ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4112/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași, contestatorul C.C.S. a solicitat în contradictoriu cu intimatul M.A.N. – D.F.C. București, anularea deciziei nr. 20069 din 31 decembrie 2010 privind recalcularea pensiilor militare emisă în baza Legii nr. 119/2010 de M.A.N. În motivarea contestației s-a arătat faptul că a ieșit la pensie în baza O.G. nr. 7/1998 de ia U.M. 01094 cu gradul de maior, prin decizia din 27 octombrie 1998, fiindu-i stabilită o pensie de 1.314 lei. La 31 decembrie 2010, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 i-a fost recalculată pensia raportat la salariul mediu brut pe economie, iar prin scăderea pensiei i s-a adus atingere unui drept constituțional câștigat.

Prin sentința civilă nr. 894 din 13 aprilie 2011, Tribunalul Iași, secția civilă, a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă, litigii de muncă și asigurări sociale. Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 263/2010, întrucât această lege a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, or decizia atacată a fost emisă în decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010 și H.G. nr. 735/2010. După înregistrarea cauzei la Tribunalul București a fost din nou invocată excepția de necompetență teritorială a instanței și prin sentința civilă nr. 8133 din 28 septembrie 2011 a Tribunalului București, secția a VllI-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, cauza a fost înaintată la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului intervenit. În motivarea soluției pronunțate, s-a reținut în esență că, potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S. sau a caselor teritoriale de pensii revine instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul contestatorul. Având în vedere că reclamantul a introdus acțiunea când erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010 și că acesta domiciliază în județul Iași, cererea sa este de competența instanței de la domiciliul său.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată dedusă judecății, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea Tribunalului Iași, pentru argumentele ce succed. În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcție de succesiunea acestora. Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul. Textul legal menționat a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 reglementează două ipoteze distincte în ceea ce privește competența teritorială a tribunalului în litigiile privind drepturile de asigurări sociale. Într-o primă ipoteză, se prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii și a caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Din contra, în situația în care pârâtul este altul decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabilește că va fi competentă să soluționeze litigiul instanța în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul. Referitor la aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă sub imperiul legii vechi, Legea nr. 119/2010, Înalta Curte reține că potrivit art. 725 alin. (l) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege, iar art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă.

Pentru aceste considerente, având în vedere că reclamantul are domiciliul în județul Iași, iar cererea a fost formulată împotriva unei case sectoriale de pensii, este aplicabilă prima teză a art. 154 din Legea nr. 263/2010, potrivit căreia competența revine instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 13 decembrie 2011.