ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2519/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 62 din 22 mai 2012 a Curții de Apel Alba Iulia a fost respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de condamnatul C.I. referitor la pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 27 din 15 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. 1628/36/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 1300 din 25 aprilie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru a hotăra astfel Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., care să justifice admiterea cererii formulate pentru următoarele considerente: 1. Din dovezile eliberate de O.N.R.C.

rezultă faptul că persoana fizică C.I. deține funcția de administrator al societăților comerciale menționate în cererea formulată, alături de alte persoane, nefiind administrator unic. În consecință, nu există riscul iminent ca aceste firme să fie în imposibilitatea administrării intereselor pentru care au fost înființate, astfel încât să genereze blocarea activității și, implicit, producerea efectelor despre care solicitantul vorbește în cererea formulată. Din această perspectivă cele două condiții cumulative menționate de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. nu sunt întrunite. 2. Soluția a devenit definitivă, efect al deciziei Î.C.C.J. și constă în pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni, cu executare în regim de detenție.

Împrejurarea că, de la momentul pronunțării hotărârii de către instanța de fond (care a stabilit ca C.I. să beneficieze de suspendarea condiționată a executării pedepsei) și până la momentul rămânerii definitive prin soluționarea recursurilor declarate în cauză (instanța supremă modificând modalitatea de executare a pedepsei aplicate), solicitantul nu și-a luat măsuri administrative, manageriale pentru gestionarea atât a holdingului, cât și a firmelor în care are calitatea de administrator, respectiv a firmelor în care este asociat majoritar, reprezintă o împrejurarea care, prin ea însăși, nu justifică admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei raportat la îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de lege.

3. Aspectele de ordin familial, respectiv împrejurarea că cei doi fii, studenți, ar putea fi în situația de a abandona studiile universitare deoarece solicitantul cererii de față nu a avut timpul necesar organizării vieții familiei sale pe timpul executării pedepsei închisorii, reprezintă împrejurări care nu se subsumează cazului prev. de art. 453 alin. (1) lit. c) teza II C. proc. pen. din perspectiva vârstei adulte a acestora și a posibilității de a se întreține. 4. Împrejurarea invocată de solicitant în sensul că a fost surprins de decizia adoptată de Î.C.C.J. excede sintagmei folosite de legiuitor în textul articolului anterior menționat, neconstituind o „împrejurare specială" care ar putea genera consecințe grave condamnatului, familiei sau „unității la care lucrează". Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul C.I., cale de atac nemotivată în fapt și drept.

Pentru termenul din data de 8 august 2012 a fost trimisă la dosarul cauzei cererea olografă a condamnatului prin care acesta preciza că renunță la judecarea recursului. În aceste condiții având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 385 4 alin. (2) C. proc. pen., partea poate retrage recursul și în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 369 din același cod, retragerea fiind făcută personal de inculpat, se va lua act de retragerea recursului. Conform dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de condamnatul C.I. împotriva Sentinței penale nr. 62 din data de 22 mai 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 august 2012. Procesat de GGC - N