ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 998/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 998/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 197/C din 18 aprilie 2012
Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,
a respins acțiunea formulată de reclamanta F. SRL în contradictoriu cu pârâta
SC V.D. SRL și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 3720 RON
reprezentând cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel
Brașov, secția civilă, prin Decizia nr. 159/Ap din 6 noiembrie 2012, a respins
ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC F. SRL Râșnov împotriva evocatei
sentințe, obligând apelanta să plătească intimatei SC V.D. SRL Râșnov
cheltuieli de judecată în apel în sumă de 9.920 RON.
Prin încheierea din
11 decembrie 2012 Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. 12100/62/2011 luând în
examinare cererea formulată de apelanta reclamantă SC F. SRL prin care aceasta
a solicitat îndreptarea erorii materiale conținută în alin. (4) al pag. x din
Decizia civilă nr. 159/Ap din 6 noiembrie 2012 pronunțată de această instanță
în Dosarul nr. 12100/62/2011, în sensul înlocuirii cuvântului reclamantă cu
termenul pârâtă, instanța a dispus, în temeiul art. 281 C. proc. civ.,
îndreptarea erorii materiale conținută în alin. (4) al pag. x din Decizia
civilă nr. 159/Ap din 6 noiembrie 2012 dată în Dosarul nr. 12100/62/2011, în
sensul că alin. (4) al pag. x din Decizia civilă nr. 159/Ap din 6 noiembrie
2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov va avea următorul cuprins: "în
dezvoltarea motivelor de apel se învederează că prima instanță a pronunțat o
soluție neîntemeiată, față de dispozițiile art. 1020 C. civ., considerând esențială
împrejurarea neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către pârâtă, cerință
care, în opinia apelantei, contravine prevederilor normative citate".
În pronunțarea
acestei încheieri instanța de apel a reținut, în esență, că sunt îndeplinite
cerințele art. 281 C. proc. civ.
Împotriva acestei
încheieri a formulat recurs pârâta SC V.D. SRL Brașov solicitând admiterea
recursului, modificarea în totalitate a încheierii recurate și respingerea
cererii apelantei SC F. SRL de îndreptare a erorii materiale.
Recurenta-pârâtă își
subsumează global criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304
pct. 7 și 8 C. proc. civ. invocând faptul că prin admiterea cererii de
îndreptare a unei erori materiale care în fapt nu există, instanța de apel a
creat o confuzie cu privire la hotărârile pronunțate la fond și în calea de
atac a apelului.
Precizează
recurenta-pârâtă că ambele instanțe au reținut corect toate motivele invocate
de către apelanta-reclamantă astfel că nu se impunea îndreptarea unei erori
materiale în cuprinsul motivelor de apel.
Arată recurenta că
dacă motivele invocate în apel s-ar schimba așa cum sunt ele invocate în
cererea de îndreptare de erori materiale, ar însemna că instanța de apel nu s-a
pronunțat cu privire la motivele invocate de către apelanta-reclamantă, or, în
realitate instanța s-a pronunțat exact astfel cum a fost ea învestită cu
motivarea apelului de către apelantul-reclamant, situație în care cererea de
îndreptare a erorii materiale nu se justifică.
Intimata-reclamantă a
formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Înalta Curte,
examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că
recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta.
Obiectul judecății în
cauză poartă asupra modului în care operează sancțiunea rezoluțiunii unui
antecontract de vânzare-cumpărare din perspectiva existenței unei neexecutări
culpabile de către una dintre părți a obligațiilor ce-i revin.
Instanța de fond,
respingând acțiunea, a reținut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii
propriilor obligații asumate prin antecontract.
Acest aspect este
reluat de apelantă în cadrul cererii de apel, în susținerile de la pct. II unde
apelanta-reclamantă, făcând trimitere la doctrină arată că "neexecutarea
efectivă de către reclamant a obligațiilor nu este suficientă prin ea însăși să
determine respingerea acțiunii în rezoluțiune".
Această apărare a
apelantei a fost transpusă de către instanța de apel în alin. (4) al pag. x din
decizie, care a format obiectul analizei instanței în cererea de îndreptare.
Apare evident,
așadar, că eroarea materială invocată de apelanta-reclamantă nu există,
admiterea cererii de îndreptare fiind de natură să răstoarne întreg
raționamentul care a stat la baza pronunțării ambelor hotărâri, dată fiind
problema supusă judecății și rezultatul controlului de legalitate și de
temeinicie al instanței de control judiciar, instanța de apel menținând în
totalitate hotărârea instanței de fond care, respingând acțiunea în rezoluțiune
a constatat culpa reclamantei din perspectiva neexecutării obligațiilor ce-i
reveneau potrivit contractului de vânzare-cumpărare.
În considerarea celor
ce preced Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul,
va modifica încheierea recurată în sensul că va respinge cererea formulată de
reclamanta SC F. SRL Râșnov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de recurenta SC V.D. SRL Brașov împotriva încheierii din 11 decembrie
2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu
minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, modifică
încheierea recurată în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta SC F.
SRL Râșnov.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședința publică, astăzi 12 martie 2013.
Procesat de GGC - AA