ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2519/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2519/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 62 din 22 mai 2012 a
Curții de Apel Alba Iulia a fost respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere
a executării pedepsei închisorii formulată de condamnatul C.I. referitor la
pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 27 din 15 aprilie 2011 pronunțată de
Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. 1628/36/2010, definitivă prin
Decizia penală nr. 1300 din 25 aprilie 2012 pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție.
Pentru a hotăra
astfel Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile
prev. de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., care să justifice admiterea
cererii formulate pentru următoarele considerente:
Din dovezile
eliberate de O.N.R.C. rezultă faptul că persoana fizică C.I. deține funcția de
administrator al societăților comerciale menționate în cererea formulată,
alături de alte persoane, nefiind administrator unic. În consecință, nu există
riscul iminent ca aceste firme să fie în imposibilitatea administrării
intereselor pentru care au fost înființate, astfel încât să genereze blocarea
activității și, implicit, producerea efectelor despre care solicitantul
vorbește în cererea formulată. Din această perspectivă cele două condiții
cumulative menționate de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. nu sunt
întrunite.
Soluția a devenit
definitivă, efect al deciziei Î.C.C.J. și constă în pedeapsa închisorii de 1 an
și 6 luni, cu executare în regim de detenție.
Împrejurarea că, de
la momentul pronunțării hotărârii de către instanța de fond (care a stabilit ca
C.I. să beneficieze de suspendarea condiționată a executării pedepsei) și până
la momentul rămânerii definitive prin soluționarea recursurilor declarate în
cauză (instanța supremă modificând modalitatea de executare a pedepsei
aplicate), solicitantul nu și-a luat măsuri administrative, manageriale pentru
gestionarea atât a holdingului, cât și a firmelor în care are calitatea de
administrator, respectiv a firmelor în care este asociat majoritar, reprezintă
o împrejurarea care, prin ea însăși, nu justifică admiterea cererii de
întrerupere a executării pedepsei raportat la îndeplinirea cumulativă a
condițiilor impuse de lege.
Aspectele de ordin
familial, respectiv împrejurarea că cei doi fii, studenți, ar putea fi în
situația de a abandona studiile universitare deoarece solicitantul cererii de
față nu a avut timpul necesar organizării vieții familiei sale pe timpul
executării pedepsei închisorii, reprezintă împrejurări care nu se subsumează
cazului prev. de art. 453 alin. (1) lit. c) teza II C. proc. pen. din
perspectiva vârstei adulte a acestora și a posibilității de a se întreține.
Împrejurarea
invocată de solicitant în sensul că a fost surprins de decizia adoptată de
Î.C.C.J. excede sintagmei folosite de legiuitor în textul articolului anterior
menționat, neconstituind o „împrejurare specială" care ar putea genera
consecințe grave condamnatului, familiei sau „unității la care lucrează".
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs condamnatul C.I., cale de atac nemotivată în fapt și
drept.
Pentru termenul din
data de 8 august 2012 a fost trimisă la dosarul cauzei cererea olografă a
condamnatului prin care acesta preciza că renunță la judecarea recursului.
În aceste condiții
având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 385
4
alin. (2) C.
proc. pen., partea poate retrage recursul și în cauză sunt îndeplinite
condițiile prevăzute în art. 369 din același cod, retragerea fiind făcută
personal de inculpat, se va lua act de retragerea recursului.
Conform dispozițiilor
art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul va fi
obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea
recursului declarat de condamnatul C.I. împotriva Sentinței penale nr. 62 din
data de 22 mai 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.
Obligă recurentul
condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din
oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 8 august 2012.
Procesat de GGC - N