ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3786/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3786/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 86 din 07 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Călărași,

secția penală, în baza art. 178 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul

M.G., la 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

b C. pen.

În baza art. 81 - 82 C. pen. și 71 alin. (5)

C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale

și a celor accesorii pe o durată de 4 ani, termen de încercare care curge de la

data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

I s-a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate

a executării pedepsei.

Au fost admise, în parte, cererile de

despăgubiri civile formulate de părțile civile T.M., T.V. și T.C.C. și a fost

obligat inculpatul M.G., în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă SC BCR

„A.V.I.G." SA la plata următoarelor sume:

- către partea civilă T.M., 8.432 RON daune

materiale și 50.000 RON daune morale;

- către partea civilă T.C.C., 800 RON daune

materiale și 50.000 RON daune morale;

- către partea civilă T.V., 800 RON daune

materiale și 50.000 RON daune morale (asigurătorul răspunzând în limita

plafonului stabilit de lege).

Au fost admise cererile de despăgubiri civile

formulate de unitățile spitalicești constituite părți civile și a fost obligat

inculpatul, în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă SC BCR A.V.I.G. SA,

la plata sumei de 94,72 RON către Spitalul Județean de Urgență Călărași și la

7.568,32 RON și a dobânzilor legale până la achitarea acestui debit către

Spitalul Clinic de Urgență București (sume reprezentând cheltuieli aferente

spitalizării victimei T.A.), asigurătorul răspunzând în limita plafonului

prevăzut de lege.

A fost obligat inculpatul la 2.000 RON,

cheltuieli judiciare către stat (din care 100 RON, cota din onorariul

apărătorului desemnat din oficiu avansată din fondurile Ministerului

Justiției).

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a

reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași emis

la 05 august 2010 în dosarul 84/P/2009, a fost trimis în judecată inculpatul

M.G. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178

alin. (2) C. pen., reținându-se în sarcina acestuia că, în ziua de 27 martie 2009,

în timp ce conducea autoturismul OA înmatriculat sub nr. C, în municipiul

Călărași, la schimbarea direcției de mers de pe această stradă pe strada S., nu

a respectat semnificația indicatoarelor rutiere „Acces interzis" și

„Ocolire" montate în respectiva intersecție (încălcând astfel

dispozițiilor art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 și ale art. 111 din

H.G. nr. 1.391/2006) pătrunzând pe contrasens și accidentându-l pe biciclistul

T.A. care circula regulamentar (acesta decedând la data de 02 aprilie 2009 în

urma leziunilor suferite).

în dovedirea situației de fapt reținute,

procurorul a administrat următoarele probe și a efectuat următoarele acte:

proces-verbal de cercetare la fața locului, schița accidentului, planșe

fotografice, declarații învinuit, declarații martori, declarații părți civile,

fișă cazier judiciar, buletine de examinare clinică, buletine de analiză

toxicologică alcoolemie, raport medico legal de necropsie, proces-verbal de

verificare tehnică a autoturismului, adresă IGPR - Direcția Resurse Umane,

proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

Inculpatul a fost ascultat la termenul din

data de 18 noiembrie 2010, arătând că, dintre toate declarațiile date la

urmărirea penală, menține doar declarația olografă, celelalte fiind făcute sub

influența evenimentelor.

A arătat inculpatul că, în ziua producerii

accidentului, se deplasa pe Bulevardul Republicii pe direcția IPJ - comuna

Modelu, intenționând să ajungă la Drajna (pentru care urma să vireze

„stânga" în intersecția „B."), că era singur în mașină și rula cu

viteza de 40 km/h, circulația desfășurându-se în condiții de întuneric (pentru

că era ora 19,30).

A arătat că la intersecția anterioară

(Bulevardul Republicii - strada Pompieri), a depășit un autoturism, după care a

venit pe banda sa de deplasare, semnalizând pentru virajul la stânga și că,

fiind atent la dreapta și înainte, nu a observat că din stânga venea un

biciclist, fără vestă reflectorizantă și fără elemente de semnalizare luminoasă

la bicicletă. Inculpatul a descris apariția biciclistului („a venit ușor) și a

explicat faptul că nu a mai avut timp să frâneze, susținând că impactul a avut

loc pe Bulevardul Republicii, corpul victimei fiind proiectat la 4 - 5 metri de

scuar către strada Sloboziei.

A susținut inculpatul că a ocolit scuarul și

a pătruns în strada Sloboziei, manevrând mașina în marșarier câțiva metri,

pentru a proteja victima și urmele și a arătat că bicicleta era căzută peste

victimă, el îndepărtând-o pentru a-i acorda primul ajutor, că a văzut că victimei

în curgea sânge din nas și din gură și nu mai era conștient, așa încât nu a mai

intervenit, încercând să-l ducă până la mașină pentru a-l duce la spital, însă

nu a reușit, acesta fiind corpolent (dar l-a deplasat către mașina sa).

A mai arătat inculpatul că, pentru a evita

sufocarea victimei, l-a întors pe o parte.

A recunoscut faptul că nu a declarat, în

seara respectivă, despre mutarea victimei și a bicicletei, precum și prezența

unui bărbat de aproximativ 35 de ani la locul accidentului și că această

persoană l-a întrebat dacă a sunat la „Salvare", însă după ce a manevrat

victima.

A susținut că a semnat procesul-verbal de

constatare ulterior, la parchet, pentru că imediat a fost dus la spital pentru

recoltarea de probe biologice și că a observat unele completări, după semnarea

respectivului act.

Analizând actele și lucrările dosarului, în

raport de probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza

de judecată, pe latură penală, tribunalul a reținut următoarele:

La data de 27 martie 2009, ora 19,12 organele

de poliție din cadrul IPJ Călărași au fost sesizate cu privire la faptul că pe

strada Sloboziei, la intersecția cu Bulevardul Republicii din municipiul

Călărași, s-a produs un accident de circulație, autorul accidentului fiind identificat

în persoana agentului de poliție M.G.

Din referatul cu propunere de declinare a

competenței nr. P/374/2009 a rezultat că organele de poliție din cadrul

Poliției Municipiului Călărași s-au sesizat din oficiu de producerea

accidentului soldat cu vătămări corporale la orele 19,20, în urma cercetărilor,

accidentul fiind plasat în jurul orelor 19,00.

După declinarea impusă de Legea nr. 218/2002

prin rezoluția de la data de 15 ianuarie 2010 (dosar 54/P/2009), Parchetul de

pe lângă Tribunalul Călărași a dispus începerea urmăririi penale față de M.G.

pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. (2)

C. pen.

Acțiunea penală pentru aceeași infracțiune a

fost pusă în mișcare prin rechizitoriu, prin actul de sesizare a instanței

dispunându-se neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 89

alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

(pentru modificarea locului accidentului).

Din ansamblul probatoriului administrat în

cauză, tribunalul a constatat că, la data de 27 septembrie 2009, puțin după ora

19,00, inculpatul M.G. circula cu autoturismul proprietatea personală,

înmatriculat sub nr. C, pe Bulevardul Republicii (direcția IPJ Călărași - SC E.

Călărași) și, la schimbarea direcției de mers pe strada Sloboziei, nu a

respectat semnificația indicatoarelor rutiere „Acces interzis" și

„Ocolire" montate în intersecția Bulevardului Republici cu strada S.,

intrând pe contrasens și lovind frontal pe biciclistul T.A., care a decedat ulterior.

Și în fața instanței, inculpatul M.G. și-a

formulat apărarea, schimbând poziția locului impactului pe Bulevardul

Republicii și arătând că biciclistul care circula pe strada Sloboziei, din

direcția varianta Nord - Bulevardul Republicii, nu a respectat semnificația

indicatorului „Cedează trecerea" montat pe scuar, fără a acorda prioritate

de trecere autoturismului condus de inculpat.

A constatat tribunalul că această variantă

este total diferită de declarațiile inițiale și de cea dată în fața

procurorului și este contrazisă de probe.

S-a reținut că procesul-verbal de cercetare

la fața locului și fotografiile executate în seara producerii accidentului

identifică urme de vopsea de culoare albă, urme de plastic și urme de material

textil din îmbrăcămintea victimei (provenind de la plafonul autoturismului

condus de inculpat) pe partea carosabilă a străzii Sloboziei, pe direcția

Varianta Nord - Bulevardul Republicii, la distanță de 7,60 - 8,70 m de limita

cu Bulevardul Republicii.

Din analiza urmelor produse în urma impactului

autoturismului inculpatului cu biciclistul, a rezultat în mod evident că locul

unde au fost identificate aceste urme este locul impactului, situație care

clarifică situația de fapt și conduita neglijentă a conducătorului autor.

în raport de demonstrarea cu probe materiale

a prezenței autovehiculului condus de inculpat pe contrasens, tribunalul a

apreciat că se poate reține încălcarea de către inculpat a prevederilor art. 57

alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora „la intersecțiile cu circulație

dirijată, conducătorul auto este obligat să respecte semnificația

indicatoarelor rutiere și a prevederilor art. 111 H.G. 1.391/2006"

potrivit cărora „se interzice circulația participanților la trafic pe sectorul

de drum public la începutul cărora sunt instalate indicatoare ce interzic

accesul".

În speță, s-a reținut că inculpatul a

circulat pe sector de drum semnalizat cu indicator „Acces interzis",

pătrunzând în intersecția Bulevardul Republicii - strada Sloboziei fără

ocolirea scuarului și lovind frontal biciclistul care circula regulamentar.

În raport de faptul că inculpatul a generat

starea de pericol, circulând pe contrasens, nu s-a putut reține culpa

concurentă a victimei, cu atât mai puțin că revine victimei culpa producerii

accidentului (că acesta consumase alcool și nu purta vestă reflectorizantă),

câtă vreme inculpatul circula pe un sector de drum pe care se presupunea că nu

va face acest lucru, acesta fiind sensul indicatorului „Acces interzis".

Actele emise de furnizorul de energie pentru iluminatul

public și declarațiile de martori au dovedit faptul că, la data producerii

accidentului, în intersecție funcționa iluminatul public, însă și acest aspect

a fost valorificat numai ca circumstanță reală în care s-a săvârșit fapta.

S-a reținut, de asemenea, că victima a fost

transportată la Spitalul Județean de Urgență Călărași, de unde a fost

transportat la Spitalul Clinic de Urgență București Floreasca, unde a decedat

la data de 02 aprilie 2009.

Din raportul medico-legal de necropsie nr.

A3/476/2009 din 20 iulie 2009, întocmit de IML „Mina Minovici" a rezultat

că moartea victimei T.A. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei

meningo-cerebrale, consecința unui politraumatism cu fracturi craniene,

leziunile traumatice putând data cu 6 zile anterior decesului, în condițiile

unui accident rutier, legătura de cauzalitate între accident și deces fiind

directă și necondiționată.

în raport de cele de mai sus, a apreciat

tribunalul că fapta inculpatul M.G. care, la data de 27 martie 2009, conducând

autoturismul cu nr. C., din direcția IPJ, la schimbarea direcției în

intersecția cu str. Sloboziei, în municipiul Călărași, nu a respectat

semnificația indicatorului rutier „Acces interzis" și „Ocolire"

(încălcând dispozițiile art. 57 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 111 din H.G.

1.391/2006) și a pătruns pe contrasens, accidentându-l pe biciclistul T.A.,

care a decedat ulterior urmare leziunilor provocate, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prev. de art. 178 alin. (2) C. pen.

Tribunalul a considerat că forma de vinovăție

de reținut este cea prevăzută de art. 19 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru că

inculpatul este agent de poliție rutieră și putea să prevadă rezultatul

încălcării normelor de circulație amintite anterior, dar nu l-a acceptat,

socotind fără temei că nu se va produce.

în raport de dispozițiile art. 72 C. pen.,

având în vedere gradul de pericol social concret al faptei, circumstanțele

reale în care a fost comisă aceasta și circumstanțele personale ale

inculpatului (infractor primar, agent de poliție, lipsit de antecedente, cu

situație familială deosebită), tribunalul a individualizat pedeapsa aplicată.

în ceea ce privește circumstanțele atenuante

a căror aplicare a solicitat-o apărarea, a apreciat tribunalul că nu se pot

reține, având în vedere atitudinea inculpatului în timpul procesului și față de

acoperirea prejudiciilor cauzate părților civile. S-a aplicat pedeapsa

accesorie, conform art. 71 C. pen.

Pe de altă parte, s-a considerat că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., motiv pentru care s-a

dispus suspendarea condiționată a pedepsei principale și a celor accesorii pe

un termen de încercare calculat conform art. 82 C. pen., atrăgându-se atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen.

Pe latură civilă, în temeiul art. 313 din

Legea nr. 95/2006, tribunalul a admis cererile de despăgubiri formulate de

Spitalul Județean de Urgență Călărași și de Spitalul Clinic de Urgență

București, așa cum au fost formulate, considerându-le dovedite.

în ceea ce privește părțile civile (soția și

fii victimei), s-a stabilit. că aceștia vor fi despăgubiți în limita sumelor

dovedite cu acte și martori (P.M., C.M. și B.P.).

A considerat tribunalul că pentru partea

civilă T.M., actele depuse și martorii B.P. și C.M. au dovedit că soția

victimei a suportat cheltuielile de înmormântare și cu organizarea parastaselor

până la an, a procurat obiectele necesare înmormântării și pomenilor ulterioare

(haine, mobilă, vase), până la concurența cu suma de 8.432 RON.

Pentru partea civilă T.V., s-a constatat că

s-a dovedit un prejudiciu material de 800 RON" reprezentând cheltuieli de

transport și medicația victimei până la deces.

Pentru partea civilă T.C.C., a fost reținut

că s-au dovedit prejudicii materiale rezultând din cheltuieli taxe îmbălsămare,

transportul corpului defunctului, în cuantum de 800 RON.

în ceea ce privește prejudiciul moral produs

acestor părți prin moartea neașteptată a soțului, respectiv tatălui lor,

tribunalul a apreciat că sunt îndreptățiți la repararea în echivalent bănesc în

temeiul art. 998 C. civ., fără ca aceste sume să reprezinte un supliment de

pedeapsă pecuniară pentru inculpat.

Cum s-au depus acte din care rezultă că

inculpatul era beneficiarul unui contract de asigurare de răspundere civilă

obligatorie, încheiat cu BCR A.V.I.G. SA pentru perioada în care este cuprinsă

data accidentului (respectiv 18 martie 2009 - 17 septembrie 2009) și cum

această parte și-a arătat disponibilitatea de a suporta obligarea la

despăgubiri către părțile civile, în temeiul art. 49, 50 și 55 din Legea nr.

136/1995, modificată în limita plafonului stabilit prin lege, obligația

inculpatului la despăgubirea părților civile T.M., T.C.C. și T.V. s-a stabilit

în solidar cu cea a asigurătorului de răspundere civile BCR.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel

inculpatul M.G. și părțile civile T.M., T.C.C. și T.V., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În apelul său, inculpatul M.G., prin

apărător, a susținut că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa pentru

săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. (2) C.

pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia. A susținut

apărarea că inculpatul nu se face vinovat sub forma culpei de producerea

accidentului de circulație din data de 27 martie 2009, ora 19,12, sens în care

s-a solicitat a se vedea alcoolemia de 1,20

‰

a victimei T.A., cât și împrejurarea că

acesta nu purta vestă reflectorizantă, iar bicicleta nu era dotată tehnic

corespunzător, cu far.

Totodată, apărarea a susținut că victima nu a

respectat indicatorul „Cedează trecerea", așa încât a solicitat instanței

de apel să constate, în cazul în care nu va fi admis primul motiv de apel,

existența unei culpe comune în producerea accidentului de circulație.

în ceea ce privește părțile civile T.M., T.C.C.

și T.V., curtea de apel a constatat că acestea nu au respectat dispozițiile

art. 374 C. proc. pen., atâta timp cât nu au formulat în scris motivele de

apel.

De asemenea, s-a constatat că, deși legal

citate, părțile civile nu s-au prezentat în fața instanței de apel pentru a

formula oral în ziua judecății motivele de apel, astfel cum cer dispozițiile

legale mai sus invocate.

în ședința publică din data de 15 martie 2012

au fost audiați martorii Ș.I., B.N., D.I. și P.Ș.A., ca urmare a admiterii

cererii formulate de inculpatul M.G., prin apărător, în data de 03 noiembrie

2011.

Prin Decizia penală nr. 91 din 22 martie 2012

a Curții de Apel București, secția I penală, au fost respinse, ca nefondate,

apelurile declarate de părțile civile T.M., T.V. și T.C.C., precum și de

inculpatul M.G. împotriva Sentinței penale nr. 86 din 07 iunie 2011, pronunțată

de Tribunalul Călărași, secția penală, în Dosarul nr. 5515/87/2011.

Au fost obligați apelanții la plata sumelor

de câte 200 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Examinând Sentința atacată prin prisma

motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele potrivit art. 371

alin. (2) C. proc. pen., curtea de apel a constatat că, din verificarea actelor

și lucrărilor dosarului, rezultă că în mod corect instanța de fond a reținut

vinovăția inculpatului M.G., conform art. 19 alin. (1) lit. a) C. pen., în

săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. (2) C.

pen.

Critica apărării în sensul incidenței

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d)

C. proc. pen., a fost apreciată ca fiind neîntemeiată, probele administrate

atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată confirmând că în

data de 27 martie 2009, în jurul orelor 19,10, inculpatul M.G. nu a respectat

semnificația indicatoarelor „Acces interzis" și „Ocolire" montate în

intersecție încălcând prevederile art. 57 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și

ale art. 111 din H.G. nr. 1391/2006, pătrunzând pe contrasens și accidentându-l

pe biciclistul T.A., care circula regulamentar pe str. Sloboziei.

S-a reținut că martorii audiați în cauză au

combătut susținerile apărării în sensul că în data de 27 martie 2009, orele

19,10, în intersecția B-dului Republicii și str. Sloboziei, funcționa

iluminatul stradal și că nu se instalase noaptea.

în acest context, curtea de apel a apreciat

că în mod corect instanța de fond a reținut culpa exclusivă a inculpatului M.G.

în producerea accidentului de circulație din data de 27 martie 2009, orele

19,10, care nu a respectat semnificația indicatoarelor „Acces interzis" și

„Ocolire, cu atât mai mult cu cât avea și calitatea de agent de poliție

rutieră.

S-a constatat, de asemenea, că este

neîntemeiată și critica apărării privitoare la împrejurarea că victima T.A. a

avut o alcoolemie de 1,20

‰

, în condițiile în

care a fost accidentat de către inculpatul M.G., prin ignorarea prevederilor

art. 57 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și ale art. 111 din H.G. nr.

1.391/2006.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a

declarat recurs inculpatul M.G., fără a indica motivele ce stau la baza

promovării caii de atac.

Cu prilejul dezbaterii recursului, apărătorul

desemnat din oficiu al recurentului inculpat a arătat că recursul promovat se

întemeiază pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., solicitând reducerea pedepsei aplicate, al cărui cuantum a fost apreciat

ca fiind prea ridicat raportat la modalitatea concretă de săvârșire a faptei,

cu menținerea modalității de executare a pedepsei.

Pe latură civilă, s-a solicitat reducerea

cuantumului daunelor materiale și morale, susținându-se că din actele dosarului

rezultă că acestea nu au fost dovedite.

Concluziile formulate de reprezentantul

Parchetului, de apărătorul recurentului inculpat și ultimul cuvânt al acestuia

au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai

fi reluate.

Înalta Curte, examinând recursul declarat

prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul

cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt reținută de instanța de

fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță

cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul

se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, respectiv

cea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul individualizării pedepsei

aplicate, critica formulată de recurentul inculpat nu este întemeiată, Înalta

Curte apreciind în cauză s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin

evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii

celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză

negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că, în cauză, în procesul

individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art.

72 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 2 ani închisoare a fost stabilită într-un

cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii și

circumstanțelor personale ale recurentului inculpat (lipsit de antecedente

penale, agent de poliție, cu situație familială deosebită), modalitatea de

executare a pedepsei, respectiv cea prevăzută de dispozițiile art. 81 C. pen.

fiind, de asemenea, corect stabilită, scopul pedepsei putând fi atins și în

acest mod.

Pe de altă parte, Înalta Curte, în acord cu instanța

de fond și cu cea de prim control judiciar, apreciază că nu se justifică

reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, cu consecința

reducerii pedepsei, având în vedere gradul de pericol social al faptei comise

de inculpat, care rezultă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor,

urmările produse, precum și atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile

care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa

trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de

libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol

social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât și

aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare,

precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă

individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este

destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile

socio-etice impuse de societate.

Astfel fiind, se apreciază că pedeapsa

aplicată este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., atât

sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare, fiind

aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare al acesteia, consfințit

prin dispozițiilor art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității

între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de

o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte, datele favorabile

inculpatului fiind avute în vedere cu prilejul aplicării sancțiunii, aceasta

fiind egală cu minimul special prevăzut de lege, fără executare în regim

privativ de libertate.

în ceea ce privește solicitarea formulată pe

latură civilă, în sensul reducerii cuantumului daunelor materiale și morale, se

apreciază că și aceasta este neîntemeiată, având în vedere că sumele acordate

cu titlu de despăgubiri materiale și, respectiv, daune morale sunt de natură să

conducă la acoperirea prejudiciului produs prin fapta inculpatului.

Se reține că în prezenta cauză s-a stabilit o

relație de proporționalitate între cuantumul despăgubirilor acordate și fapta

ilicită a inculpatului. Cât privește sumele de bani acordate cu titlu de daune

morale, se reține că aceasta sunt în măsură să reprezinte o echivalență a

suferințelor produse. Cu referire la despăgubirile materiale, se constată că și

acestea au fost corect acordate, având în vedere cheltuielile făcute de părțile

civile, ca urmare a decesului victimei.

Astfel fiind, neexistând nici motive care,

examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în

cauză va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen.

în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

în care se va include și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul M.G. împotriva Deciziei penale nr. 91 din 22 martie 2012 a Curții de

Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM