ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4433/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 5197 din

27 aprilie 2011 Tribunalul București - Secția a Vi-a Comercială a admis cererea

astfel cum a fost precizată de reclamanta SC A. SRL și a fost obligată pârâta

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să restituie reclamantei

suma de 179.956,79 lei, actualizată cu indicele inflației până la data plății

efective, să plătească reclamantei suma de 27.810,72 lei reprezentând dobândă

legală, calculată pentru perioada 1 octombrie 2008 - 18 mai

2010

precum și dobânda legală aferentă

debitului

principal

calculată

de la data de 19 mai 2010 până la achitarea integrală

a debitului și 9.914,56 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva

sentinței comerciale nr. 5197 din 27 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul

București - Secția a Vi-a comercială a declarat apel Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului care a fost respins prin decizia civilă nr. 484

din 2 noiembrie 2011, apelanta fiind obligată la plata sumei de 992 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel instanța

de apel a reținut în principal că prin decizia comercială nr. 461 din 5

noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apei București - Secția a V-a comercială

s-a reținut cu putere de lucru judecat pentru părți judecat inexistența

dreptului pârâtei de a pretinde reclamantei penalități de întârziere în temeiul

art. 6.1, 6.2 și 6.3. din contractele încheiate, cât timp operațiunile

realizate de reclamantă ulterior datei de 9 august 2000 nu au fost considerate

operațiuni de concentrare economică în sensul art. 10 din Legea nr. 21/1996.

Împotriva deciziei civile nr. 484 din

2 noiembrie 2011 a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor

Statului invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. arătând: 1. că pe

de o parte SC A. SRL a plătit de bună voie suma de 179.956,76 RON reprezentând

penalități conform obligațiilor asumate prin contractul de vânzare-cumpărare

din 17 mai 2004, iar pe de altă parte nu sunt îndeplinite condițiile

„îmbogățirii rară justă cauză'' întrucât SC A. SRL a plătit de bună voie suma

de 179.956,76 Ron recunoscând obligația, așadar la acel moment al plății

trebuia să cunoască faptul că și-a micșorat patrimoniul și în acest fel

efectuează o plată nedatorată; 2. cheltuielile de judecată sunt arbitrar

stabilite, deoarece nu sunt justificate prin dovezi clare, ca fiind conforme în

raport de constatările reale ale procesului.

Intimata a formulat întâmpinare prin

care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Analizând actele și lucrările

dosarului în funcție de critici le invocate și încadrate în motivul de

nelegalitate al art. 304 pct. 9 C. proc. civ. înalta Curte reține că recursul

este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal

ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Doctrina a statuat că hotărârea a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a cărei

hotărâre se atacă a recurs la aplicarea dispozițiilor legale aplicabile speței,

însă fie le-a încălcat, fie le-a aplicai greșit.

Din această perspectivă precum și din

perspectiva criticilor deciziei recurate, înalta Curte reține că hotărârea

instanței de apel a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor aplicabile speței

și în mod corect a reținut instanța de apel că față de decizia comercială nr. 461

din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a V-a

comercială prin care s-a stabilit că operațiunile realizate de SC A. SRL

ulterior datei de 9 august 2000 nu reprezintă operațiuni de concentrare

economică în sensul art. 10 din Legea nr. 21/1996.

În aceeași deciziei s-a reținut că

reclamanta din acea cauză,

respectiv

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a folosit

pentru

vânzarea celor 69.826 de acțiuni reprezentând 27,31% din valoarea capitalului

social, subscris al SC ASD M. SA București la data de 17 mai 2004, un contract

cadru tip formular, neadaptat la situația concretă a pârâtei astfel că numai

așa s-a explicat includerea unor obligații pentru SC A. SRL, prevăzute la

clauzele 6.1, 6.2 și 6.3 din contract care practic erau tară obiect, această

operațiune nu intra sub incidența art. 10 din Legea concurenței, nefiind supusă

controlului și nici notificării acesteia, Consiliului Concurenței.

În același context instanța de apel a

reținut că prin sentința

comercială nr. 2448

din 13 februarie 2009 rămasă irevocabilă prin

respingerea căilor de

atac, au fost respinse ca prescrise pretențiile intimatei reprezentând

penalități calculate conform art. 6.3. din contractul de vânzare din 15 iulie

2004.

Așadar, în urma

soluționării irevocabile a litigiilor dintre părți,

menținerea sumelor achitate în aceste

condiții rămâne tară justificare, dispărând temeiul juridic al plăților

efectuate.

Susținerea recurentei în sensul că în

speță nu sunt îndeplinite

condițiile

îmbogățirii fără justă cauză este neîntemeiată deoarece prin

plata

nedatorată a sumei de 179.956,79 lei recurenta și-a mărit patrimoniul său prin

micșorarea patrimoniului intimatei.

Referitor la al doilea motiv de recurs

în sensul că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 274 C. proc. civ. înalta

Curte reține că este neîntemeiat față de faptul că la baza obligației de

restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa

procesuală, iar partea din

vina căreia s-a purtat procesul trebuie să

suporte cheltuielile făcute justificat de partea adversă, adică de partea care

a câștigat litigiul.

Având în vedere

că prin decizia nr. 484 din 2 noiembrie 2011 s-a

respins apelul formulat de

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor

Statului, iar la dosarul cauzei se află atât factura cât

și chitanța justificativă a achitării onorariului de avocat rezultă că instanța

de apel a aplicat în mod corect dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

Fată de considerentele arătate înalta

Curte de Casație și Justiție

în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva

deciziei civile nr. 484 din 2 noiembrie 2011 a Curții de Apel București -

Secția a Vl-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

8 noiembrie 2012.