ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1008/2013

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1268 din 8 martie 2012

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în al treilea ciclu

procesual, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC T.S. SRL

Constanța împotriva Deciziei nr. 56/COM din 13 aprilie 2011 pronunțată de

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială precum și

pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei

decizii SC T.S. SRL a declarat contestație în anulare la data de 23 martie 2012

motivele cererii fiind depuse la data de 31 iulie 2012.

Contestatoarea își

întemeiază cererea pe dispozițiile art. 317, 318 și urm. C. proc. civ., în

conținutul acesteia regăsindu-se prezentat într-o proporție covârșitoare,

istoricul detaliat al cauzei pe întreg parcursul procesual.

Referindu-se la

motivele contestației în anulare, contestatoarea apreciază că sunt îndeplinite

dispozițiile art. 318 C. proc. civ. față de faptul că instanța de recurs a omis

să analizeze critica adusă hotărârii recurate, prin cererea de recurs și

ulterior prin precizările depuse la termenul din 20 octombrie 2011, privind

plățile făcute de societatea recurentă celor doi intimați, fapt ce ar fi condus

la soluția de admitere a recursului, la modificarea în parte a hotărârii

recurate în sensul respingerii capetelor de cerere privind pretențiile bănești

- debit și dobândă - și cheltuieli de judecată aferente fondului.

Precizează

contestatoarea, sub acest aspect, că dovadă în acest sens este chiar decizia

contestată din considerentele căreia nu rezultă că s-ar fi executat hotărârea

instanței de fond prin plățile făcute direct de societatea recurentă prin

intermediul BEJ S.C.A.

În susținerea acestei

critici contestatoarea se raportează la întocmirea expertizei contabile

întocmită în cauză, precum și la modul în care instanțele au analizat

concluziile raportului de expertiză.

Printr-o a doua

critică subsumată aceluiași temei de drept contestatoarea reproșează instanței

de recurs neanalizarea criticilor aduse de recurentă la termenul din 8 martie

2012 respectiv faptul că în dosarul instanței de fond există 3 file albe, fapt

pentru care a solicitat reconstituirea acelor înscrisuri, cererea care a fost

respinsă.

Consideră

contestatoarea că această cerere trebuia soluționată în temeiul art. 583 C.

proc. civ., indiferent de faptul că pricina se află într-un al treilea ciclu

procesual, dat fiind faptul că legiuitorul nu face acest gen de

circumstanțiere.

În continuare, arată

contestatoarea, o altă critică necercetată de instanța de recurs este și aceea

că înscrisurile depuse de reclamanți la dosar în dovedirea cererii de chemare

în judecată nu sunt certificate conform cu originalul, fiind astfel încălcate

dovezile art. 112 C. proc. civ., consideră contestatoarea ca fiind vorba de o

normă legală imperativă, cauza aflându-se în curs de judecată, instanța de

recurs avea obligația să pună în vedere părților să intre în legalitate și să

aplice sancțiunile prevăzute de lege dacă părțile nu s-ar fi conformat.

Consideră

contestatoarea că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de recurs

privind plățile efectuate de recurentă și datorită faptului că, prin

respingerea cererii de probe, nu a putut depune la dosar facturile privind

contribuția la asociere, toate documentele de plată privind plățile către

intimații-reclamanți, rapoartele de gestiune efectuate pe parcursul derulării

activității societății și plățile făcute prin intermediul executorului

judecătoresc.

Contestația în

anulare va fi respinsă pentru următoarele considerente:

Temeiul contestației

este art. 318 C. proc. civ. potrivit căruia: "hotărârile instanțelor de

recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul

unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l

numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de

modificarea sau de casare".

Textul legal are în

vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de modificare sau de

casare invocate de recurent (motive arătate în mod expres și limitativ de art.

304 C. proc. civ.), iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte,

cum este cazul și în speță, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt

subsumate întotdeauna motivului de modificare sau de casare pe care îl

sprijină.

În speță prin

motivele de recurs s-a criticat calificarea dată de instanțe temeiului juridic

al acțiunii, recurenta contestatoare reproșând acestora nesocotirea

dispozițiilor legale privitoare la interpretarea convențiilor (art. 969, art.

977 și art. 982 C. civ.) și neluarea în considerare a modalității în care

părțile au înțeles să își execute contractul.

Toate criticile

recurentei, cele vizând interpretarea concluziilor raportului de expertiză,

cele referitoare la sumele achitate și a căror pretinsă neexaminare a fost

invocată în prezenta contestație în anulare au avut ca fundament calificarea

eronată a contractului între părți invocată drept critici în recurs.

Or, așa cum se reține

în decizia ce formează obiectul prezentei căi de retractare se precizează în

mod clar faptul că prin decizia de casare pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție în primul ciclu procesual la 31 ianuarie 2008 instanța de recurs a

stabilit în mod irevocabil natura contractului, faptul că în speță este vorba

de un contract de asociere în participațiune și nu de un litigiu ce vizează

drepturi între asociați și societatea comercială conform dispozițiilor Legii

nr. 31/1990, criticile în recurs fiind analizate din această perspectivă.

Nemulțumirea

contestatoarei privind modul în care a fost motivată decizia contestată, nu poate

duce la deschiderea contestației în anulare, cale extraordinară de atac, de

retractare, într-un alt caz decât cele limitativ arătate de art. 317 C. proc.

civ., (lipsă de procedură și necompetența instanței) și art. 318 C. proc. civ.,

(greșeală materială și omisiunea de a cerceta vreun motiv de modificare sau de

casare).

Având în vedere

caracterul de excepție al textului mai sus-enunțat care rezultă din formularea

"hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în

anulare.." analiza susținerilor privind existența unei "greșeli

materiale" presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie avute

în vedere numai acele greșeli materiale care au caracter procedural și care au

dus în mod necesar la pronunțarea unei soluții eronate. În alte cuvinte, pentru

a putea fi admisă o contestație în anulare îndreptată împotriva deciziei

pronunțată de o instanță de recurs, este necesar ca eroarea materială gravă,

invocată de parte, să privească o problemă de procedură. O atare eroare trebuie

să fie în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, pentru

verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o

reapreciere a probelor. În contextul precizat se constată că prin motivele

evocate care vizează aprecierea și interpretarea probatoriilor care au stat la

baza determinării situației de fapt și a aplicării legii, contestatoarea a

criticat decizia instanței de recurs pe alte chestiuni decât cele procedurale.

Întreaga argumentare duce cu evidență la concluzia că se tinde la reformarea

soluției, printr-o rediscutare a situației de fapt și a probelor despre care se

afirmă că au fost interpretate greșit sau insuficient administrate. Or, această

cale de atac - contestația în anulare - tinde la anularea unei hotărâri

pronunțată în recurs nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru

motivele expres prevăzute de lege.

Cea din urmă critică

nu poate fi, de asemenea, analizată, întrucât din perspectiva art. 317 - 318 C.

proc. civ., instanța de recurs nu a avut a se pronunța asupra unei critici de

nelegalitate care să vizeze ignorarea de către instanțe a dispozițiilor art.

112 C. proc. civ.

În considerarea celor

ce preced, Înalta Curte având în vedere că nu au fost săvârșite greșeli

materiale cu caracter procedural, privind aspecte formale ale judecății,

contestația în anulare va fi respinsă, iar în temeiul art. 274 alin. (1) C.

proc. civ., contestatoarea va fi obligată plătească intimaților T.D.G. și B.C.

suma de 12400 RON cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de contestatoarea SC T.S. SRL Constanța împotriva Deciziei

nr. 1268 din 8 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a

II-a civilă, ca nefondată.

Obligă contestatoarea

să plătească intimaților T.D. și B.C. suma de 12400 RON cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 12 martie 2013.

Procesat de GGC - AA