.A.P.:
- a pretins, direct și indirect (prin
intermediul lui S.I.), suma de 1.100.000 euro denunțătorului P.F., lăsând să se
creadă că are influență asupra primarului M.A. pentru a-l determina să
întocmească un plan parcelar în care să fie incluse toate terenurile
denunțătorului și amplasate unul în vecinătatea celuilalt (alipite), precum și
asupra directorului Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov - G.R.N.,
pentru a o determina să avizeze planul parcelar și să emită cu rapiditate
documentele cadastrale pentru terenurile în cauză, faptă încadrată în
infracțiunea de trafic de influență în formă continuată, prevăzută și pedepsită
de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- l-a determinat pe S.I. să
întocmească la notariat un contract de împrumut fictiv cu denunțătorul P.F.,
din care să rezulte că S.I. l-a împrumutat pe denunțător cu suma pretinsă drept
mită, iar împrumutul să fie garantat cu terenurile denunțătorului, contract de
împrumut întocmit și autentificat la data de 06 iulie 2011 (fără vinovăție de
notarul public P.R.A.), prin care s-au atestat astfel împrejurări
necorespunzătoare adevărului, deoarece, în realitate, acest contract a fost
încheiat în scopul de a garanta și a ascunde săvârșirea infracțiunii de trafic
de influență, și totodată, de a ascunde originea ilicită a acestor bunuri (a
sumelor de bani pretinse cu titlul de mită), faptă încadrată ca infracțiunile de
fals intelectual, în forma participației improprii (instigare mediată) prev. și
ped. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen. raportat la art.
17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și, respectiv, instigare la infracțiunea de
spălare a banilor, prev. și ped. de art. 25 C. pen. raportat la art. 23 alin.
(1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 alin. (1) lit. e) din
Legea nr. 78/2000.
M.A., pentru următoarele fapte:
- în calitate de primar a pretins suma
de 500.000 euro denunțătorului P.F. (din care a primit 50.000 euro), în scopul
de a abuza de prerogativele funcției în exercitarea atribuțiilor de serviciu și
a dispune întocmirea unui plan parcelar (de către Comisia Locală de Fond
Funciar) în care să fie incluse toate terenurile denunțătorului (în suprafață totală
de 23,8 ha) și amplasate unul în vecinătatea celuilalt (alipite), faptă
încadrată ca infracțiunea de luare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 6
din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen.;
- l-a determinat pe finul său, S.O.,
să încheie un contract de cesiune fictiv, la notariat, cu denunțătorul P.F.,
prin care denunțătorul să îi cedeze drepturile asupra a două imobile (terenuri)
cesionarului (S.O.), contract întocmit și autentificat la data de 28 iulie 2011
(fără vinovăție, de notarul public M.V.), prin care s-au atestat astfel
împrejurări necorespunzătoare adevărului, deoarece, în realitate, acest
contract a fost încheiat în scopul de a garanta și a ascunde săvârșirea
infracțiunii de luare de mită, faptă încadrată în infracțiunea de fals
intelectual, în forma participației improprii (instigare mediată), prev. și
ped. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen. raportat la art.
17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;
- totodată, prin încheierea acestui
contract de cesiune (autentificat în 28 iulie 2011), s-au transferat bunurile
menționate (2 terenuri) din patrimoniul denunțătorului în patrimoniul
inculpatului S.O., ascunzându-se astfel originea ilicită a acestora, faptă ce
constituie instigare la infracțiunea de spălare a banilor, prevăzută și
pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea
nr. 656/2002 raportat la art. 17 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 78/2000.
După sesizarea instanței de judecată, măsura
arestării preventive a inculpaților a fost verificată sub aspectul legalității și
temeiniciei în temeiul art. 300
1
C. proc. pen. prin încheierea din 15
februarie 2012.
S-a reținut, în esență, că în cauză se
mențin temeiurile arestării preventive [art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc.
pen.], situația nefiind schimbată de la momentul verificării legalității și
temeiniciei măsurii preventive, în temeiul art. 300
1
C. proc. pen.
Instanța a reținut că cei doi
inculpați prezintă circumstanțe personale favorabile, în sensul că nu au
antecedente penale, au o familie organizată, au fost bine integrați în
comunitățile locale, la dezvoltarea cărora au ajutat în exercitarea funcțiilor
în care au fost aleși.
Pe de altă parte, însă, instanța a
apreciat că există riscul ca, odată puși în libertate, inculpații să poată
influența declarațiile coinculpaților și ale martorilor care sunt, în parte,
angajați sau apropiați ai lor, fiind necesară privarea de libertate și în
vederea apărării ordinii publice, în raport de periculozitatea faptelor pentru
care inculpații sunt cercetați, modalitățile și împrejurările concrete în care
s-au reținut că au fost comise faptele (cu premeditare, cu participarea mai
multor persoane care au acționat coordonat), precum și împrejurarea că
inculpații aveau calitatea de primari, aspect ce implică o periculozitate
sporită, în condițiile în care legea este încălcată tocmai de o persoană aleasă
să garanteze respectarea ei, care beneficiază de încrederea societății în acest
sens.
Prin urmare, instanța a apreciat că
oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar este evaluată prin
raportare la stadiul actual al procedurii, probațiunea nefiind în acest moment
începută, iar, pe de altă parte, durata arestării preventive a inculpaților nu
este disproporționată în raport de importanța și complexitatea cauzei, precum
și de gravitatea faptelor imputate.
În consecință, Curtea a apreciat că,
în raport de circumstanțele reale ale cauzei și personale ale inculpaților,
scopul măsurilor preventive prevăzut de art. 136 alin. (1) C. proc. pen. nu
poate fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar a acestora și,
prin urmare, a respins cererile formulate de inculpați, constatând, de altfel,
că situația juridică a acestora nu s-a modificat în nici un fel de la momentul
discutării cererilor anterioare.
Împotriva acestei încheieri au
declarat recurs inculpații M.A. și M.A.P. criticând-o pe motive de nelegalitate
și netemeinicie, sub aspectul greșitei respingeri a cererilor de liberare
provizorie.
S-au susținut, pe larg, de către
apărătorii aleși ai inculpaților recursurile formulate de aceștia și s-a
solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință atacate și, pe
fond, admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar și
punerea în libertate a inculpaților, cu obligarea respectării măsurilor de
control prevăzute de lege.
Examinând încheierea atacată, prin
prisma motivelor invocate și din oficiu cauza, conform dispozițiilor art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că
recursurile inculpaților M.A. și M.A.P. sunt nefondate, urmând a fi respinse ca
atare, în temeiul dispozițiilor art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C.
proc. pen.
Prin rechizitoriul nr. 77/P/2011 din
13 februarie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția Națională Anticorupție, inculpații au fost trimiși în judecată
pentru următoarele fapte:
- M.A.P.:
- a pretins, direct și indirect (prin
intermediul lui S.I.), suma de 1.100.000 euro denunțătorului P.F., lăsând să se
creadă că are influență asupra primarului M.A. pentru a-l determina să
întocmească un plan parcelar în care să fie incluse toate terenurile
denunțătorului și amplasate unul în vecinătatea celuilalt (alipite), precum și
asupra directorului Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov - G.R.N.,
pentru a o determina să avizeze planul parcelar și să emită cu rapiditate
documentele cadastrale pentru terenurile în cauză, faptă încadrată în
infracțiunea de trafic de influență, în formă continuată, prevăzută și
pedepsită de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C.
pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- l-a determinat pe S.I. să
întocmească la notariat un contract de împrumut fictiv cu denunțătorul P.F.,
din care să rezulte că S.I. l-a împrumutat pe denunțător cu suma pretinsă drept
mită, iar împrumutul să fie garantat cu terenurile denunțătorului, contract de
împrumut întocmit și autentificat la data de 06 iulie 2011 (fără vinovăție de
notarul public P.R.A.), prin care s-au atestat astfel împrejurări
necorespunzătoare adevărului, deoarece, în realitate, acest contract a fost
încheiat în scopul de a garanta și a ascunde săvârșirea infracțiunii de trafic
de influență, și, totodată, de a ascunde originea ilicită a acestor bunuri (a
sumelor de bani pretinse cu titlul de mită), faptă încadrată ca infracțiunile
de fals intelectual, în forma participației improprii (instigare mediată) prev.
și ped. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen. raportat la
art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și, respectiv instigare la infracțiunea
de spălare a banilor, prev. și ped. de art. 25 C. pen. raportat la art. 23
alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 alin. (1) lit. e)
din Legea nr. 78/2000.
- M.A.:
- în calitate de primar a pretins suma
de 500.000 euro denunțătorului P.F. (din care a primit 50.000 euro), în scopul
de a abuza de prerogativele funcției în exercitarea atribuțiilor de serviciu și
a dispune întocmirea unui plan parcelar (de către Comisia Locală de Fond
Funciar) în care să fie incluse toate terenurile denunțătorului (în suprafață
totală de 23,8 ha) și amplasate unul în vecinătatea celuilalt (alipite), faptă
încadrată ca infracțiunea de luare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 6
din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen.;
- l-a determinat pe finul său, S.O.,
să încheie un contract de cesiune fictiv, la notariat, cu denunțătorul P.F.,
prin care denunțătorul să îi cedeze drepturile asupra a două imobile (terenuri)
cesionarului (S.O.), contract întocmit și autentificat la data de 28 iulie 2011
(fără vinovăție, de notarul public M.V.), prin care s-au atestat astfel
împrejurări necorespunzătoare adevărului, deoarece, în realitate, acest
contract a fost încheiat în scopul de a garanta și a ascunde săvârșirea
infracțiunii de luare de mită, faptă încadrată în infracțiunea de fals
intelectual, în forma participației improprii (instigare mediată), prev. și
ped. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen. raportat la art.
17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;
- totodată, prin încheierea acestui
contract de cesiune (autentificat la 28 iulie 2011) s-au transferat bunurile
menționate (2 terenuri) din patrimoniul denunțătorului în patrimoniul
inculpatului S.O., ascunzându-se astfel originea ilicită a acestora, faptă ce
constituie instigare la infracțiunea de spălare a banilor, prevăzută și
pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea
nr. 656/2002 raportat la art. 17 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 78/2000.
Potrivit art. 160
2
alin. (2)
C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul
în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit
sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să
zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau
experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea
fapte.
Referitor la condiția privind
inexistența unor date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe
inculpat să săvârșească alte infracțiuni [alin. (2) teza
I],
Î
nalta Curte constată că actele și
lucrările de urmărire penală nu relevă nici un fel de date în acest sens.
Astfel, inculpații nu au antecedente penale, au familii organizate, au fost
bine integrați în societate până la data comiterii faptelor, sunt absolvenți ai
unor instituții de învățământ superior, neexistând motive verosimile de a crede
că ar putea recurge la săvârșirea de noi infracțiuni.
Cât privește cea de a doua ipoteză
vizată de art. 160 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată, de asemenea,
pe baza actelor și lucrărilor de urmărire penală, că, în speță, nu există nici
un indiciu pe care să se întemeieze, în mod rezonabil, aprecierea că inculpații
ar întreprinde acțiuni de natură a influența probatoriul cauzei. Astfel, până
la momentul formulării cererilor de liberare provizorie sub control judiciar,
probele referitoare la faptele presupus a fi comise de inculpați erau deja
administrate și se aflau în păstrarea organelor judiciare, împrejurare ce
înlătură într-o proporție covârșitoare posibilitatea deteriorării sau alterării
lor de către orice persoană.
Așadar, se constată că, în cauză, nu
este incidentă niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 160
2
alin. (2) C. proc. pen., în care nu poate fi acordată liberarea provizorie sub
control judiciar, însă, Înalta Curte apreciază că îndeplinirea formală a
condițiilor impuse de textul de lege menționat nu conduce automat la admiterea
cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța având
posibilitatea ca, în funcție de circumstanțele cauzei și datele ce-l
caracterizează pe inculpat, să aprecieze dacă scopul măsurii preventive poate
fi realizat sau nu prin punerea în libertate provizorie.
Această concluzie se desprinde din
analiza dispozițiilor art. 160
2
C. proc. pen., care folosesc sintagma
„se poate acorda”, ceea ce înseamnă că liberarea provizorie este o măsură
facultativă, instanța de judecată, după constatarea îndeplinirii condițiilor de
admisibilitate prevăzute de lege, apreciind asupra oportunității lăsării în
libertate provizorie a inculpatului prin verificarea temeiniciei cererii
formulate.
În condițiile în care legea nu
limitează și nici nu indică criteriile ce urmează a sta la baza aprecierii organului
judiciar, acestea trebuie să se raporteze la elementele care privesc fapta
săvârșită, gradul ei de pericol social concret, împrejurările comiterii
acesteia, urmările produse, persoana inculpatului și pericolul concret pentru
ordinea publică pe care l-ar prezenta punerea lui în libertate.
Temeinicia cererii de liberare
provizorie nu poate fi analizată prin ignorarea gradului de pericol social al
faptei și a pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta
punerea în libertate a inculpatului, în acest sens pronunțându-se în mod
constant și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea în acest sens
cauzele Calmanovici împotriva României, Letellier împotriva Franței, Hendriks
împotriva Olandei).
Astfel, raportat la natura
infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, gradul ridicat de pericol
social al acestora, modalitatea în care se presupune că au fost comise,
urmările nefaste pe care le-au produs asupra încrederii populației în
instituțiile statului, cât și stadiul actual al cercetărilor, conduc Înalta
Curte la concluzia că nu se impune, în acest moment procesual, lăsarea în
libertate a recurenților, scopul măsurii preventive neputând fi realizat prin
liberarea provizorie sub control judiciar a acestora.
Ca urmare, constatând că soluția
Curții de Apel de respingere, ca neîntemeiate, a cererilor de liberare
provizorie formulate de inculpații M.A. și M.A.P. este legală și temeinică, Înalta
Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile inculpaților M.A.
și M.A.P., ca nefondate, iar în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de inculpații M.A. și M.A.P. împotriva încheierii din 23 martie 2012
a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 1226/2/2012/a3
(493/2012).
Obligă recurenții inculpați la plata sumei
de câte 225 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
câte 25 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din
oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 30
martie 2012.