ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2915/2012

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 68 din data de 02 mai 2011 a Tribunalului Olt, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu referire la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și cu aplic. art. 74 lit. b) și c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.C., la pedeapsa principală de 4 ani închisoare.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu referire la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și cu aplic. art. 74 lit. b) și c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.V.V., la pedeapsa principală de 4 ani închisoare.

În baza art. 76 alin. (3) C. pen. s-a înlăturat pentru ambii inculpați pedeapsa complementară privativă de drepturi - art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. corob. cu art. 64 C. pen. - prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate fiecăruia dintre cei doi inculpați, pe o durată de 6 ani termen de încercare stabilit conform art. 86 C. pen. din care 4 ani pedeapsa aplicată și 2 ani interval de timp stabilit de instanță.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare fiecare dintre cei doi condamnați s-a dispus ca inculpații să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) se vor prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt; b) vor anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) vor comunica și justifica schimbarea locului de muncă; d) vor comunica informații de natură a fi controlate mijloacele de existență.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. s-a atras atenția fiecăruia dintre cei doi inculpați asupra dispoz. art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a pedepselor aplicate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare sau a neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege dispuse și prin prezenta hotărâre.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Cauza Sabou și Pîrcălab împotriva României, s-a aplicat fiecăruia dintre cei doi inculpați pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală aplicată fiecăruia dintre cei doi inculpați timpul reținerii de 24 ore de la data de 11 ianuarie 2011 ora 14,20 până la data de 12 ianuarie 2011 ora 14,20.

Potrivit art. 16

1

C. proc. pen., s-a luat act de tranzacția dintre partea civilă Ș.I. și cei doi inculpați privind pretențiile civile conform înscrisului denumit „chitanță" încheiat la data de 11 aprilie 2011, manifestare de voință exprimată nemijlocit și în fața instanței la termenul din data de 2 mai 2011, constatându-se că partea vătămată a renunțat la o parte din pretențiile civile formulate inițial pe parcursul urmăririi penale și la termenul din data de 14 martie 2011, ca urmare a achitării de către cei doi inculpați a sumei de 5.000 RON solicitată în final de partea vătămată cu titlu de despăgubiri civile (daune materiale și morale) potrivit înțelegerii intervenită între aceasta și inculpați.

În baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 998, 999, 1003 C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 modif. prin O.G. nr. 72/2006 privind reforma în domeniul sănătății, s-a admis acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Slatina și au fost obligați inculpații C.C. și N.V.V. la plata în solidar a despăgubirilor civile solicitate de această parte civilă, respectiv suma de 2.804,734 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate Ș.I.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 617/P/2010 din 02 februarie 2011, în baza art. 262 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: C.C. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și N.V.V., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., constând în aceea că la data de 19 septembrie 2010 în urma unui conflict pe care l-au avut cu partea vătămată Ș.I., l-au lovit cu pumnii și picioarele, cauzându-i leziuni care au necesitat 14 - 15 zile îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața.

Înainte de citirea actului de sesizare în condițiile art. 320

1

C. proc. pen. introdus prin Legea nr. 202/2010, inculpații C.C. și N.V.V., asistați de apărător ales, au solicitat să fie judecați exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, învederând că recunosc integral faptele pentru care s-a dispus trimiterea acestora în judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpații C.C. și N.V.V.

În motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt s-a arătat că pedepsele aplicate nu se justifică în raport cu fapta comisă și persoana inculpaților.

În motivele de apel formulate de inculpați s-a arătat în esență că încadrarea juridică corectă a faptelor este cea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. având în vedere că nu au acționat cu intenție directă sau indirectă de a ucide. Inculpații și partea vătămată erau sub influența alcoolului, agresiunea nu a fost majoră, loviturile nu au avut intensitate, nu a existat stăruință în aplicarea acestora, nu s-a folosit un obiect apt de a ucide, iar relațiile anterioare dintre părți erau normale și nu justificau un eventual conflict.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de apel a constatat că instanța de fond a procedat, în mod corect, la soluționarea cauzei potrivit procedurii simplificate fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 320

1

alin. (2) C. proc. pen.

În declarațiile date la 14 martie 2011, inculpații au arătat că solicită aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen. și judecarea lor în baza probelor administrate pe parcursul urmăriri penale întrucât recunosc în totalitate faptele pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.

În raport cu probele administrate în faza de urmărire penale, respectiv declarațiile părții vătămate, martorilor S.B.I., P.M., M.S. și inculpaților, instanța de fond a reținut, în mod corect, că faptele inculpaților săvârșite la data de 19 septembrie 2010 constând în lovirea părții vătămate cu pumnii și picioarele ce au condus la producerea unor leziuni care au necesitat 14 - 15 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața părții vătămate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În privința individualizării judiciare a pedepsei, instanța de apel a apreciat că au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., instanța de fond raportându-se la limitele de pedeapsă stabilite în raport cu disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social concret al faptei, modul în care au fost săvârșite faptele, circumstanțele personale ale inculpaților, faptul că au fost de acord să despăgubească partea vătămată și să achite despăgubirile civile către partea civilă Spitalul de Urgență Slatina, precum și atitudinea de regret, astfel că în privința cuantumului pedepselor principale aplicarea unor pedepse principale de 4 ani închisoare pentru fiecare inculpat sunt de natură să realizeze scopul preventiv educativ al pedepsei prev. de art. 52 C. pen.

Instanța a apreciat ca fiind fondate criticile formulate de Parchet în privința aplicării greșite a disp. art. 86

1

C. pen.

În raport cu aceleași criterii de individualizare judiciară reținute în cauză, respectiv împrejurările și modul în care au fost săvârșite faptele, urmările acestora ce arată un grad de pericol social ridicat al faptelor, instanța de apel a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea acestora în regim de deținere prev. de art. 57 C. pen. întrucât partea vătămată a atras atenția inculpaților asupra comportamentului acestora, inculpații au trântit la pământ partea vătămată și au lovit-o cu pumnii și picioarele peste tot corpul producându-i mai multe leziuni corporale. Acțiunea conjugată a inculpaților a încetat doar datorită intervenției martorului S.B.I. care a intervenit auzind strigătele de ajutor ale părții vătămate.

Din fișele de cazier judiciar rezultă că inculpatul C.C. a mai fost condamnat anterior la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., prin Sentința penală nr. 2311 din 04 noiembrie 1997 a Judecătoriei Slatina iar inculpatul N.V.V. a mai fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 C. pen. la pedeapsa amenzii.

Prin Decizia penală nr. 32 din 8 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt împotriva Sentinței penale nr. 68 din data de 02 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Olt, a fost desființată, în parte, sentința și s-a înlăturat aplicarea disp. art. 86

1

C. pen., art. 86

3

alin. (1) C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. în privința ambilor inculpați.

S-a dispus executarea pedepselor principale și accesorii aplicate inculpaților potrivit disp. art. 57 C. pen. și respectiv art. 71 alin. (2) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C.C. și N.V.V.

Prin recursurile declarate, inculpații au solicitat casarea hotărârii atacate, invocând temeiul art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. în susținerea motivului de casare, au solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate și schimbarea modalității de executare a acesteia, în condițiile art. 86

1

C. pen., raportat la circumstanțele personale, dovedite cu înscrisurile depuse la dosar și având în vedere că decizia atacată nu este motivată cu privire la înlăturarea art. 86

1

C. pen., singurul criteriu fiind sancționarea administrativă pentru o infracțiune.

Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate de inculpați, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că hotărârea instanței de apel este netemeinică, în ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, sub aspectul modalității de executare.

În ce privește modalitatea de executare a pedepselor aplicate, se constată că, raportat la circumstanțele reale și personale ale inculpaților, reeducarea acestora poate fi realizată fără executarea efectivă a pedepsei, în condițiile art. 86

1

C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate, trebuie avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei de tentativă la omor calificat, reflectat de modul în care inculpații au conceput și realizat fapta (iritați că partea vătămată le-a atras atenția asupra comportamentului acestora, inculpații au trântit la pământ partea vătămată și au lovit-o cu pumnii și picioarele, cauzându-i leziuni care au necesitat 14 - 15 zile îngrijiri medicale, care i-au pus în primejdie viața), ținând cont, în concret, de împrejurările concrete de comitere a acesteia, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpaților.

Având în vedere materialul probator și starea de fapt reținută în rechizitoriu și față de criteriile reglementate în dispozițiile art. 72 C. pen., instanța de recurs apreciază că, față de natura și gravitatea faptei comise de inculpați și de datele personale ale inculpaților, o pedeapsă cu închisoarea în cuantumul de 4 ani închisoare, fără executarea în regim privativ de libertate, este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate în dispozițiile art. 52 C. pen.

Astfel, raportat la datele ce caracterizează persoana inculpaților, care au recunoscut și regretat faptele, au avut o conduită bună anterior - conform înscrisurilor în circumstanțiere aflate la dosar, a rezultat că inculpatul C.C. era angajat la serviciul tehnic al unei societăți, iar la locul de muncă a dat dovadă de corectitudine și a îndeplinit atribuțiile de serviciu, a manifestat în relațiile cu personalul o atitudine de colaborare, profesionalism, fiind caracterizat ca o persoană liniștită care nu a creat niciodată probleme, iar inculpatul N.V.V. provine dintr-o familie de oameni gospodari, a manifestat un comportament corespunzător în societate, seriozitate, respect față de cei din jur, fiind caracterizat ca o persoană liniștită, care a încercat să aplaneze conflictele celor din jurul său - au manifestat constant preocuparea de a despăgubi partea vătămată și de a achita despăgubirile civile. În același sens, grija inculpaților de a înlătura toate consecințele infracțiunii s-a concretizat în acordul expres de a achita integral și pretențiile civile solicitate de Spitalul jud. de Urgență Slatina, respectiv cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate, dar și cheltuielile judiciare din cursul procesului penal, precum și în încheierea tranzacției cu partea civilă Ș.I. privind pretențiile civile, manifestare de voință exprimată nemijlocit și în fața instanței la termenul din data de 2 mai 2011, constatându-se că partea vătămată a renunțat la o parte din pretențiile civile formulate inițial pe parcursul urmăririi penale și la termenul din data de 14 martie 2011, ca urmare a achitării de către cei doi inculpați a sumei de 5.000 RON solicitată în final de partea vătămată cu titlu de despăgubiri civile.

Este adevărat că inculpații au suferit condamnări anterioare, inculpatul C.C. fiind condamnat la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., iar inculpatul N.V.V. la pedeapsa amenzii pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 C. pen., însă aceste date trebuie avute în vedere prin raportare la împrejurările concrete de săvârșire a faptei în prezenta cauză.

Având în vedere toate aceste date, cărora instanța de fond le-a dat eficiență și le-a atribuit, în mod corect, valoarea de circumstanțe atenuante judiciare, reținându-le în favoarea inculpaților și reducând cuantumul pedepselor, în conformitate și cu dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. sub minimul special, Înalta Curte apreciază că aplicarea unor pedepse fără executare efectivă sunt apte să asigure într-o mai bună măsură reeducarea și reintegrarea socială a inculpaților.

Pentru aceste considerente, urmează ca recursurile declarate de recurenții inculpați C.C. și N.V.V. împotriva Deciziei penale nr. 32 din 8 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, să fie admise, să fie casată decizia atacată și menținută Sentința penală nr. 68 din 2 mai 2011 a Tribunalului Olt.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenții inculpați C.C. și N.V.V. împotriva Deciziei penale nr. 32 din 8 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia atacată și menține Sentința penală nr. 68 din 2 mai 2011 a Tribunalului Olt.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul N.V.V., în sumă de 75 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C.C., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 septembrie 2012.

Procesat de GGC - N