ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 373/2012

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoare:

Prin sentința penală nr. 41 din 2 martie 2011

pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. 818/90/2010 s-a dispus, în baza

art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 lit. i) C. pen., cu

aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., condamnarea inculpatului

R.S., la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

Pentru a pronunța

această hotărâre s-au reținut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 11

august 2009, partea vătămată P.T. a venit în vizită la inculpat, întreținând

relații intime.

După miezul nopții,

în timp ce inculpatul o conducea pe victimă spre casă, după ce a insultat-o și

i-a rupt hainele de pe ea, a târât-o în drum de păr, a lovit-o cu pumnii și

picioarele peste corp, după care a ridicat-o și a aruncat-o pe marginea

drumului în mărăcini, urinând pe ea.

În timpul agresiunii,

la locul faptei, a apărut martorul B.V. care a asistat la incident, până la

terminarea acestuia, în jurul orelor 02,40.

A doua zi dimineața,

partea vătămată a fost transportată la spital stabilindu-se că a suferit mai

multe fracturi ale coastelor 5, 6, 7, 8 și 9, pe partea stângă a corpului și

pneumotorax.

Din Raportul de

constatare medico-legală nr. 152/E/767/2009 întocmit de Serviciul Județean de

Medicină Legală Vâlcea, a rezultat că partea vătămată a suferit leziuni

corporale vindecabile în 25-30 zile îngrijiri medicale, cu punerea în primejdie

a vieții acesteia.

În drept, fapta

inculpatului a fost încadrară în dispozițiile art. 20 C. pen. raportat la art. 174

alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond a declarat apel inculpatul R.S., solicitând

desființarea acesteia și, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice în art.

181 C. pen. cu consecința reducerii pedepsei.

Prin decizia penală nr.

95/ A din 6 octombrie 2011 pronunțată la Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus respingerea apelului, ca

nefondat.

A obligat apelantul

inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de apel a

reținut, în esență, că infracțiunea comisă de inculpat întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de omor, dat fiind faptul că a lovit victima cu

pumnii și picioarele, fracturându-i coastele, abandonând-o pe marginea

drumului, intenția sa fiind aceea de a ucide și nu de a lovi.

Împotriva ambelor

hotărâri a declarat recurs inculpatul R.S., invocând incidența cazului de

recurs prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În susținerea

recursului, inculpatul a invocat atitudinea sa procesuală, lipsa antecedentelor

penale, astfel că, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât

și din oficiu cauza, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

constată că acesta este fondat pentru alte considerente decât cele invocate.

Starea de fapt

reținută de instanța de fond este corectă, iar încadrarea juridică este legală.

Din probele

administrate rezultă că în noaptea de 11 august 2009, după ce inculpatul

întreținuse la domiciliul său relații intime cu partea vătămată, în timp ce o

conducea spre casă, a lovit-o în mod repetat cu pumnii și picioarele după care

a abandonat-o pe marginea drumului, nu înainte de a-și satisface nevoile

fiziologice, urinând peste victimă.

Loviturile aplicată

au produs fracturarea coastelor 5, 6, 7, 8 și 9 pe partea stângă a corpului și pneumomediastin.

Împrejurările

comiterii faptei - loviturile repetate, aplicate pe tot corpul victimei, de la

mică distanță - corelată cu atitudinea inculpatului după comiterea

infracțiunii, abandonând victima în stare de inconștiență, pe marginea drumului,

demonstrează o periculozitate sporită a acestuia, ceea ce impune menținerea

pedepsei aplicate de prima instanță, atât sub aspectul cuantumului, cât și sub

aspectul modalității, de executare a acesteia.

Recursul inculpatului

este însă fondat în ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii.

Articolul 71 alin.

(1) C. pen. referitor la pedepsele accesorii prevede că pedeapsa detențiunii pe

viață sau a închisorii, atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art.

61 alin. (1

1

) lit. a)-c), din momentul în care hotărârea de

condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până

la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea

termenului de prescripție a executării pedepsei.

Articolul 64 alin.

(1) lit. a) C. pen. se referă la dreptul de a alege și de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcțiile elective publice.

De asemenea,

condițiile privind pedepsele complementare sunt reglementate de dispozițiile art.

65 C. pen.

Aplicarea pedepsei

complementare și accesorii în mod automat și nediferențiat nu poate fi

acceptată, fiind necesară păstrarea unei proporționalități între gravitatea

faptei și pedeapsa aplicată, inclusiv sub aspectul interzicerii exercitării

unor drepturi pe durata executării pedepsei.

Nu poate fi interzis

automat exercitarea unui drept fundamental, ca dreptul de a alege, tuturor

persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii, întrucât acest fapt ar avea

efecte arbitrare.

De aceea, este

necesar aprecierea instanței în fiecare caz în parte, astfel încât necesitatea

și proporționalitatea să poată fi apreciate individual.

În cauza de față,

instanța de fond a interzis inculpatului, inclusiv dreptul prevăzut de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a.

Respectându-se

principiul proporționalității, Înalta Curte apreciază că se impune limitarea

pedepsei complementare și a pedepsei accesorii doar la interzicerea exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (2) lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpatul R.S.

împotriva deciziei penale nr. 95/ A din 6 octombrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie.

Va casa decizia

atacată și, în parte, sentința penală nr. 41 din 2 martie 2011 a Tribunalului Vâlcea, numai în ceea ce privește pedeapsa accesorie și, rejudecând, în temeiul art.

65 alin. (2) C. proc. pen. va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă

complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei

principale și va face aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

Vor fi menținute

celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Văzând și

dispozițiile art. 189 - 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul R.S. împotriva deciziei penale nr. 95/ A din 6 octombrie

2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia

penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 41 din 02 martie 2011 a

Tribunalului Vâlcea și, rejudecând:

În temeiul art. 65 alin.

(2) C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit.

b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

Face aplicarea art. 71,

art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a lit. b) C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200

lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 februarie 2012.