ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 711/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 711/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra

recursurilor declarate de inculpatul D.A.R. și de partea civilă B.A. împotriva

Sentinței penale nr. 116 din 15 iulie 2011 a Curții de Apel Galați, secția

penală și pentru cauze cu minori, constată următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 116 din 15 iulie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori a fost condamnat inculpatul D.A.R. la pedeapsa amenzii penale

de 2.000 RON, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă

prev. de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului

de încercare de 1 an, stabilit în baza art. 82 alin. (2) C. pen.

Conform art. 359

alin. (1) C. proc. pen., a atras atenția inculpatului cu privire la

dispozițiile art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiționate

a executării pedepsei.

A admis în parte

acțiunea civilă promovată de partea vătămată/civilă B.A.

În baza art. 14 C.

proc. pen., art. 998 și urm. C. civ. și art. 49 din Legea nr. 136/1995 a

obligat pe inculpatul D.A.R., alături de asigurătorul SC „G.A." SA

București, să plătească părții civile B.A.:

- suma de 1.967,18

RON cu titlu de daune materiale (din care suma de 1.348,04 RON reprezintă

cheltuieli pentru medicamente, analize medicale și proteze, iar diferența de

619,14 RON reprezintă câștigul nerealizat);

- suma de 30.000 RON

cu titlu de daune morale.

În baza art. 14 C.

proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., art. 49 din Legea nr. 136/1995 și art.

313 din Legea nr. 95/2006, a obligat pe inculpatul D.A.R., alături de

asigurătorul SC „G.A." SA București la plata sumei de 3.539,70 RON către

partea civilă Spitalul Județean de Urgență Brăila.

Conform art. 189 -

191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul D.A.R. la plata sumei de

1.800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 193

alin. (1) C. proc. pen. și art. 50 alin. (1) ref. la art. 49 din Legea nr.

136/1995, a obligat pe inculpatul D.A.R., alături de asigurătorul SC

„G.A." SA București, să plătească părții vătămate/civile B.A. suma de

4.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare (onorariu pentru avocat în faza

urmăririi penale și în cursul judecății).

Pentru a pronunța

această hotărâre Curtea de Apel Galați a reținut că prin Rechizitoriul nr.

986/P/2009 din 22 iunie 2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a

fost trimis în judecată inculpatul D.A.R., subinspector de poliție în cadrul

Inspectoratului de Poliție al Județului Brăila, pentru săvârșirea infracțiunii

de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen.

De asemenea, s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de lucrătorii de, poliție D.D.,

M.G.C., G.D. și P.A., toți din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului

Brăila, sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și favorizarea infractorului,

prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., întrucât din cercetările efectuate a

rezultat că nu sunt indicii cu privire la săvârșirea vreunei fapte prevăzută de

legea penală. În fapt, prin actul de inculpare s-au reținut următoarele: în

seara zilei de 15 noiembrie 2008, partea vătămată B.A. s-a întâlnit cu martorii

N.G.I., S.A.M. precum și cu numiții T.M., T.L., D.F. și V.D. la barul „A."

din municipiul Brăila, județul Brăila, cu scopul de a se distra.

În jurul orelor

22.00, persoanele mai sus-arătate au părăsit barul menționat și au plecat spre

casă.

Pe drum, mai precis,

în dreptul scării nr. 1 a blocului 11 de pe strada Calea Călărașilor, din

municipiul Brăila, partea vătămată B.A., împreună cu martorele S.A.M. și N.G.I.

au luat hotărârea să meargă la un alt bar, cu scopul de a continua discuțiile

avute. în continuare, cele trei persoane s-au îndreptat spre trecerea de

pietoni, pentru a traversa strada Calea Călărașilor.

În acel moment,

semaforul electric amplasat în zonă afișa culoarea galben, intermitent.

După ce s-au

asigurat, cele trei persoane au mers, în șir indian, pe marcajul pietonal,

pentru a traversa strada Calea Călărașilor, din municipiul Brăila. În timp ce

martorele S.A.M. și N.G.I. se aflau în zona liniilor de tramvai, partea

vătămată B.A. se afla în urma acestora, la o distanță de aproximativ 2 metri.

În același timp, pe

banda I de mers se afla oprit, pentru a le acorda prioritate de trecere,

autoturismul condus regulamentar de martorul G.G.A., în care se mai aflau și

martorii P.G.F., P.N.M. și P.A.C.

În acest context, în

timp ce se deplasa cu autoturismul marca „"X"", pe strada „Calea

Călărașilor" spre zona „Bariera Călărași", pe banda nr. II de mers,

inculpatul D.A.R. a lovit-o cu mașina, mai precis cu bara din față, pe partea

vătămată B.A.

În urma impactului,

partea vătămată a fost preluată pe capota mașinii, s-a lovit cu capul de

parbrizul autoturismului și a fost proiectată pe carosabil. După ce a oprit

mașina, inculpatul D.A.R. a coborât din autoturism și s-a îndreptat spre partea

vătămată, pentru a afla în ce stare se afla aceasta. în același timp, au venit

lângă partea vătămată B.A. și martorele S.A.M. și N.G.I., care au ridicat-o și

au condus-o împreună pe trotuar, unde au așteptat sosirea salvării și a echipei

de cercetare la fața locului.

Ulterior, inculpatul

D.A.R. a fost testat cu aparatul etilotest și i s-au recoltat probe biologice,

iar rezultatele au fost negative.

Partea vătămată B.A.

a fost transportată, cu salvarea, la Spitalul Județean Brăila, unde i s-au

acordat îngrijirile medicale necesare.

Din Raportul de

constatare medico-legală cu nr. 990/2008 din data de 12 decembrie 2008, emis de

Serviciul de Medicină Legală Brăila rezultă că partea vătămată B.A. a suferit

leziuni ce s-au putut produce prin lovire - basculare - proiectare, din data de

15 noiembrie 2008, în cadrul unui accident rutier, pentru a căror vindecare au

fost necesare 45 - 50 zile de îngrijiri medicale. De asemenea, s-a menționat că

leziunile respective nu au pus în primejdie viața victimei.

În urma reexaminării

părții vătămate, la data de 11 martie 2009, specialiștii din cadrul Serviciului

de Medicină legală Brăila au pus aceleași concluzii ca și în raportul de

constatare medico-legală.

Prin Adresa cu

numărul 24365 din data de 15 decembrie 2008, Spitalul Județean de urgență

Brăila a comunicat că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu

suma de 3.539,70 RON.

În cursul urmăririi

penale, partea vătămată B.A. a depus plângere prealabilă împotriva învinuitului

D.A.R., pentru fapta comisă, și a precizat că se constituie parte civilă în

cadrul procesului penal cu suma de 33.967,18 RON.

În fața instanței de

judecată, partea vătămată B.A. și-a reformulat pretențiile, constituindu-se

parte civilă pentru suma totală de 73.967,18 RON, reprezentând:

- 70.000 RON - daune

morale, constând în suferința fizică și psihică cauzată de producerea

accidentului;

- 1.348,04 RON -

daune materiale, reprezentând c/valoarea medicamentelor și cârjelor pentru

deplasare și a protezei;

- 2.000,00 - onorariu

avocat urmărire penală;

- 619,14 RON -

diferență drepturi salariale aferente pe lunile noiembrie 2008 și decembrie

2008 între salariul de bază și procentul de 75% indemnizație pentru concediu

medical.

În cauză a fost

introdusă, în calitate de asigurător, OTP G.A. SA, la care a fost asigurat

pentru răspundere civilă autoturismul implicat în producerea accidentului, în

baza poliței de asigurare seria RO/22/y23/NG nr. 0250155 din 21 octombrie 2008,

valabilă până la 20 aprilie 2009.

Prin Adresa nr. 1918

din 08 decembrie 2010, emisă de OTP G.A. SA și de G.A. SA a fost invocată

excepția lipsei calității procesuale de asigurător a SC G.A. SA, determinată de

faptul că această societate a fost preluată de SC G.A. SA, transferul de

portofoliu fiind aprobat prin Decizia nr. 317 din 21 aprilie 2010 a Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor.

În consecință, prin

încheierea din 05 ianuarie 2011, Curtea a dispus citarea, în calitate de

asigurător pentru răspundere civilă auto, a SC G.A. SA.

Prin declarațiile

date atât în faza urmăririi penale, cât și în cursul judecății, partea vătămată

B.A. a relatat că, mai înainte de a se angaja în traversarea Căii Călărașilor,

s-au oprit pe trotuar, împreună cu martorele N.G.I. și S.A.M., precum și cu

soții T.M. și T.L., au purtat o scurtă discuție, după care martorele N.G.I. și

S.A.M., în această ordine, s-au angajat în traversarea străzii, pe trecerea de

pietoni - în condițiile în care semaforul indica culoarea galben intermitent -

fiind urmate, după câteva secunde, de partea vătămată, care a pornit în urma martorei

S.A.M., la aproximativ 2 metri. Partea vătămată a mai relatat că, atunci când a

pășit pe trecerea de pietoni, pe banda I era oprită o mașină, pentru a le

permite traversarea.

După ce a trecut prin

fața acelei mașini și a ajuns pe banda II, a văzut o altă mașină venind cu

viteză, care a lovit-o în momentul în care era pe punctul de a depăși banda II,

spre banda III.

Fiind audiat, cu

respectarea drepturilor procesuale, atât în cursul urmăririi penale cât și în

faza cercetării judecătorești inculpatul D.A.R. nu a recunoscut că ar avea vreo

vină cu privire la producerea accidentului de circulație, susținând că întreaga

culpă revine părții vătămate B.A., care s-a angajat în traversarea străzii

Calea Călărașilor venind în diagonală dinspre strada Griviței, a trecut în fugă

prin fața mașinii de pe banda I și a apărut brusc în fața mașinii sale, la o

distanță de aproximativ 3 metri, dincolo de trecerea de pietoni, astfel că nu a

mai avut timp să frâneze și să evite impactul.

În consecință,

inculpatul a solicitat, prin apărătorul ales, să fie achitat în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a), ref. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În cauză au fost

audiați, în calitate de martori, N.G.I. și S.A.M., persoane care s-au aflat

împreună cu partea vătămată B.A. în seara respectivă, cât și în momentul

producerii accidentului de circulație. De asemenea, au fost audiați, în

calitate de martori, G.G.A., P.N.M., P.A.C. și P.G.F., care, potrivit actului

de inculpare, s-au aflat în autoturismul care a oprit pe banda I, la trecerea

de pietoni, pentru a permite traversarea străzii de către cele trei persoane.

Martorele N.G.I. și

S.A.M. au confirmat susținerile părții vătămate, în sensul că aceasta a fost

lovită de mașina condusă de inculpatul D.A.R., în timp ce traversa în mod

regulamentar, pe trecerea de pietoni, strada Calea Călărașilor din municipiul

Brăila.

Aceleași împrejurări

privind producerea accidentului de circulație au fost confirmate prin expertiza

tehnică efectuată în cursul urmăririi penale de expertul A.C. Din raportul de

expertiză tehnică auto rezultă că viteza de deplasare a autoturismului marca

"X", a fost, înainte de producerea impactului, de circa 48 Km/h. În

continuare, s-a precizat că evenimentul rutier a constat în angajarea părții

vătămate în traversarea străzii Calea Călărași pe marcajul de trecere pentru

pietoni, pe timp de noapte (când vizibilitatea era asigurată de iluminatul

public) și surprinderea conducătorului auto (care nu a adaptat viteza, pentru a

opri în condiții de siguranță și pentru a acorda prioritate pietonilor angajați

în traversare pe marcajul pietonal) la o distanță foarte mică, fără a mai avea

posibilitatea evitării producerii evenimentului.

În opinia expertului,

posibilitățile de evitare a accidentului puteau fi din partea conducătorului

auto, dacă adopta o viteză care să îi permită oprirea pentru a acorda

prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare pe marcajul pietonal,

conform art. 56 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 135 lit. h) din Hotărârea de

Guvern nr. 1.391/2006 privind circulația pe drumurile publice, modificate și

completate.

În final, expertul

tehnic auto a susținut că inculpatul D.A.R. trebuia să respecte prevederile

art. 35 alin. (1), art. 48, art. 56 din O.U.G. nr. 195/2002, precum și

prevederile art. 1 și art. 135 lit. h) din Hotărârea de Guvern nr. 1.391/2006

(R.A.O.U nr. 195/2002).

Din suplimentul la

raportul de expertiză întocmit de același expert rezultă că evenimentul rutier

s-a produs pe banda nr. II de mers a autoturismului marca „"X""

și că locul impactului s-a situat pe marcajul pietonal și pe banda II de mers.

În cursul urmăririi

penale, urmare obiecțiilor formulate de inculpat, s-au solicitat lămuriri din

partea aceluiași expert, având în vedere că lungimea autoturismului era de

4.797 mm, conform certificatului de înmatriculare și nu de 4,48 m, cât a avut

expertul în vedere din cuprinsul suplimentului la același raport de expertiză

tehnică rezultă că viteza de deplasare avută de autoturismul "X"

înaintea impactului (ținând cont de datele tehnice furnizate) a fost de circa

48,49 Km/oră. În continuare, s-a menționat în mod expres că locul impactului

dintre autoturism și victimă s-a situat pe marcajul pietonal, cu aproximativ

1,09 m înainte de terminarea marcajului.

La efectuarea

expertizei tehnice auto a participat și expertul B.P., desemnat la solicitarea

inculpatului D.A.R., expert care a ajuns la concluzii diferite față de cele ale

expertului desemnat de organul judiciar, reținând că:

- autoturismul condus

de D.A.R., atât în momentele anterioare producerii accidentului cât și în

momentul impactului se deplasa cu o viteză de 42 Km/h;

- accidentul s-a

produs din cauza angajării victimei B.A. în traversarea Căii Călărașilor prin

loc nepermis, venind spre marcajul pietonal;. Impactul dintre autoturism și

victimă a avut loc pe partea carosabilă a Căii Călărașilor, pe banda a II-a a

sensului B-dul Independenței - Bariera Călărașilor, pe care se deplasa

autoturismul când victima se afla la distanța de 5,80 m față de bordura din

dreapta a Căii Călărașilor și la distanța de 1,58 m față de marcajul pietonal

spre Bariera Călărașilor.

- în condițiile

concrete în care a avut loc accidentul, acesta putea fi evitat în totalitate

doar de către B.A., dacă se angaja în traversarea Căii Călărașilor pe marcajul

pietonal, astfel având posibilitatea să fie văzută de conducătorul auto. Pentru

a ajunge la aceste concluzii, expertul a avut în vedere declarațiile martorilor

G.G.A., P.N.M., P.A.C. și P.G.F. - care confirmă versiunea despre producerea

accidentului susținută de inculpat.

Totodată, expertul a

pornit de la premisa că distanța de 5,8 metri, reținută în procesul-verbal de

constatare ca fiind distanța de la autoturismul implicat în accident și până la

locul unde a fost proiectată, pe carosabil, partea vătămată, nu ar fi fost

măsurată de la bara din față a autoturismului, ci de la axul roților din față.

Din declarațiile date

în cursul cercetării judecătorești de cei patru martori mai sus menționați

rezultă, în esență, că mașina în care ei se aflau (condusă de martorul G.G.A.)

a ajuns la trecerea de pietoni după ce deja martorele N.G.I. și S.A.M.

traversaseră prima bandă, astfel că nu a fost necesar să oprească, nefiind

niciun pieton angajat în traversare.

După ce mașina în

care ei se aflau a depășit marcajul pietonal de pe Calea Călărașilor, martorii

susțin că au văzut-o pe partea vătămată B.A., care a pornit în fugă de pe

trecerea de pietoni de pe Calea Griviței (stradă perpendiculară pe Calea

Călărașilor) și a trecut prin fața mașinii în care ei se aflau (fapt ce l-a

obligat pe martorul G.G.A. să „ciupească" frâna), alergând în diagonală,

spre mijlocul trecerii de pietoni de pe Calea Călărașilor, moment în care a

apărut mașina condusă de inculpat, care a lovit-o pe partea vătămată, în timp

ce aceasta se afla în zona benzii II, la o distanță de 1,5 - 2,5 m față de

marginea din dreapta trecerii de pietoni.

Analizând

declarațiile date de cei patru martori pe parcursul procesului penal, Curtea a

remarcat, în primul rând, mai multe neconcordanțe, cele mai importante dintre

ele privind locul de unde partea vătămată a pornit în traversarea străzii,

modalitatea în care s-a deplasat (în mers normal sau în fugă) și locul în care

aceasta se afla atunci când a fost lovită de mașina condusă de inculpatul

D.A.R.

Prin prima declarație

dată în cursul urmăririi penale, martorul G.G.A. a relatat că partea vătămată a

venit pe carosabil de pe strada Griviței (perpendiculară cu Calea Călărașilor)

și, fără a se urca pe trotuar, s-a angajat în traversarea străzii Calea

Călărași, la circa 1 metru de trecerea de pietoni, apărându-i brusc în față,

astfel că el a fost nevoit să frâneze și să oprească autoturismul la jumătatea

marcajului pietonal.

În declarația

următoare martorul G.G.A. relatează că partea vătămată „venea dinspre strada

Griviței alergând pe la colțul intersecției, (..) pentru a traversa Calea

Călărașilor". Martorul mai precizează că i-a dat prioritate de trecere

acelei femei, sens în care chiar a „ciupit" un pic frâna, după care și-a

continuat deplasarea.

S-a observat că, față

de relatarea din declarația anterioară, apar două elemente noi, în sensul că

partea vătămată „alerga pe la colțul intersecției" și că martorul nu a

oprit autoturismul pentru a-i permite părții vătămate să traverseze, ci doar „a

ciupit" frâna.

În cursul cercetării

judecătorești, martorul G.G.A. a relatat că partea vătămată nu a traversat

complet Calea Griviței (nu a ajuns până la colțul intersecției) ci, atunci când

a ajuns la aproximativ 2 metri de bordură a pornit în fugă, a trecut la 2 - 3

metri prin fața mașinii sale și a alergat în diagonală spre centrul

intersecției de pe calea Călărașilor, astfel că el a fost nevoit să

„ciupească" frâna.

S-a remarcat, față de

declarațiile anterioare, afirmația martorului, în sensul că partea vătămată „a

alergat în diagonală" de pe marcajul pietonal al străzii Calea Griviței

către mijlocul marcajului pietonal al Căii Călărașilor, deplasându-se pe partea

carosabilă a intersecției, elemente care, dacă ar fi reale, ar justifica

reținerea unei culpe a părții vătămate în producerea accidentului de circulație.

Totodată, s-a

remarcat faptul că în declarațiile anterioare martorul nu a relatat nimic

despre locul impactului, în timp ce prin declarația dată în instanță a susținut

că partea vătămată a fost lovită la circa 1,5 - 2,5 metri dincolo de trecerea

de pietoni. Aceleași neconcordanțe se regăsesc și în declarațiile date pe

parcursul procesului de martorii P.N.M., P.A.C. și P.G.F.

Având în vedere că

neconcordanțele existente între declarațiile succesive date de fiecare dintre

martorii, mai sus menționați, pe durata procesului penal constau în apariția pe

parcurs a unor elemente noi, nerelatate anterior (deși firesc ar fi fost ca

aceste detalii să apară în primele declarații, când evenimentul rutier era mult

mai proaspăt în memoria martorilor) - elemente care, odată cu trecerea

timpului, sunt din ce în ce mai favorabile inculpatului, deoarece, dacă ar fi

reale, ar fi de natură să confirme apărările acestuia, în sensul că partea

vătămată a avut o culpă în producerea accidentului de circulație - Curtea a

avut serioase îndoieli cu privire la sinceritatea declarațiilor martorilor

G.G.A., P.A.C., P.N.M. și P.G.F., în special cu privire la declarațiile date în

cursul cercetării judecătorești.

În acest sens, Curtea

a avut în vedere și împrejurarea că martorul G.G.A. îl cunoștea pe inculpat

dinainte de producerea accidentului, cunoscându-i, în mod cert, și calitatea de

polițist - aspect care probabil a fost de natură să influențeze declarațiile

martorilor, făcându-le favorabile inculpatului.

Un alt element pe

care expertul B.P., desemnat de inculpat, l-a avut în vedere pentru a trage

concluzia că accidentul s-ar fi produs din culpa părții vătămate B.A., este

acela că distanța de 5,8 metri consemnată în procesul-verbal de constatare ca

fiind distanța de la autoturismul implicat în accident și până la locul în care

a fost proiectată partea vătămată, nu ar fi fost măsurată de la bara din față,

ci de la axul roților din față ale autoturismului.

Această presupunere a

expertului este însă contrazisă prin declarațiile polițiștilor M.G. și P.A.

care au participat la cercetarea locului faptei și care au relatat că distanța

de 5,8 metri a fost măsurată de la bara din față a autoturismului - fapt care

rezultă, de altfel, și din schița locului faptei.

Pentru aceste

considerente, Curtea a înlăturat, ca fiind neconvingătoare și lipsite de

credibilitate concluziile expertului B.P., precum și declarațiile martorilor

G.G.A., P.N.M., P.G.F. și P.A.C. Pe cale de consecință, a înlăturat apărările

inculpatului, în sensul că accidentul de circulație s-a produs din culpa părții

vătămate.

Constatând că

declarațiile părții vătămate B.A. se coroborează cu declarațiile martorelor

N.G.I. și S.A.M., cu concluziile raportului de expertiză medico-legală, cu

aspectele consemnate în procesul-verbal de cercetare la fața locului și cu

concluziile expertizei tehnice auto efectuate de expertul C.A., Curtea a

reținut că aceste probe reflectă adevărul și că ele confirmă situația de fapt

descrisă în rechizitoriu, în sensul că partea vătămată B.A. a fost lovită și accidentată

de autoturismul condus de inculpatul D.A.R., în timp ce traversa regulamentar,

pe marcajul pietonal, strada Calea Călărașilor, din municipiul Brăila.

Accidentul de

circulație s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, care nu a respectat

prevederile art. 35 alin. (1), art. 48 și art. 56 din O.U.G. nr. 195/2002,

precum și prevederile art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1.391/2006, în sensul că,

apropiindu-se de o intersecție precedată de un marcaj pietonal, nu a adoptat o

viteză care să îi permită oprirea, pentru a acorda prioritate de trecere

pietonilor aflați în traversare.

În drept, fapta

inculpatului D.A.R., care în seara zilei de 15 noiembrie 2008, în jurul orei

22.00, în timp ce conducea autoturismul marca "X", pe strada „Calea

Călărașilor" din municipiul Brăila, la intersecția cu strada

„Grivița", nu a acordat prioritate părții vătămate B.A., care mergea

regulamentar pe trecerea de pietoni, pe care a lovit-o cu mașina, provocându-i

leziuni ce au necesitat pentru vindecare 45 - 50 zile de îngrijiri medicale și

în acest mod a încălcat prevederile art. 35, art. 48, art. 56 din O.U.G. nr.

195/2002 și art. 1 și art. 135 lit. h) din Regulamentul de Aplicare a

Ordonanței nr. 195/2002, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen.

La individualizarea

pedepsei, Curtea a ținut cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Având în vedere

gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost

săvârșită, urmarea produsă - constând în cauzarea unor leziuni pentru

vindecarea cărora partea vătămată a avut nevoie de 45 - 50 zile de îngrijiri

medicale - precum și aspecte referitoare la persoana inculpatului, care are

vârsta de 27 de ani, nu are antecedente penale, are studii superioare și

funcționează, ca subinspector de poliție, în cadrul Inspectoratului de Poliție

al Județului Brăila - Curtea, în condițiile în care legea prevede pentru

infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii, alternativ cu pedeapsa amenzii, a

apreciat că scopul reeducativ și preventiv al pedepsei, prevăzut de art. 52 C.

pen., poate fi atins prin aplicarea unei amenzi penale, orientată spre limita

minimă specială prevăzută de lege.

Aceleași circumstanțe

favorabile, referitoare la persoana inculpatului, au fost de natură să formeze

convingerea că scopul pedepsei aplicate poate fi atins prin suspendarea

condiționată a executării, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C.

pen.

Cu privire la latura

civilă a cauzei, Curtea a reținut că așa cum s-a arătat mai sus, partea

vătămată B.A. s-a constituit parte civilă pentru suma totală de 73.967,18 RON,

reprezentând:

- 70.000 RON - daune

morale constând în suferința fizică și psihică cauzată de producerea

accidentului;

- 1.348,04 RON -

daune materiale reprezentând c/valoarea medicamentelor și cârjelor pentru

deplasare și a protezei;

- 2.000,00 - onorariu

avocat urmărire penală;

- 619,14 RON -

diferență drepturi salariale aferente pe lunile noiembrie 2008 și decembrie

2008 între salariul de bază și procentul de 75% concedii medicale plătite.

Din înscrisurile

depuse la dosarul de urmărire penală, (bonuri fiscale, facturi fiscale,

chitanțe, certificate de concediu medical, fișe de salarizare și Adeverința nr.

10805 din 19 iunie 2009, eliberată de Spitalul Județean Brăila - unde partea

vătămată își are locul de muncă), rezultă că, în perioada spitalizării și

convalescenței, partea vătămată B.A. a efectuat cheltuieli pentru medicamente,

analize medicale și proteze medicale în sumă totală de 1.348,04 RON. De

asemenea, rezultă că pe perioada concediului medical, în lunile noiembrie și

decembrie 2008, partea vătămată a obținut, ca indemnizație, venituri inferioare

celor pe care le-ar fi obținut ca salariu, diferența fiind de 619,14 RON.

Prin urmare, Curtea a

reținut că daunele materiale solicitate de partea vătămată sunt în întregime

dovedite.

Întrucât între fapta

ilicită săvârșită de inculpat și prejudiciul cauzat părții vătămate există o

legătură directă de cauzalitate, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile

delictuale. În consecință, inculpatul a fost obligat, în temeiul art. 14 C.

proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., la plata către partea vătămată,

constituită parte civilă, a sumelor mai sus menționate, cu titlu de daune

materiale.

În ce privește

daunele morale solicitate de partea vătămată B.A., Curtea a apreciat că, în mod

indiscutabil, aceasta a suferit un prejudiciu moral în urma accidentului a

cărui victimă a fost. La stabilirea întinderii acestui prejudiciu, Curtea a

avut în vedere că, în mod indubitabil, prin natura și gravitatea lor, leziunile

suferite de partea vătămată, care au impus imobilizarea membrului pelvin stâng

cu atelă din plastic rigidizat (orteză) și care au presupus, pentru vindecare,

tratamente de recuperare cuantificate într-un număr de 45 - 59 zile de

îngrijiri medicale, i-au cauzat acesteia nu numai suferințe fizice, ci și

psihice, partea vătămată fiind în imposibilitatea de a-și desfășura în mod

normal activitățile cotidiene și de a-și exercita profesia de medic chirurg la

Spitalul Județean din Brăila.

Punând în balanță

toate aceste considerente, Curtea a apreciat că acordarea unor daune morale în

sumă de 30.000 RON constituie o justă și echitabilă despăgubire pentru

prejudiciul moral suferit, reținând, totodată, că suma de 70.000 RON pretinsă

sub acest titlu, este exagerată, în raport cu circumstanțele de fapt mai sus

arătate.

Prin urmare,

inculpatul a fost obligat să plătească părții civile B.A. și suma de 30.000 RON

cu titlu de daune morale.

Întrucât autoturismul

implicat în accidentul de circulație era asigurat pentru răspundere civilă

auto, în baza contractului de asigurare încheiat cu SC G.A. SA, societate care,

așa cum s-a arătat mai sus, a fost ulterior preluată de SC G.A. SA, Curtea,

având în vedere dispozițiile art. 49 din Legea nr. 136/1995, privind

asigurările și reasigurările, a fost obligat asigurătorul, alături de inculpat,

la plata despăgubirilor civile cuvenite părții vătămate.

În cauză s-a

constituit parte civilă și Spitalul Județean de Urgență Brăila, pentru suma de

3.539,70 RON, reprezentând cheltuieli efectuate pentru spitalizarea părții

vătămate B.A.

Reținând că și

privitor la acest prejudiciu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii

civile, Curtea, în baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 și următoarele C. civ.,

art. 49 din Legea nr. 136/1995 și art. 313 din Legea nr. 95/2006, l-a obligat

pe inculpatul D.A.R., alături de asigurătorul SC G.A. SA la plata către partea

civilă Spitalul Județean de Urgență Brăila a sumei mai sus menționate cu titlu

de cheltuieli de spitalizare.

Împotriva Sentinței

nr. 116 din 15 iulie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală

și pentru cauze cu minori au declarat recurs D.A.R. la 5 august 2011 și partea

civilă B.A. la 19 iulie 2011.

La termenul de la 17

ianuarie 2012 recurentul D.A.R. a formulat o cerere de repunere în termenul de

recurs și amânare a cauzei pentru angajarea unui avocat.

La dosarul cauzei nu

au fost depuse înscrisuri de natură să arate considerentele pentru care nu a

fost declarat recurs în termenul legal.

În ședință publică,

recurentul D.A.R. a arătat că întârzierea declarării în termen a căii de atac a

fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, deoarece a fost în eroare

cu privire la termenul în care trebuia să formuleze recurs.

În acest sens a

precizat că a fost prezent la dezbateri în judecarea pe fond a cauzei, iar

președintele completului de judecată i-a adus la cunoștință că soluția i se va

comunica acasă. După o perioadă de 14 zile, a arătat recurentul, ducându-se la

sediul instanței, a aflat că hotărârea s-a pronunțat la data la care au avut

loc dezbaterile.

Pe fondul recursului

său, recurentul a arătat că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa, fiind

reținută în mod eronat vinovăția pe baza expertizei efectuate în cauză.

Recurentul a mai

susținut că instanța de fond apreciază în mod greșit ca distanța de 5,8 metri a

fost măsurată de la bara din față a autoturismului, bazându-se pe declarațiile

celor doi polițiști, făcând precizarea că acest fapt rezultă din schița locului.

Recurentul arată că

aceste aspecte sunt neadevărate, având în vedere că distanța de 5,8 m a fost

măsurată de la roțile din față ala autoturismului, la fel cum au fost făcute

toate celelalte măsurători, ceea ce schimbă radical concluziile expertizei. Recurentul

a indicat în motivele orale de recurs că expertul utilizează date nereale cu

privire la caracteristicile autoturismului implicat în accident, date care au

consecințe asupra calculului vitezei cu care se deplasa acesta.

De asemenea,

recurentul a arătat că din declarațiile părții vătămate reies mai multe

contradicții cu privire la modul de desfășurare a evenimentelor, iar instanța

de fond a înlăturat în mod nejustificat declarațiile martorilor propuși de el,

luând în considerare în mod nejustificat doar declarațiile martorilor propuși

de partea vătămată.

Recurentul a mai

solicitat reducerea despăgubirilor acordate părții civile, apreciindu-le ca

excesiv de mari în raport de practica judiciară a instanței.

În recursul părții

civile s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului pentru

infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (1) și

(3) C. pen. și înlăturarea suspendării condiționate a executării pedepsei cu

consecința executării acesteia prin privare de libertate.

În ceea ce privește

latura civilă, recurenta a solicitat admiterea în totalitate a cererii sale și

obligarea inculpatului D.A.R., alături de asigurătorul SC G.A. SA la plata a

70.000 RON daune morale.

S-a arătat că

prejudiciul moral este apreciat după criterii nepatrimoniale, respectiv

importanța prejudiciului, durata și intensitatea durerilor fizice, tulburările

și neajunsurile suferite de victima accidentului produs de inculpat.

Recurenta parte

civilă a mai cerut obligarea inculpatului alături de asigurător la plata

cheltuielilor judiciare din recurs.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, analizând recursurile declarate împotriva Sentinței penale

nr. 116 din 15 iulie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru

cauze cu minori, urmează să le respingă, ca nefondat conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. în ceea ce o privește pe partea civilă și conform

art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. ca tardiv în ceea ce îl

privește pe recurentul inculpat, pentru următoarele considerente:

Cu privire la

termenul de declarare a căii de atac formulate de D.A.R., Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că, în conformitate cu art. 385

3

C.

proc. pen. raportat la art. 364 C. proc. pen., recursul declarat după expirarea

termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă

instanța de control judiciar constată că întârzierea a fost determinată de o

cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de recurs a fost făcută în cel mult

10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.

Hotărârea recurată a

fost pronunțată la data de 15 iulie 2011, iar recurentul D.A.R. a declarat

recurs la data de 5 august 2011.

Pentru a fi admisă o

cerere de repunere în termenul de recurs, partea care solicită acest lucru

trebuie să probeze că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de

împiedicare.

Pentru partea care a

fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare termenul curge de la pronunțare.

Recurentul D.A.R. a

fost prezent la dezbateri, care au avut loc în ședința publică din 11 iulie

2011, astfel că pentru acesta termenul de recurs a început să curgă de la data

de 15 iulie 2011, data pronunțării de către Curtea de Apel Galați a Sentinței

nr. 116/2011.

Motivul invocat de

către recurent pentru depășirea termenului de declarare a căii de atac nu se

încadrează într-o cauză temeinică de împiedicare. Acesta a arătat că nu a

declarat în cele 10 zile prevăzute de lege calea de atac deoarece instanța i-a

spus că urmează să primească acasă hotărârea.

Recurentul nu a

administrat probe în sensul susținerilor sale, în conformitate cu care a fost

indus în eroare cu privire la termenul de la care curge calea de atac, de

exemplu copie după transcrierea ședinței de judecată din care să rezulte acest

aspect.

Înalta Curte reține

și că din cele spuse de recurent nu rezultă că instanța de judecată i-ar fi

comunicat că termenul de recurs curge de la data comunicării. De altfel, din

dispozitivul hotărârii rezultă că instanța a precizat în mod expres că termenul

de recurs curge de la pronunțare pentru inculpatul D.A.R.

Apreciind că nu

există o cauză temeinică de împiedicare în sensul prevăzut de art. 385

3

C. proc. pen. raportat la art. 364 C. proc. pen., Curtea va respinge cererea de

repunere în termen și pe cale de consecință recursul inculpatului ca tardiv,

conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

În ceea ce privește

recursul părții civile, instanța constată că acesta a vizat pe de o parte

individualizarea pedepsei, atât în cuantum cât și ca modalitate de executare,

iar pe de altă parte cuantumul despăgubirilor acordate, solicitându-se

admiterea în totalitate a acțiunii civile.

Referitor la

individualizarea pedepsei, instanța de recurs constată critica nefondată.

Curtea de Apel Galați

a aplicat pedeapsa amenzii pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă,

dispunând suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 1 an.

În acord cu instanța

de fond, instanța de recurs apreciază că au fost avute în vedere la

individualizare vârsta inculpatului, 27 de ani, lipsa antecedentelor penale,

precum și faptul că acesta avea un loc de muncă. Instanța de fond, Curtea de

Apel Galați, a dat prioritate acestor circumstanțe referitoare la persoana

inculpatului, față de circumstanțele referitoare la faptă, respectiv numărul de

zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie partea civilă pentru

vindecare, deoarece leziunile respective nu au pus în primejdie viața victimei

(Raport de constatare medico-legală nr. 990/2008).

În ceea ce privește

individualizarea modalității de executare a pedepsei, instanța a avut în vedere

faptul că inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest și i s-au recoltat

probe biologice, iar rezultatele au fost negative, precum și faptul că acesta

circula cu o viteză legală, de 48 km/h la momentul producerii accidentului.

Elementele enumerate

anterior, respectarea vitezei legale, lipsa alcoolului în sânge, precum și

faptul că inculpatul are un loc de muncă au fost considerente care au condus

instanța de fond la concluzia că scopul educativ al pedepsei poate fi atins

fără executare prin privarea de libertate.

La acestea s-a

adăugat și faptul că inculpatul a oprit după accident, rămânând la locul faptei

și încercând să ajute victima. Instanța de recurs apreciază că aceste criterii

de individualizare au prioritate față de atitudinea ulterioară a inculpatului

în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, când cu ocazia audierii

sale a afirmat că întreaga culpă în producerea accidentului revine părții

vătămate, care a traversat în fugă și printr-un loc nepermis strada. Deși

inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, instanța de recurs apreciază că

lipsa antecedentelor penale, respectarea vitezei legale, faptul că nu consumase

băuturi alcoolice și că a rămas la locul accidentului, așteptând sosirea

organelor de poliție fără să influențeze în vreun fel constatările efectuate,

faptul că are un loc de muncă sunt împrejurări de natură să justifice

modalitatea de individualizarea a executării prin suspendare condiționată,

conduita anterioară justificând aprecierea instanței cu privire la atingerea

scopului educativ al pedepsei chiar fără executarea sa.

În acord cu instanța

de fond, Înalta Curte apreciază că atât cuantumul sancțiunii, cât și

modalitatea de executare sunt corect individualizate, astfel încât critica

formulată de partea civilă va fi respinsă ca nefondată.

În ceea ce privește

cuantumul despăgubirilor acordate de instanța de fond, Înalta Curte apreciază

criticile părții civile ca nefondate.

Daunele materiale au

fost considerate dovedite de către Curtea de Apel pe baza înscrisurilor depuse

la dosarul cauzei, iar despăgubirile au fost acordate în conformitate cu

acestea.

În ceea ce privește

daunele morale suferite, instanța de fond a avut în vedere la evaluarea

despăgubirilor faptul că partea vătămată a avut imobilizat cu atelă din plastic

rigidizat (orteză) membrul pelvin stâng și a avut nevoie pentru recuperare de

59 de zile îngrijiri medicale. De asemenea, au fost avute în vedere de către

instanța de fond la stabilirea despăgubirilor morale numărul de zile de îngrijiri

medicale, și anume 45 - 50 de zile conform raportului de expertiză

medico-legală.

De asemenea, instanța

a luat în considerare profesia părții vătămate, medic chirurg, precum și

imposibilitatea de a-și desfășura în mod normal activitățile cotidiene ca urmare

a accidentului produs de inculpat.

În acord cu instanța

de fond, Înalta Curte apreciază că modul de soluționarea a laturii civile

corespunde practicii judiciare a Curții de Apel Galați, astfel cum a fost

învederată de către firma de asigurări.

De asemenea, instanța

constată că despăgubirile morale în cuantumul acordat de Curtea de Apel Galați

reprezintă o justă reflectare a prejudiciului produs.

Apreciind recursul

părții civile ca nefondat și recursul inculpatului ca tardiv, Înalta Curte va

respinge ambele căi de atac și va obliga recurentul la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea

formulată de inculpatul D.A.R. de repunerea în termenul de recurs.

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de inculpatul D.A.R. împotriva Sentinței penale nr. 116 din

15 iulie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de partea civilă B.A. împotriva aceleiași sentințe.

Respinge cererea

părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

Obligă recurenta

parte civilă la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 13 martie 2012.

Procesat de GGC - LM