ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4113/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4113/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Prin cererea

înregistrată la Tribunalul Gorj, contestatorul M.N.M. a solicitat în

contradictoriu cu intimata C.P. a M.A.I., anularea deciziei nr. 148693 din 27

decembrie 2010 privind recalcularea pensiilor militare emisă în baza Legii nr.

119/2010 de M.A.I.

În motivarea

contestației s-a invocat lipsa temeiului juridic al emiterii deciziei de

recalculare a pensiei, precizând că decizia a fost emisă în baza H.G. nr.

735/2010, iar prin sentința nr. 338/2010 a Curții de Apel Cluj în dosarul nr.

1371/33/2010, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de

Casație și Justiție nr. 38 din 7 ianuarie 2011, s-a dispus suspendarea

executării acestei hotărâri până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința

civilă nr. 3178 din 9 mai 2011, Tribunalul Gorj a admis excepția de

necompetență teritorială a acestei instanțe și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă, litigii

de muncă și asigurări sociale.

Pentru a

dispune astfel, tribunalul a reținut că, în speță, nu sunt aplicabile

dispozițiile Legii nr. 263/2010, întrucât această lege a intrat în vigoare la

data de 1 ianuarie 2011, or decizia atacată a fost emisă în decembrie 2010 în

baza Legii nr. l 19/2010 și H.G. nr. 735/2010. S-a concluzionat că, în speță,

sunt incidente dispozițiile art. 156 din Legea nr. l9/2000, potrivit cărora

competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București.

După înregistrarea

cauzei la Tribunalul București a fost din nou invocată excepția de necompetență

teritorială a instanței, iar prin sentința civilă nr. 8135 din 28 septembrie

2011 a Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, a fost admisă excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe

și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Gorj.

Constatându-se

ivit conflictul negativ de competență, cauza a fost înaintată la Înalta Curte

de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului intervenit.

În argumentarea

soluției pronunțate, s-a reținut în esență că, potrivit art. 156 din Legea nr.

19/2000, în prezent art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare

a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S. sau a caselor teritoriale de pensii,

revine instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul contestatorul.

Având în vedere

că reclamantul a introdus acțiunea când erau în vigoare prevederile art. 154

din Legea nr. 263/2010 și că acesta domiciliază în județul Gorj, cererea sa

este de competența instanței de la domiciliul său.

Analizând

actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit

în soluționarea cererii de chemare în judecată dedusă judecății, Înalta Curte,

în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de

competență stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea

Tribunalului Gorj, pentru argumentele ce succed.

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect

interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în

funcție de succesiunea acestora.

Astfel, este

adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii

deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii,

celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul pârâtul. Textul legal menționat a fost însă abrogat

expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de

pensii publice.

Dispozițiile

art. 154 din Legea nr. 263/2010 reglementează două ipoteze distincte în ceea ce

privește competența teritorială a tribunalului în litigiile privind drepturile

de asigurări sociale. Într-o primă ipoteză, se prevede că cererile îndreptate

împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii și a caselor de

pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul. Din contra, în situația în care pârâtul este

altul decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabilește că

va fi competentă să soluționeze litigiul instanța în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Referitor la

aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după

intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă sub

imperiul legii vechi, Legea nr. l 19/2010, Înalta Curte reține că potrivit art.

725 alin. (l) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie,

dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în

vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

precum și executărilor silite începute sub acea lege, iar art. 156 din Legea

nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură

civilă.

Pentru aceste

considerente, având în vedere că reclamantul are domiciliul în județul Gorj,

iar cererea a fost formulată împotriva unei case sectoriale de pensii, este

aplicabilă prima teză a art. 154 din Legea nr. 263/2010, potrivit căreia

competența revine instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul

reclamantului, respectiv Tribunalul Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi 13 decembrie 2011.