ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 998/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 197/C din 18 aprilie 2012 Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta F. SRL în contradictoriu cu pârâta SC V.D. SRL și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 3720 RON reprezentând cheltuieli de judecată. Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin Decizia nr. 159/Ap din 6 noiembrie 2012, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC F. SRL Râșnov împotriva evocatei sentințe, obligând apelanta să plătească intimatei SC V.D. SRL Râșnov cheltuieli de judecată în apel în sumă de 9.920 RON. Prin încheierea din 11 decembrie 2012 Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. 12100/62/2011 luând în examinare cererea formulată de apelanta reclamantă SC F. SRL prin care aceasta a solicitat îndreptarea erorii materiale conținută în alin. (4) al pag.

x din Decizia civilă nr. 159/Ap din 6 noiembrie 2012 pronunțată de această instanță în Dosarul nr. 12100/62/2011, în sensul înlocuirii cuvântului reclamantă cu termenul pârâtă, instanța a dispus, în temeiul art. 281 C. proc. civ., îndreptarea erorii materiale conținută în alin. (4) al pag. x din Decizia civilă nr. 159/Ap din 6 noiembrie 2012 dată în Dosarul nr. 12100/62/2011, în sensul că alin. (4) al pag. x din Decizia civilă nr. 159/Ap din 6 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov va avea următorul cuprins: "în dezvoltarea motivelor de apel se învederează că prima instanță a pronunțat o soluție neîntemeiată, față de dispozițiile art. 1020 C. civ., considerând esențială împrejurarea neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către pârâtă, cerință care, în opinia apelantei, contravine prevederilor normative citate". În pronunțarea acestei încheieri instanța de apel a reținut, în esență, că sunt îndeplinite cerințele art. 281 C. proc.

civ. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta SC V.D. SRL Brașov solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a încheierii recurate și respingerea cererii apelantei SC F. SRL de îndreptare a erorii materiale. Recurenta-pârâtă își subsumează global criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. invocând faptul că prin admiterea cererii de îndreptare a unei erori materiale care în fapt nu există, instanța de apel a creat o confuzie cu privire la hotărârile pronunțate la fond și în calea de atac a apelului. Precizează recurenta-pârâtă că ambele instanțe au reținut corect toate motivele invocate de către apelanta-reclamantă astfel că nu se impunea îndreptarea unei erori materiale în cuprinsul motivelor de apel.

Arată recurenta că dacă motivele invocate în apel s-ar schimba așa cum sunt ele invocate în cererea de îndreptare de erori materiale, ar însemna că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la motivele invocate de către apelanta-reclamantă, or, în realitate instanța s-a pronunțat exact astfel cum a fost ea învestită cu motivarea apelului de către apelantul-reclamant, situație în care cererea de îndreptare a erorii materiale nu se justifică. Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta. Obiectul judecății în cauză poartă asupra modului în care operează sancțiunea rezoluțiunii unui antecontract de vânzare-cumpărare din perspectiva existenței unei neexecutări culpabile de către una dintre părți a obligațiilor ce-i revin.

Instanța de fond, respingând acțiunea, a reținut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii propriilor obligații asumate prin antecontract. Acest aspect este reluat de apelantă în cadrul cererii de apel, în susținerile de la pct. II unde apelanta-reclamantă, făcând trimitere la doctrină arată că "neexecutarea efectivă de către reclamant a obligațiilor nu este suficientă prin ea însăși să determine respingerea acțiunii în rezoluțiune". Această apărare a apelantei a fost transpusă de către instanța de apel în alin. (4) al pag. x din decizie, care a format obiectul analizei instanței în cererea de îndreptare.

Apare evident, așadar, că eroarea materială invocată de apelanta-reclamantă nu există, admiterea cererii de îndreptare fiind de natură să răstoarne întreg raționamentul care a stat la baza pronunțării ambelor hotărâri, dată fiind problema supusă judecății și rezultatul controlului de legalitate și de temeinicie al instanței de control judiciar, instanța de apel menținând în totalitate hotărârea instanței de fond care, respingând acțiunea în rezoluțiune a constatat culpa reclamantei din perspectiva neexecutării obligațiilor ce-i reveneau potrivit contractului de vânzare-cumpărare. În considerarea celor ce preced Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va modifica încheierea recurată în sensul că va respinge cererea formulată de reclamanta SC F. SRL Râșnov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta SC V.D. SRL Brașov împotriva încheierii din 11 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, modifică încheierea recurată în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta SC F. SRL Râșnov. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 12 martie 2013. Procesat de GGC - AA