ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 711/2012

Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpatul D.A.R. și de partea civilă B.A. împotriva Sentinței penale nr. 116 din 15 iulie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 116 din 15 iulie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a fost condamnat inculpatul D.A.R. la pedeapsa amenzii penale de 2.000 RON, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 1 an, stabilit în baza art. 82 alin. (2) C. pen. Conform art. 359 alin. (1) C. proc.

pen., a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. A admis în parte acțiunea civilă promovată de partea vătămată/civilă B.A. În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ. și art. 49 din Legea nr. 136/1995 a obligat pe inculpatul D.A.R., alături de asigurătorul SC „G.A." SA București, să plătească părții civile B.A.: - suma de 1.967,18 RON cu titlu de daune materiale (din care suma de 1.348,04 RON reprezintă cheltuieli pentru medicamente, analize medicale și proteze, iar diferența de 619,14 RON reprezintă câștigul nerealizat); - suma de 30.000 RON cu titlu de daune morale. În baza art. 14 C. proc.

pen., art. 998 și urm. C. civ., art. 49 din Legea nr. 136/1995 și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat pe inculpatul D.A.R., alături de asigurătorul SC „G.A." SA București la plata sumei de 3.539,70 RON către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Brăila. Conform art. 189 - 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul D.A.R. la plata sumei de 1.800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. și art. 50 alin. (1) ref. la art. 49 din Legea nr. 136/1995, a obligat pe inculpatul D.A.R., alături de asigurătorul SC „G.A." SA București, să plătească părții vătămate/civile B.A. suma de 4.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare (onorariu pentru avocat în faza urmăririi penale și în cursul judecății).

Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel Galați a reținut că prin Rechizitoriul nr. 986/P/2009 din 22 iunie 2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a fost trimis în judecată inculpatul D.A.R., subinspector de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Brăila, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de lucrătorii de, poliție D.D., M.G.C., G.D. și P.A., toți din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Brăila, sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., întrucât din cercetările efectuate a rezultat că nu sunt indicii cu privire la săvârșirea vreunei fapte prevăzută de legea penală.

În fapt, prin actul de inculpare s-au reținut următoarele: în seara zilei de 15 noiembrie 2008, partea vătămată B.A. s-a întâlnit cu martorii N.G.I., S.A.M. precum și cu numiții T.M., T.L., D.F. și V.D. la barul „A." din municipiul Brăila, județul Brăila, cu scopul de a se distra. În jurul orelor 22.00, persoanele mai sus-arătate au părăsit barul menționat și au plecat spre casă. Pe drum, mai precis, în dreptul scării nr. 1 a blocului 11 de pe strada Calea Călărașilor, din municipiul Brăila, partea vătămată B.A., împreună cu martorele S.A.M. și N.G.I. au luat hotărârea să meargă la un alt bar, cu scopul de a continua discuțiile avute. în continuare, cele trei persoane s-au îndreptat spre trecerea de pietoni, pentru a traversa strada Calea Călărașilor.

În acel moment, semaforul electric amplasat în zonă afișa culoarea galben, intermitent. După ce s-au asigurat, cele trei persoane au mers, în șir indian, pe marcajul pietonal, pentru a traversa strada Calea Călărașilor, din municipiul Brăila. În timp ce martorele S.A.M. și N.G.I. se aflau în zona liniilor de tramvai, partea vătămată B.A. se afla în urma acestora, la o distanță de aproximativ 2 metri. În același timp, pe banda I de mers se afla oprit, pentru a le acorda prioritate de trecere, autoturismul condus regulamentar de martorul G.G.A., în care se mai aflau și martorii P.G.F., P.N.M. și P.A.C. În acest context, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca „"X"", pe strada „Calea Călărașilor" spre zona „Bariera Călărași", pe banda nr. II de mers, inculpatul D.A.R.

a lovit-o cu mașina, mai precis cu bara din față, pe partea vătămată B.A. În urma impactului, partea vătămată a fost preluată pe capota mașinii, s-a lovit cu capul de parbrizul autoturismului și a fost proiectată pe carosabil. După ce a oprit mașina, inculpatul D.A.R. a coborât din autoturism și s-a îndreptat spre partea vătămată, pentru a afla în ce stare se afla aceasta. în același timp, au venit lângă partea vătămată B.A. și martorele S.A.M. și N.G.I., care au ridicat-o și au condus-o împreună pe trotuar, unde au așteptat sosirea salvării și a echipei de cercetare la fața locului. Ulterior, inculpatul D.A.R. a fost testat cu aparatul etilotest și i s-au recoltat probe biologice, iar rezultatele au fost negative.

Partea vătămată B.A. a fost transportată, cu salvarea, la Spitalul Județean Brăila, unde i s-au acordat îngrijirile medicale necesare. Din Raportul de constatare medico-legală cu nr. 990/2008 din data de 12 decembrie 2008, emis de Serviciul de Medicină Legală Brăila rezultă că partea vătămată B.A. a suferit leziuni ce s-au putut produce prin lovire - basculare - proiectare, din data de 15 noiembrie 2008, în cadrul unui accident rutier, pentru a căror vindecare au fost necesare 45 - 50 zile de îngrijiri medicale. De asemenea, s-a menționat că leziunile respective nu au pus în primejdie viața victimei. În urma reexaminării părții vătămate, la data de 11 martie 2009, specialiștii din cadrul Serviciului de Medicină legală Brăila au pus aceleași concluzii ca și în raportul de constatare medico-legală.

Prin Adresa cu numărul 24365 din data de 15 decembrie 2008, Spitalul Județean de urgență Brăila a comunicat că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 3.539,70 RON. În cursul urmăririi penale, partea vătămată B.A. a depus plângere prealabilă împotriva învinuitului D.A.R., pentru fapta comisă, și a precizat că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 33.967,18 RON. În fața instanței de judecată, partea vătămată B.A.

și-a reformulat pretențiile, constituindu-se parte civilă pentru suma totală de 73.967,18 RON, reprezentând: - 70.000 RON - daune morale, constând în suferința fizică și psihică cauzată de producerea accidentului; - 1.348,04 RON - daune materiale, reprezentând c/valoarea medicamentelor și cârjelor pentru deplasare și a protezei; - 2.000,00 - onorariu avocat urmărire penală; - 619,14 RON - diferență drepturi salariale aferente pe lunile noiembrie 2008 și decembrie 2008 între salariul de bază și procentul de 75% indemnizație pentru concediu medical. În cauză a fost introdusă, în calitate de asigurător, OTP G.A. SA, la care a fost asigurat pentru răspundere civilă autoturismul implicat în producerea accidentului, în baza poliței de asigurare seria RO/22/y23/NG nr. 0250155 din 21 octombrie 2008, valabilă până la 20 aprilie 2009. Prin Adresa nr. 1918 din 08 decembrie 2010, emisă de OTP G.A.

SA și de G.A. SA a fost invocată excepția lipsei calității procesuale de asigurător a SC G.A. SA, determinată de faptul că această societate a fost preluată de SC G.A. SA, transferul de portofoliu fiind aprobat prin Decizia nr. 317 din 21 aprilie 2010 a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. În consecință, prin încheierea din 05 ianuarie 2011, Curtea a dispus citarea, în calitate de asigurător pentru răspundere civilă auto, a SC G.A. SA. Prin declarațiile date atât în faza urmăririi penale, cât și în cursul judecății, partea vătămată B.A. a relatat că, mai înainte de a se angaja în traversarea Căii Călărașilor, s-au oprit pe trotuar, împreună cu martorele N.G.I. și S.A.M., precum și cu soții T.M.

și T.L., au purtat o scurtă discuție, după care martorele N.G.I. și S.A.M., în această ordine, s-au angajat în traversarea străzii, pe trecerea de pietoni - în condițiile în care semaforul indica culoarea galben intermitent - fiind urmate, după câteva secunde, de partea vătămată, care a pornit în urma martorei S.A.M., la aproximativ 2 metri. Partea vătămată a mai relatat că, atunci când a pășit pe trecerea de pietoni, pe banda I era oprită o mașină, pentru a le permite traversarea. După ce a trecut prin fața acelei mașini și a ajuns pe banda II, a văzut o altă mașină venind cu viteză, care a lovit-o în momentul în care era pe punctul de a depăși banda II, spre banda III. Fiind audiat, cu respectarea drepturilor procesuale, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești inculpatul D.A.R.

nu a recunoscut că ar avea vreo vină cu privire la producerea accidentului de circulație, susținând că întreaga culpă revine părții vătămate B.A., care s-a angajat în traversarea străzii Calea Călărașilor venind în diagonală dinspre strada Griviței, a trecut în fugă prin fața mașinii de pe banda I și a apărut brusc în fața mașinii sale, la o distanță de aproximativ 3 metri, dincolo de trecerea de pietoni, astfel că nu a mai avut timp să frâneze și să evite impactul. În consecință, inculpatul a solicitat, prin apărătorul ales, să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), ref. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În cauză au fost audiați, în calitate de martori, N.G.I. și S.A.M., persoane care s-au aflat împreună cu partea vătămată B.A.

în seara respectivă, cât și în momentul producerii accidentului de circulație. De asemenea, au fost audiați, în calitate de martori, G.G.A., P.N.M., P.A.C. și P.G.F., care, potrivit actului de inculpare, s-au aflat în autoturismul care a oprit pe banda I, la trecerea de pietoni, pentru a permite traversarea străzii de către cele trei persoane. Martorele N.G.I. și S.A.M. au confirmat susținerile părții vătămate, în sensul că aceasta a fost lovită de mașina condusă de inculpatul D.A.R., în timp ce traversa în mod regulamentar, pe trecerea de pietoni, strada Calea Călărașilor din municipiul Brăila. Aceleași împrejurări privind producerea accidentului de circulație au fost confirmate prin expertiza tehnică efectuată în cursul urmăririi penale de expertul A.C.

Din raportul de expertiză tehnică auto rezultă că viteza de deplasare a autoturismului marca "X", a fost, înainte de producerea impactului, de circa 48 Km/h. În continuare, s-a precizat că evenimentul rutier a constat în angajarea părții vătămate în traversarea străzii Calea Călărași pe marcajul de trecere pentru pietoni, pe timp de noapte (când vizibilitatea era asigurată de iluminatul public) și surprinderea conducătorului auto (care nu a adaptat viteza, pentru a opri în condiții de siguranță și pentru a acorda prioritate pietonilor angajați în traversare pe marcajul pietonal) la o distanță foarte mică, fără a mai avea posibilitatea evitării producerii evenimentului. În opinia expertului, posibilitățile de evitare a accidentului puteau fi din partea conducătorului auto, dacă adopta o viteză care să îi permită oprirea pentru a acorda prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare pe marcajul pietonal, conform art. 56 din O.U.G.

nr. 195/2002 și art. 135 lit. h) din Hotărârea de Guvern nr. 1.391/2006 privind circulația pe drumurile publice, modificate și completate. În final, expertul tehnic auto a susținut că inculpatul D.A.R. trebuia să respecte prevederile art. 35 alin. (1), art. 48, art. 56 din O.U.G. nr. 195/2002, precum și prevederile art. 1 și art. 135 lit. h) din Hotărârea de Guvern nr. 1.391/2006 (R.A.O.U nr. 195/2002). Din suplimentul la raportul de expertiză întocmit de același expert rezultă că evenimentul rutier s-a produs pe banda nr. II de mers a autoturismului marca „"X"" și că locul impactului s-a situat pe marcajul pietonal și pe banda II de mers.

În cursul urmăririi penale, urmare obiecțiilor formulate de inculpat, s-au solicitat lămuriri din partea aceluiași expert, având în vedere că lungimea autoturismului era de 4.797 mm, conform certificatului de înmatriculare și nu de 4,48 m, cât a avut expertul în vedere din cuprinsul suplimentului la același raport de expertiză tehnică rezultă că viteza de deplasare avută de autoturismul "X" înaintea impactului (ținând cont de datele tehnice furnizate) a fost de circa 48,49 Km/oră. În continuare, s-a menționat în mod expres că locul impactului dintre autoturism și victimă s-a situat pe marcajul pietonal, cu aproximativ 1,09 m înainte de terminarea marcajului.

La efectuarea expertizei tehnice auto a participat și expertul B.P., desemnat la solicitarea inculpatului D.A.R., expert care a ajuns la concluzii diferite față de cele ale expertului desemnat de organul judiciar, reținând că: - autoturismul condus de D.A.R., atât în momentele anterioare producerii accidentului cât și în momentul impactului se deplasa cu o viteză de 42 Km/h; - accidentul s-a produs din cauza angajării victimei B.A. în traversarea Căii Călărașilor prin loc nepermis, venind spre marcajul pietonal;. Impactul dintre autoturism și victimă a avut loc pe partea carosabilă a Căii Călărașilor, pe banda a II-a a sensului B-dul Independenței - Bariera Călărașilor, pe care se deplasa autoturismul când victima se afla la distanța de 5,80 m față de bordura din dreapta a Căii Călărașilor și la distanța de 1,58 m față de marcajul pietonal spre Bariera Călărașilor.

- în condițiile concrete în care a avut loc accidentul, acesta putea fi evitat în totalitate doar de către B.A., dacă se angaja în traversarea Căii Călărașilor pe marcajul pietonal, astfel având posibilitatea să fie văzută de conducătorul auto. Pentru a ajunge la aceste concluzii, expertul a avut în vedere declarațiile martorilor G.G.A., P.N.M., P.A.C. și P.G.F. - care confirmă versiunea despre producerea accidentului susținută de inculpat. Totodată, expertul a pornit de la premisa că distanța de 5,8 metri, reținută în procesul-verbal de constatare ca fiind distanța de la autoturismul implicat în accident și până la locul unde a fost proiectată, pe carosabil, partea vătămată, nu ar fi fost măsurată de la bara din față a autoturismului, ci de la axul roților din față.

Din declarațiile date în cursul cercetării judecătorești de cei patru martori mai sus menționați rezultă, în esență, că mașina în care ei se aflau (condusă de martorul G.G.A.) a ajuns la trecerea de pietoni după ce deja martorele N.G.I. și S.A.M. traversaseră prima bandă, astfel că nu a fost necesar să oprească, nefiind niciun pieton angajat în traversare. După ce mașina în care ei se aflau a depășit marcajul pietonal de pe Calea Călărașilor, martorii susțin că au văzut-o pe partea vătămată B.A., care a pornit în fugă de pe trecerea de pietoni de pe Calea Griviței (stradă perpendiculară pe Calea Călărașilor) și a trecut prin fața mașinii în care ei se aflau (fapt ce l-a obligat pe martorul G.G.A.

să „ciupească" frâna), alergând în diagonală, spre mijlocul trecerii de pietoni de pe Calea Călărașilor, moment în care a apărut mașina condusă de inculpat, care a lovit-o pe partea vătămată, în timp ce aceasta se afla în zona benzii II, la o distanță de 1,5 - 2,5 m față de marginea din dreapta trecerii de pietoni. Analizând declarațiile date de cei patru martori pe parcursul procesului penal, Curtea a remarcat, în primul rând, mai multe neconcordanțe, cele mai importante dintre ele privind locul de unde partea vătămată a pornit în traversarea străzii, modalitatea în care s-a deplasat (în mers normal sau în fugă) și locul în care aceasta se afla atunci când a fost lovită de mașina condusă de inculpatul D.A.R.

Prin prima declarație dată în cursul urmăririi penale, martorul G.G.A. a relatat că partea vătămată a venit pe carosabil de pe strada Griviței (perpendiculară cu Calea Călărașilor) și, fără a se urca pe trotuar, s-a angajat în traversarea străzii Calea Călărași, la circa 1 metru de trecerea de pietoni, apărându-i brusc în față, astfel că el a fost nevoit să frâneze și să oprească autoturismul la jumătatea marcajului pietonal. În declarația următoare martorul G.G.A. relatează că partea vătămată „venea dinspre strada Griviței alergând pe la colțul intersecției, (..) pentru a traversa Calea Călărașilor". Martorul mai precizează că i-a dat prioritate de trecere acelei femei, sens în care chiar a „ciupit" un pic frâna, după care și-a continuat deplasarea.

S-a observat că, față de relatarea din declarația anterioară, apar două elemente noi, în sensul că partea vătămată „alerga pe la colțul intersecției" și că martorul nu a oprit autoturismul pentru a-i permite părții vătămate să traverseze, ci doar „a ciupit" frâna. În cursul cercetării judecătorești, martorul G.G.A. a relatat că partea vătămată nu a traversat complet Calea Griviței (nu a ajuns până la colțul intersecției) ci, atunci când a ajuns la aproximativ 2 metri de bordură a pornit în fugă, a trecut la 2 - 3 metri prin fața mașinii sale și a alergat în diagonală spre centrul intersecției de pe calea Călărașilor, astfel că el a fost nevoit să „ciupească" frâna.

S-a remarcat, față de declarațiile anterioare, afirmația martorului, în sensul că partea vătămată „a alergat în diagonală" de pe marcajul pietonal al străzii Calea Griviței către mijlocul marcajului pietonal al Căii Călărașilor, deplasându-se pe partea carosabilă a intersecției, elemente care, dacă ar fi reale, ar justifica reținerea unei culpe a părții vătămate în producerea accidentului de circulație. Totodată, s-a remarcat faptul că în declarațiile anterioare martorul nu a relatat nimic despre locul impactului, în timp ce prin declarația dată în instanță a susținut că partea vătămată a fost lovită la circa 1,5 - 2,5 metri dincolo de trecerea de pietoni. Aceleași neconcordanțe se regăsesc și în declarațiile date pe parcursul procesului de martorii P.N.M., P.A.C.

și P.G.F. Având în vedere că neconcordanțele existente între declarațiile succesive date de fiecare dintre martorii, mai sus menționați, pe durata procesului penal constau în apariția pe parcurs a unor elemente noi, nerelatate anterior (deși firesc ar fi fost ca aceste detalii să apară în primele declarații, când evenimentul rutier era mult mai proaspăt în memoria martorilor) - elemente care, odată cu trecerea timpului, sunt din ce în ce mai favorabile inculpatului, deoarece, dacă ar fi reale, ar fi de natură să confirme apărările acestuia, în sensul că partea vătămată a avut o culpă în producerea accidentului de circulație - Curtea a avut serioase îndoieli cu privire la sinceritatea declarațiilor martorilor G.G.A., P.A.C., P.N.M.

și P.G.F., în special cu privire la declarațiile date în cursul cercetării judecătorești. În acest sens, Curtea a avut în vedere și împrejurarea că martorul G.G.A. îl cunoștea pe inculpat dinainte de producerea accidentului, cunoscându-i, în mod cert, și calitatea de polițist - aspect care probabil a fost de natură să influențeze declarațiile martorilor, făcându-le favorabile inculpatului. Un alt element pe care expertul B.P., desemnat de inculpat, l-a avut în vedere pentru a trage concluzia că accidentul s-ar fi produs din culpa părții vătămate B.A., este acela că distanța de 5,8 metri consemnată în procesul-verbal de constatare ca fiind distanța de la autoturismul implicat în accident și până la locul în care a fost proiectată partea vătămată, nu ar fi fost măsurată de la bara din față, ci de la axul roților din față ale autoturismului.

Această presupunere a expertului este însă contrazisă prin declarațiile polițiștilor M.G. și P.A. care au participat la cercetarea locului faptei și care au relatat că distanța de 5,8 metri a fost măsurată de la bara din față a autoturismului - fapt care rezultă, de altfel, și din schița locului faptei. Pentru aceste considerente, Curtea a înlăturat, ca fiind neconvingătoare și lipsite de credibilitate concluziile expertului B.P., precum și declarațiile martorilor G.G.A., P.N.M., P.G.F. și P.A.C. Pe cale de consecință, a înlăturat apărările inculpatului, în sensul că accidentul de circulație s-a produs din culpa părții vătămate. Constatând că declarațiile părții vătămate B.A. se coroborează cu declarațiile martorelor N.G.I.

și S.A.M., cu concluziile raportului de expertiză medico-legală, cu aspectele consemnate în procesul-verbal de cercetare la fața locului și cu concluziile expertizei tehnice auto efectuate de expertul C.A., Curtea a reținut că aceste probe reflectă adevărul și că ele confirmă situația de fapt descrisă în rechizitoriu, în sensul că partea vătămată B.A. a fost lovită și accidentată de autoturismul condus de inculpatul D.A.R., în timp ce traversa regulamentar, pe marcajul pietonal, strada Calea Călărașilor, din municipiul Brăila. Accidentul de circulație s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, care nu a respectat prevederile art. 35 alin. (1), art. 48 și art. 56 din O.U.G. nr. 195/2002, precum și prevederile art. 135 lit. h) din H.G.

nr. 1.391/2006, în sensul că, apropiindu-se de o intersecție precedată de un marcaj pietonal, nu a adoptat o viteză care să îi permită oprirea, pentru a acorda prioritate de trecere pietonilor aflați în traversare. În drept, fapta inculpatului D.A.R., care în seara zilei de 15 noiembrie 2008, în jurul orei 22.00, în timp ce conducea autoturismul marca "X", pe strada „Calea Călărașilor" din municipiul Brăila, la intersecția cu strada „Grivița", nu a acordat prioritate părții vătămate B.A., care mergea regulamentar pe trecerea de pietoni, pe care a lovit-o cu mașina, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 45 - 50 zile de îngrijiri medicale și în acest mod a încălcat prevederile art. 35, art. 48, art. 56 din O.U.G.

nr. 195/2002 și art. 1 și art. 135 lit. h) din Regulamentul de Aplicare a Ordonanței nr. 195/2002, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. La individualizarea pedepsei, Curtea a ținut cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Având în vedere gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost săvârșită, urmarea produsă - constând în cauzarea unor leziuni pentru vindecarea cărora partea vătămată a avut nevoie de 45 - 50 zile de îngrijiri medicale - precum și aspecte referitoare la persoana inculpatului, care are vârsta de 27 de ani, nu are antecedente penale, are studii superioare și funcționează, ca subinspector de poliție, în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Brăila - Curtea, în condițiile în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii, alternativ cu pedeapsa amenzii, a apreciat că scopul reeducativ și preventiv al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins prin aplicarea unei amenzi penale, orientată spre limita minimă specială prevăzută de lege.

Aceleași circumstanțe favorabile, referitoare la persoana inculpatului, au fost de natură să formeze convingerea că scopul pedepsei aplicate poate fi atins prin suspendarea condiționată a executării, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen. Cu privire la latura civilă a cauzei, Curtea a reținut că așa cum s-a arătat mai sus, partea vătămată B.A. s-a constituit parte civilă pentru suma totală de 73.967,18 RON, reprezentând: - 70.000 RON - daune morale constând în suferința fizică și psihică cauzată de producerea accidentului; - 1.348,04 RON - daune materiale reprezentând c/valoarea medicamentelor și cârjelor pentru deplasare și a protezei; - 2.000,00 - onorariu avocat urmărire penală; - 619,14 RON - diferență drepturi salariale aferente pe lunile noiembrie 2008 și decembrie 2008 între salariul de bază și procentul de 75% concedii medicale plătite.

Din înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală, (bonuri fiscale, facturi fiscale, chitanțe, certificate de concediu medical, fișe de salarizare și Adeverința nr. 10805 din 19 iunie 2009, eliberată de Spitalul Județean Brăila - unde partea vătămată își are locul de muncă), rezultă că, în perioada spitalizării și convalescenței, partea vătămată B.A. a efectuat cheltuieli pentru medicamente, analize medicale și proteze medicale în sumă totală de 1.348,04 RON. De asemenea, rezultă că pe perioada concediului medical, în lunile noiembrie și decembrie 2008, partea vătămată a obținut, ca indemnizație, venituri inferioare celor pe care le-ar fi obținut ca salariu, diferența fiind de 619,14 RON.

Prin urmare, Curtea a reținut că daunele materiale solicitate de partea vătămată sunt în întregime dovedite. Întrucât între fapta ilicită săvârșită de inculpat și prejudiciul cauzat părții vătămate există o legătură directă de cauzalitate, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. În consecință, inculpatul a fost obligat, în temeiul art. 14 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., la plata către partea vătămată, constituită parte civilă, a sumelor mai sus menționate, cu titlu de daune materiale. În ce privește daunele morale solicitate de partea vătămată B.A., Curtea a apreciat că, în mod indiscutabil, aceasta a suferit un prejudiciu moral în urma accidentului a cărui victimă a fost.

La stabilirea întinderii acestui prejudiciu, Curtea a avut în vedere că, în mod indubitabil, prin natura și gravitatea lor, leziunile suferite de partea vătămată, care au impus imobilizarea membrului pelvin stâng cu atelă din plastic rigidizat (orteză) și care au presupus, pentru vindecare, tratamente de recuperare cuantificate într-un număr de 45 - 59 zile de îngrijiri medicale, i-au cauzat acesteia nu numai suferințe fizice, ci și psihice, partea vătămată fiind în imposibilitatea de a-și desfășura în mod normal activitățile cotidiene și de a-și exercita profesia de medic chirurg la Spitalul Județean din Brăila. Punând în balanță toate aceste considerente, Curtea a apreciat că acordarea unor daune morale în sumă de 30.000 RON constituie o justă și echitabilă despăgubire pentru prejudiciul moral suferit, reținând, totodată, că suma de 70.000 RON pretinsă sub acest titlu, este exagerată, în raport cu circumstanțele de fapt mai sus arătate.

Prin urmare, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile B.A. și suma de 30.000 RON cu titlu de daune morale. Întrucât autoturismul implicat în accidentul de circulație era asigurat pentru răspundere civilă auto, în baza contractului de asigurare încheiat cu SC G.A. SA, societate care, așa cum s-a arătat mai sus, a fost ulterior preluată de SC G.A. SA, Curtea, având în vedere dispozițiile art. 49 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările, a fost obligat asigurătorul, alături de inculpat, la plata despăgubirilor civile cuvenite părții vătămate. În cauză s-a constituit parte civilă și Spitalul Județean de Urgență Brăila, pentru suma de 3.539,70 RON, reprezentând cheltuieli efectuate pentru spitalizarea părții vătămate B.A.

Reținând că și privitor la acest prejudiciu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile, Curtea, în baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 și următoarele C. civ., art. 49 din Legea nr. 136/1995 și art. 313 din Legea nr. 95/2006, l-a obligat pe inculpatul D.A.R., alături de asigurătorul SC G.A. SA la plata către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Brăila a sumei mai sus menționate cu titlu de cheltuieli de spitalizare. Împotriva Sentinței nr. 116 din 15 iulie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori au declarat recurs D.A.R. la 5 august 2011 și partea civilă B.A. la 19 iulie 2011. La termenul de la 17 ianuarie 2012 recurentul D.A.R. a formulat o cerere de repunere în termenul de recurs și amânare a cauzei pentru angajarea unui avocat.

La dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri de natură să arate considerentele pentru care nu a fost declarat recurs în termenul legal. În ședință publică, recurentul D.A.R. a arătat că întârzierea declarării în termen a căii de atac a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, deoarece a fost în eroare cu privire la termenul în care trebuia să formuleze recurs. În acest sens a precizat că a fost prezent la dezbateri în judecarea pe fond a cauzei, iar președintele completului de judecată i-a adus la cunoștință că soluția i se va comunica acasă. După o perioadă de 14 zile, a arătat recurentul, ducându-se la sediul instanței, a aflat că hotărârea s-a pronunțat la data la care au avut loc dezbaterile.

Pe fondul recursului său, recurentul a arătat că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa, fiind reținută în mod eronat vinovăția pe baza expertizei efectuate în cauză. Recurentul a mai susținut că instanța de fond apreciază în mod greșit ca distanța de 5,8 metri a fost măsurată de la bara din față a autoturismului, bazându-se pe declarațiile celor doi polițiști, făcând precizarea că acest fapt rezultă din schița locului. Recurentul arată că aceste aspecte sunt neadevărate, având în vedere că distanța de 5,8 m a fost măsurată de la roțile din față ala autoturismului, la fel cum au fost făcute toate celelalte măsurători, ceea ce schimbă radical concluziile expertizei. Recurentul a indicat în motivele orale de recurs că expertul utilizează date nereale cu privire la caracteristicile autoturismului implicat în accident, date care au consecințe asupra calculului vitezei cu care se deplasa acesta.

De asemenea, recurentul a arătat că din declarațiile părții vătămate reies mai multe contradicții cu privire la modul de desfășurare a evenimentelor, iar instanța de fond a înlăturat în mod nejustificat declarațiile martorilor propuși de el, luând în considerare în mod nejustificat doar declarațiile martorilor propuși de partea vătămată. Recurentul a mai solicitat reducerea despăgubirilor acordate părții civile, apreciindu-le ca excesiv de mari în raport de practica judiciară a instanței. În recursul părții civile s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. și înlăturarea suspendării condiționate a executării pedepsei cu consecința executării acesteia prin privare de libertate.

În ceea ce privește latura civilă, recurenta a solicitat admiterea în totalitate a cererii sale și obligarea inculpatului D.A.R., alături de asigurătorul SC G.A. SA la plata a 70.000 RON daune morale. S-a arătat că prejudiciul moral este apreciat după criterii nepatrimoniale, respectiv importanța prejudiciului, durata și intensitatea durerilor fizice, tulburările și neajunsurile suferite de victima accidentului produs de inculpat. Recurenta parte civilă a mai cerut obligarea inculpatului alături de asigurător la plata cheltuielilor judiciare din recurs. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursurile declarate împotriva Sentinței penale nr. 116 din 15 iulie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, urmează să le respingă, ca nefondat conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. în ceea ce o privește pe partea civilă și conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. ca tardiv în ceea ce îl privește pe recurentul inculpat, pentru următoarele considerente: Cu privire la termenul de declarare a căii de atac formulate de D.A.R., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în conformitate cu art. 385 3 C. proc. pen. raportat la art. 364 C. proc. pen., recursul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de control judiciar constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de recurs a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.

Hotărârea recurată a fost pronunțată la data de 15 iulie 2011, iar recurentul D.A.R. a declarat recurs la data de 5 august 2011. Pentru a fi admisă o cerere de repunere în termenul de recurs, partea care solicită acest lucru trebuie să probeze că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare. Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare termenul curge de la pronunțare. Recurentul D.A.R. a fost prezent la dezbateri, care au avut loc în ședința publică din 11 iulie 2011, astfel că pentru acesta termenul de recurs a început să curgă de la data de 15 iulie 2011, data pronunțării de către Curtea de Apel Galați a Sentinței nr. 116/2011. Motivul invocat de către recurent pentru depășirea termenului de declarare a căii de atac nu se încadrează într-o cauză temeinică de împiedicare.

Acesta a arătat că nu a declarat în cele 10 zile prevăzute de lege calea de atac deoarece instanța i-a spus că urmează să primească acasă hotărârea. Recurentul nu a administrat probe în sensul susținerilor sale, în conformitate cu care a fost indus în eroare cu privire la termenul de la care curge calea de atac, de exemplu copie după transcrierea ședinței de judecată din care să rezulte acest aspect. Înalta Curte reține și că din cele spuse de recurent nu rezultă că instanța de judecată i-ar fi comunicat că termenul de recurs curge de la data comunicării. De altfel, din dispozitivul hotărârii rezultă că instanța a precizat în mod expres că termenul de recurs curge de la pronunțare pentru inculpatul D.A.R.

Apreciind că nu există o cauză temeinică de împiedicare în sensul prevăzut de art. 385 3 C. proc. pen. raportat la art. 364 C. proc. pen., Curtea va respinge cererea de repunere în termen și pe cale de consecință recursul inculpatului ca tardiv, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. În ceea ce privește recursul părții civile, instanța constată că acesta a vizat pe de o parte individualizarea pedepsei, atât în cuantum cât și ca modalitate de executare, iar pe de altă parte cuantumul despăgubirilor acordate, solicitându-se admiterea în totalitate a acțiunii civile. Referitor la individualizarea pedepsei, instanța de recurs constată critica nefondată. Curtea de Apel Galați a aplicat pedeapsa amenzii pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, dispunând suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 1 an.

În acord cu instanța de fond, instanța de recurs apreciază că au fost avute în vedere la individualizare vârsta inculpatului, 27 de ani, lipsa antecedentelor penale, precum și faptul că acesta avea un loc de muncă. Instanța de fond, Curtea de Apel Galați, a dat prioritate acestor circumstanțe referitoare la persoana inculpatului, față de circumstanțele referitoare la faptă, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie partea civilă pentru vindecare, deoarece leziunile respective nu au pus în primejdie viața victimei (Raport de constatare medico-legală nr. 990/2008). În ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest și i s-au recoltat probe biologice, iar rezultatele au fost negative, precum și faptul că acesta circula cu o viteză legală, de 48 km/h la momentul producerii accidentului.

Elementele enumerate anterior, respectarea vitezei legale, lipsa alcoolului în sânge, precum și faptul că inculpatul are un loc de muncă au fost considerente care au condus instanța de fond la concluzia că scopul educativ al pedepsei poate fi atins fără executare prin privarea de libertate. La acestea s-a adăugat și faptul că inculpatul a oprit după accident, rămânând la locul faptei și încercând să ajute victima. Instanța de recurs apreciază că aceste criterii de individualizare au prioritate față de atitudinea ulterioară a inculpatului în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, când cu ocazia audierii sale a afirmat că întreaga culpă în producerea accidentului revine părții vătămate, care a traversat în fugă și printr-un loc nepermis strada.

Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, instanța de recurs apreciază că lipsa antecedentelor penale, respectarea vitezei legale, faptul că nu consumase băuturi alcoolice și că a rămas la locul accidentului, așteptând sosirea organelor de poliție fără să influențeze în vreun fel constatările efectuate, faptul că are un loc de muncă sunt împrejurări de natură să justifice modalitatea de individualizarea a executării prin suspendare condiționată, conduita anterioară justificând aprecierea instanței cu privire la atingerea scopului educativ al pedepsei chiar fără executarea sa. În acord cu instanța de fond, Înalta Curte apreciază că atât cuantumul sancțiunii, cât și modalitatea de executare sunt corect individualizate, astfel încât critica formulată de partea civilă va fi respinsă ca nefondată.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate de instanța de fond, Înalta Curte apreciază criticile părții civile ca nefondate. Daunele materiale au fost considerate dovedite de către Curtea de Apel pe baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, iar despăgubirile au fost acordate în conformitate cu acestea. În ceea ce privește daunele morale suferite, instanța de fond a avut în vedere la evaluarea despăgubirilor faptul că partea vătămată a avut imobilizat cu atelă din plastic rigidizat (orteză) membrul pelvin stâng și a avut nevoie pentru recuperare de 59 de zile îngrijiri medicale. De asemenea, au fost avute în vedere de către instanța de fond la stabilirea despăgubirilor morale numărul de zile de îngrijiri medicale, și anume 45 - 50 de zile conform raportului de expertiză medico-legală.

De asemenea, instanța a luat în considerare profesia părții vătămate, medic chirurg, precum și imposibilitatea de a-și desfășura în mod normal activitățile cotidiene ca urmare a accidentului produs de inculpat. În acord cu instanța de fond, Înalta Curte apreciază că modul de soluționarea a laturii civile corespunde practicii judiciare a Curții de Apel Galați, astfel cum a fost învederată de către firma de asigurări. De asemenea, instanța constată că despăgubirile morale în cuantumul acordat de Curtea de Apel Galați reprezintă o justă reflectare a prejudiciului produs. Apreciind recursul părții civile ca nefondat și recursul inculpatului ca tardiv, Înalta Curte va respinge ambele căi de atac și va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea formulată de inculpatul D.A.R. de repunerea în termenul de recurs. Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul D.A.R. împotriva Sentinței penale nr. 116 din 15 iulie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă B.A. împotriva aceleiași sentințe. Respinge cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 13 martie 2012. Procesat de GGC - LM