ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4660/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Comercial Cluj, sub nr. 2244/1285/2010, reclamanta H.B.I. SPRL, în

calitate de lichidator judiciar al SC M.C. SRL a chemat în judecată pe parata B.A.,

solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate

nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC M.C.

SRL, în calitate de cumpărătoare și pârâta B.A., în calitate de vânzătoare,

autentificat sub nr. 3521 din 20 iunie 2008 de B.N.P. F.R. și, pe cale de

consecință, să dispună repunerea părților în situația de fapt anterioară.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că la data de 20 iunie 2008, SC M.C. SRL a cumpărat, contra sumei

declarate de 2.700.000 lei, un teren agricol situat in extravilanul localității

Dăești, în suprafață de 15.200 mp., din care 11900 mp. pășune si 3300 mp.

neproductiv, teren înscris în C.F. 769 Dăești. Potrivit mențiunilor cuprinse în

actul autentic de vânzare-cumpărare, prețul vânzării, stabilit de comun acord,

a fost de 2.700.000 lei, achitat în numerar, în trei tranșe: 500.000 lei - la

15 aprilie 2008, 500.000 lei - la 15 mai 2008 și 1.700.000 lei - la data

semnării actului autentic de vânzare-cumpărare. Prețul consemnat în convenția

părților pentru terenul - obiect al vânzării, este mult exagerat, fapt care

rezultă din evaluarea realizată de către SC N.B. SRL.

Reclamanta a mai arătat că

disproporția vădită între prețul de piață al terenului (care de altfel a și

fost achitat vânzătoarei ) și prețul consemnat în contractul de vânzare -

cumpărare, conduce la concluzia că SC M.C. SRL a încheiat tranzacția în mod

fraudulos, prin fraudă la lege. Înscrisul încheiat de părți, la data de 20

iunie 2008, este un act juridic, un contract, în sensul dispozițiilor art. 942

- 947 C. civ., respectiv un acord între două persoane, în vederea stabilirii de

raporturi juridice potrivit dreptului obiectiv. Astfel, prin actul încheiat,

părțile și-au asumat drepturi și obligații în anumite condiții, iar această

manifestare de voință a fost făcută cu intenția de a produce efecte juridice.

Potrivit alin. (3) din contract, vânzătoarea a transmis cumpărătoarei dreptul

de proprietate asupra unui teren extravilan în suprafață de 15.200 mp., contra

sumei declarate de 2.700.000 lei (aprox. 178 lei/mp.), prețul de piață fiind,

în medie, de doar 0,66 lei/mp.

La data de 15 octombrie 2010,

reclamanta a depus la dosarul cauzei precizări scrise, prin care arată că

înțelege să precizeze temeiul de drept al acțiunii, art. 966 - 968 C. civ.,

respectiv, art. 1303 C. civ., iar în ceea ce privește cauzele de nulitate,

arată că se referă la cauza nelicită și la prețul neserios.

Pârâta a invocat excepția

necompetenței materiale din punct de vedere teritorial, arătând că instanța

competentă este Tribunalul Vâlcea, potrivit dispozițiilor art. 10

alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ.

Mai mult decât atât, pârâta a invocat

și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, întrucât aceasta

trebuie să facă dovada interesului în promovarea prezentei acțiuni. Cu privire

la fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin sentința nr. 8132 din 26

noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, s-a admis excepția de

necompetență teritorială a instanței de soluționare a prezentei cauzei și s-a

dispus declinarea competența de judecare a cererii de chemare în judecată, în

favoarea Tribunalului Vâlcea - Secția Comercială.

Pe rolul Tribunalul Vâlcea - Secția

Comercială, dosarul s-a înregistrat sub nr. 209/90/2011.

În ședința publică din data de 7

septembrie 2011, instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității

procesuale active invocată de pârâtă și excepția inadmisibilității cererii de

chemare în judecată invocată din oficiu.

Prin sentința nr. 1697 din 21

septembrie

2011,

Tribunalul Vâlcea -

secția a Ii-a civilă a respins excepția lipsei calității procesuale active, a

admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea formulată de reclamantă,

ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut următoarele:

Calitatea procesuală activă presupune

existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi

titularul dreptului afirmat. In speță, reclamanta are calitate procesuală

activă, întrucât parte în contractul a cărui nulitate se solicită a fi

constatată, a fost SC M.C. SRL, iar acțiunea a fost formulată de H.B.I. SPRL,

în calitate de reprezentant al societății contractante, care în prezent se află

în procedura insolvenței, conform sentinței nr. 5239 din 17 decembrie 2008,

pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. 927/1285/2008, fiind justificat

astfel și interesul în promovarea prezentei cereri. De asemenea, s-a reținut că

interesul și calitatea sunt condiții diferite pentru a fi parte în proces și nu

se exclud reciproc, cum greșit susține pârâta.

În ceea ce privește excepția

inadmisibilității, s-au constatat următoarele:

Acțiunea reclamantei se întemeiază pe

dispozițiile de drept comun ale art. 1169, 1199 și urm. C. civ., art. 1204-1206

C. civ., temei juridic ce a fost precizat de două ori de către reclamantă, atât

în fața Tribunalului Cluj unde a fost înregistrată cauza, ca urmare a

deschiderii procedurii de insolvență, cât și în fața Tribunalului Vâlcea,

astfel că instanța nu poate trece peste principiul disponibilității părții.

Atâta timp cât societatea-reclamantă se

află în procedura insolvenței, lichidatorul judiciar (reclamanta) putea,

potrivit art. 79 din Legea nr. 85/2006, republicată, care reprezintă norma

specială, derogatorie de la cea generală reprezentată de dispozițiile art. 1169,

1199 și urm. C. civ., 1204-1206 C. civ. invocate, să solicite anularea actelor

frauduloase, cu atât mai mult, cu cât, dispoziția specială prevede o anumită

procedură, termenele în care se poate formula acțiunea în anulare, precum și

instanța competentă material și teritorial să o soluționeze.

Prima instanță a reținut că,

formularea acțiunii în anulare, pe calea dreptului comun, este inadmisibilă,

atâta timp cât există o procedură specială pentru desființarea actelor de

transfer fraudulos.

Față de aceste considerente, a respins

excepția lipsei calității procesuale active, a admis excepția inadmisibilității

și a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței nr. 1697 din 21

septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială, în termen

legal, au declarat apel, atât reclamanta SC M.C. SRL, prin lichidatorul

judiciar H.B.I. SPRL, cât și pârâta B.A., criticând-o pentru nelegalitate.

Analizând actele și lucrările

dosarului, precum și sentința apelată, prin prisma criticilor invocate de ambele

părți, Curtea a constatat că apelurile nu sunt fondate.

În mod legal, prin hotărârea atacată

s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată

de pârâtă, și s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii, ridicată din oficiu,

iar în consecință s-a respins acțiunea reclamantei, ca inadmisibilă.

Prima instanță a reținut corect că

formularea acțiunii în anulare, pe calea dreptului comun, este inadmisibilă,

atâta timp cât există o procedură specială pentru desființarea actelor de

transfer fraudulos, reglementată de dispozițiile art. 79-80 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, care reprezintă norma specială, derogatorie de

Ia cea generală reglementată de dispozițiile Codului civil invocate.

Societatea-reclamantă se află în

procedura insolvenței, iar lichidatorul judiciar avea posibilitatea să

formuleze acțiune în anularea actelor frauduloase, potrivit textelor de lege

mai sus menționate, cu respectarea procedurii speciale privind termenele și

instanța competentă să soluționeze o astfel de acțiune.

Curtea de Apel Pitești, secția a

Ii-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal,

prin decizia nr. 86/A-C din 21 decembrie 2011 a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de reclamanta SC M.C. SRL, prin H.B.I. SPRL, lichidator

judiciar, și de către pârâta B.A.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta SC M.C. SRL prin lichidator judiciar H.B.I. SPRL Cluj-Napoca,

prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în

sensul respingerii excepției inadmisibilității acțiunii și în consecință

anularea sentinței de fond și reținerea spre rejudecare a acțiunii.

În temeiul motivului de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut că acțiunea în

anulare specială instituită de Legea nr. 85/2006, nu exclude introducerea unei

acțiuni de drept comun.

Recurenta arată că această opinie este

îmbrățișată de doctrina de specialitate, în sensul că acțiunea pentru

realizarea dreptului, nu poate fi paralizată de depășirea termenului de

decădere pentru introducerea acțiunii în anulare.

De asemenea, recurenta a mai susținut

că acțiunea de față a fost formulată de către lichidatorul judiciar, în

calitate de reprezentant al societății debitoare.

Recursul declarat de către reclamantă este

fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Chestiunea de drept supusă judecății,

subsumată motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

este reprezentată de interpretarea normei speciale cuprinsă în art. 79 din Legea

nr. 85/2006, din punct de vedere al instituirii unei proceduri speciale care

exclude introducerea unei acțiuni pe dreptul comun.

Din acest punct de vedere, se constată

că acțiunea formulată de reclamantă a avut ca temei dispozițiile art. 1169,

1199 și următoarele C. civ., art. 1204-1206 C. civ., ulterior fiind precizată

acțiunea în sensul indicării dispozițiilor care au ca temei cauzele de nulitate

care se referă la cauza ilicită și la prețul neserios, respectiv art. 966-969

și 1303 C. civ.

Înalta Curte constată de asemenea, că

acțiunea de față a fost formulată de către lichidatorul judiciar al societății

debitoare, în calitate de reprezentant al acestei părți, care parcurge

procedura insolvenței, potrivit Legii nr. 85/2006.

Scopul

prezentei cereri de chemare în judecată formulată de lichidatorul judiciar este

de a dispune anularea convenției încheiată între părți, cu intenția de a fi

fraudată legea, iar motivele de nulitate fiind cauza ilicită și prețul

neserios.

Este de remarcat că actul juridic a

cărui nulitate se solicită a fost încheiat la data de 20 iunie 2008, iar

deschiderea procedurii insolvenței a fost dispusă prin sentința nr. 5239 din 17

decembrie 2008.

Problema care se pune este de a ști

care va fi soarta actelor juridice frauduloase după deschiderea procedurii.

Pentru a răspunde acestei probleme de

drept, trebuie avut în vedere principiul aplicabil procedurii insolvenței și

anume acela potrivit căruia trebuie ca lichidatorul judiciar să asigure

creșterea la maximum a valorii patrimoniului debitorului.

Este adevărat că Legea nr. 85/2006, în

art. 79 instituie o procedură specială pusă la îndemâna administratorului

judiciar sau lichidatorului de a exercita acțiunea în anularea actelor

frauduloase, care poate fi introdusă în cadrul unui anumit termen. De asemenea,

Legea instituie prevederea conform căreia dacă acțiunea în anulare nu este

exercitată de administrator/lichidator, aceasta va putea fi formulată de către

comitetul creditorilor.

Ambele instanțe au dat o rezolvare

greșită cauzei, reținând concursul dintre legea generală și cea specială,

situație în care au suprapus dispozițiile legii generale cu cele din legea

specială și au acordat prevalentă celor speciale, respectiv Legii nr. 85/2006.

În realitate, nu există nici un temei

juridic care să excludă aplicabilitatea dispozițiilor art. 975 C. civ., în

situația în care împotriva debitorului s-a deschis procedura insolvenței. Ceea

ce diferă între cele doua acțiuni, acțiunea colectivă și cea revocatorie sunt

condițiile de exercitare, care prezintă nuanțări în materie comercială.

De altfel, în ceea ce privește natura

juridică a acțiunii colective, aceasta reprezintă o acțiune revocatorie

specială, iar dispozițiile C. civ. cu cele din legea insolvenței nu se exclud.

În raport de aceste considerente, se

impune trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Vâlcea, în limitele

cadrului procesual stabilit la fond, în ceea ce privește persoanele care dețin

calitatea de parte, astfel cum s-a reținut prin încheierea de ședință din data

de 7 septembrie 2011 a Tribunalului Vâlcea, prin care a fost respinsă excepția

lipsei calității procesuale active.

În consecință, în temeiul art.

312

alin. (3) C. proc. civ., recursul

declarat de reclamanta SC M.C. SRL prin lichidator Judiciar H.B.I. SPRL urmează

a fi admis, decizia și sentința pronunțate în cauză urmând a fi casate, cauza

fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta

SC M.C. SRL prin lichidator judiciar H.B.I. SPRL împotriva deciziei nr. 86/A-C

din 21 decembrie 2011 a Curții de Apel Pitești - secția a

Ii-a

civilă,

de contencios administrativ și fiscal.

Casează

decizia atacată și sentința nr. 1697 din 21 septembrie 2011 a Tribunalului

Vâlcea, secția a Il-a civilă.

Trimite cauza spre rejudecare

Tribunalului Vâlcea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

22 noiembrie 2012.