ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4433/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 5197 din 27 aprilie 2011 Tribunalul București - Secția a Vi-a Comercială a admis cererea astfel cum a fost precizată de reclamanta SC A. SRL și a fost obligată pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să restituie reclamantei suma de 179.956,79 lei, actualizată cu indicele inflației până la data plății efective, să plătească reclamantei suma de 27.810,72 lei reprezentând dobândă legală, calculată pentru perioada 1 octombrie 2008 - 18 mai 2010 precum și dobânda legală aferentă debitului principal calculată de la data de 19 mai 2010 până la achitarea integrală a debitului și 9.914,56 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței comerciale nr. 5197 din 27 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Vi-a comercială a declarat apel Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului care a fost respins prin decizia civilă nr. 484 din 2 noiembrie 2011, apelanta fiind obligată la plata sumei de 992 lei cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut în principal că prin decizia comercială nr. 461 din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apei București - Secția a V-a comercială s-a reținut cu putere de lucru judecat pentru părți judecat inexistența dreptului pârâtei de a pretinde reclamantei penalități de întârziere în temeiul art. 6.1, 6.2 și 6.3. din contractele încheiate, cât timp operațiunile realizate de reclamantă ulterior datei de 9 august 2000 nu au fost considerate operațiuni de concentrare economică în sensul art. 10 din Legea nr. 21/1996.

Împotriva deciziei civile nr. 484 din 2 noiembrie 2011 a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. arătând: 1. că pe de o parte SC A. SRL a plătit de bună voie suma de 179.956,76 RON reprezentând penalități conform obligațiilor asumate prin contractul de vânzare-cumpărare din 17 mai 2004, iar pe de altă parte nu sunt îndeplinite condițiile „îmbogățirii rară justă cauză'' întrucât SC A. SRL a plătit de bună voie suma de 179.956,76 Ron recunoscând obligația, așadar la acel moment al plății trebuia să cunoască faptul că și-a micșorat patrimoniul și în acest fel efectuează o plată nedatorată; 2. cheltuielile de judecată sunt arbitrar stabilite, deoarece nu sunt justificate prin dovezi clare, ca fiind conforme în raport de constatările reale ale procesului.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de critici le invocate și încadrate în motivul de nelegalitate al art. 304 pct. 9 C. proc. civ. înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Doctrina a statuat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a cărei hotărâre se atacă a recurs la aplicarea dispozițiilor legale aplicabile speței, însă fie le-a încălcat, fie le-a aplicai greșit.

Din această perspectivă precum și din perspectiva criticilor deciziei recurate, înalta Curte reține că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor aplicabile speței și în mod corect a reținut instanța de apel că față de decizia comercială nr. 461 din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a V-a comercială prin care s-a stabilit că operațiunile realizate de SC A. SRL ulterior datei de 9 august 2000 nu reprezintă operațiuni de concentrare economică în sensul art. 10 din Legea nr. 21/1996.

În aceeași deciziei s-a reținut că reclamanta din acea cauză, respectiv Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a folosit pentru vânzarea celor 69.826 de acțiuni reprezentând 27,31% din valoarea capitalului social, subscris al SC ASD M. SA București la data de 17 mai 2004, un contract cadru tip formular, neadaptat la situația concretă a pârâtei astfel că numai așa s-a explicat includerea unor obligații pentru SC A. SRL, prevăzute la clauzele 6.1, 6.2 și 6.3 din contract care practic erau tară obiect, această operațiune nu intra sub incidența art. 10 din Legea concurenței, nefiind supusă controlului și nici notificării acesteia, Consiliului Concurenței. În același context instanța de apel a reținut că prin sentința comercială nr. 2448 din 13 februarie 2009 rămasă irevocabilă prin respingerea căilor de atac, au fost respinse ca prescrise pretențiile intimatei reprezentând penalități calculate conform art. 6.3.

din contractul de vânzare din 15 iulie 2004. Așadar, în urma soluționării irevocabile a litigiilor dintre părți, menținerea sumelor achitate în aceste condiții rămâne tară justificare, dispărând temeiul juridic al plăților efectuate. Susținerea recurentei în sensul că în speță nu sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză este neîntemeiată deoarece prin plata nedatorată a sumei de 179.956,79 lei recurenta și-a mărit patrimoniul său prin micșorarea patrimoniului intimatei. Referitor la al doilea motiv de recurs în sensul că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 274 C. proc. civ. înalta Curte reține că este neîntemeiat față de faptul că la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute justificat de partea adversă, adică de partea care a câștigat litigiul.

Având în vedere că prin decizia nr. 484 din 2 noiembrie 2011 s-a respins apelul formulat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, iar la dosarul cauzei se află atât factura cât și chitanța justificativă a achitării onorariului de avocat rezultă că instanța de apel a aplicat în mod corect dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. Fată de considerentele arătate înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva deciziei civile nr. 484 din 2 noiembrie 2011 a Curții de Apel București - Secția a Vl-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2012.