ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4113/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Prin cererea înregistrată la Tribunalul Gorj, contestatorul M.N.M. a solicitat în contradictoriu cu intimata C.P. a M.A.I., anularea deciziei nr. 148693 din 27 decembrie 2010 privind recalcularea pensiilor militare emisă în baza Legii nr. 119/2010 de M.A.I. În motivarea contestației s-a invocat lipsa temeiului juridic al emiterii deciziei de recalculare a pensiei, precizând că decizia a fost emisă în baza H.G. nr. 735/2010, iar prin sentința nr. 338/2010 a Curții de Apel Cluj în dosarul nr. 1371/33/2010, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 38 din 7 ianuarie 2011, s-a dispus suspendarea executării acestei hotărâri până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr. 3178 din 9 mai 2011, Tribunalul Gorj a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă, litigii de muncă și asigurări sociale. Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 263/2010, întrucât această lege a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, or decizia atacată a fost emisă în decembrie 2010 în baza Legii nr. l 19/2010 și H.G. nr. 735/2010. S-a concluzionat că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 156 din Legea nr. l9/2000, potrivit cărora competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București.

După înregistrarea cauzei la Tribunalul București a fost din nou invocată excepția de necompetență teritorială a instanței, iar prin sentința civilă nr. 8135 din 28 septembrie 2011 a Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, cauza a fost înaintată la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului intervenit. În argumentarea soluției pronunțate, s-a reținut în esență că, potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor formulate împotriva C.N.P.A.S.

sau a caselor teritoriale de pensii, revine instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul contestatorul. Având în vedere că reclamantul a introdus acțiunea când erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010 și că acesta domiciliază în județul Gorj, cererea sa este de competența instanței de la domiciliul său. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată dedusă judecății, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea Tribunalului Gorj, pentru argumentele ce succed. În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcție de succesiunea acestora.

Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul. Textul legal menționat a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 reglementează două ipoteze distincte în ceea ce privește competența teritorială a tribunalului în litigiile privind drepturile de asigurări sociale.

Într-o primă ipoteză, se prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii și a caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Din contra, în situația în care pârâtul este altul decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabilește că va fi competentă să soluționeze litigiul instanța în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul. Referitor la aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă sub imperiul legii vechi, Legea nr. l 19/2010, Înalta Curte reține că potrivit art. 725 alin. (l) C. proc.

civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege, iar art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă. Pentru aceste considerente, având în vedere că reclamantul are domiciliul în județul Gorj, iar cererea a fost formulată împotriva unei case sectoriale de pensii, este aplicabilă prima teză a art. 154 din Legea nr. 263/2010, potrivit căreia competența revine instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 13 decembrie 2011.