ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1008/2013

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 1268 din 8 martie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în al treilea ciclu procesual, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC T.S. SRL Constanța împotriva Deciziei nr. 56/COM din 13 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal. Împotriva acestei decizii SC T.S. SRL a declarat contestație în anulare la data de 23 martie 2012 motivele cererii fiind depuse la data de 31 iulie 2012. Contestatoarea își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 317, 318 și urm. C. proc.

civ., în conținutul acesteia regăsindu-se prezentat într-o proporție covârșitoare, istoricul detaliat al cauzei pe întreg parcursul procesual. Referindu-se la motivele contestației în anulare, contestatoarea apreciază că sunt îndeplinite dispozițiile art. 318 C. proc. civ. față de faptul că instanța de recurs a omis să analizeze critica adusă hotărârii recurate, prin cererea de recurs și ulterior prin precizările depuse la termenul din 20 octombrie 2011, privind plățile făcute de societatea recurentă celor doi intimați, fapt ce ar fi condus la soluția de admitere a recursului, la modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul respingerii capetelor de cerere privind pretențiile bănești - debit și dobândă - și cheltuieli de judecată aferente fondului.

Precizează contestatoarea, sub acest aspect, că dovadă în acest sens este chiar decizia contestată din considerentele căreia nu rezultă că s-ar fi executat hotărârea instanței de fond prin plățile făcute direct de societatea recurentă prin intermediul BEJ S.C.A. În susținerea acestei critici contestatoarea se raportează la întocmirea expertizei contabile întocmită în cauză, precum și la modul în care instanțele au analizat concluziile raportului de expertiză. Printr-o a doua critică subsumată aceluiași temei de drept contestatoarea reproșează instanței de recurs neanalizarea criticilor aduse de recurentă la termenul din 8 martie 2012 respectiv faptul că în dosarul instanței de fond există 3 file albe, fapt pentru care a solicitat reconstituirea acelor înscrisuri, cererea care a fost respinsă.

Consideră contestatoarea că această cerere trebuia soluționată în temeiul art. 583 C. proc. civ., indiferent de faptul că pricina se află într-un al treilea ciclu procesual, dat fiind faptul că legiuitorul nu face acest gen de circumstanțiere. În continuare, arată contestatoarea, o altă critică necercetată de instanța de recurs este și aceea că înscrisurile depuse de reclamanți la dosar în dovedirea cererii de chemare în judecată nu sunt certificate conform cu originalul, fiind astfel încălcate dovezile art. 112 C. proc. civ., consideră contestatoarea ca fiind vorba de o normă legală imperativă, cauza aflându-se în curs de judecată, instanța de recurs avea obligația să pună în vedere părților să intre în legalitate și să aplice sancțiunile prevăzute de lege dacă părțile nu s-ar fi conformat.

Consideră contestatoarea că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de recurs privind plățile efectuate de recurentă și datorită faptului că, prin respingerea cererii de probe, nu a putut depune la dosar facturile privind contribuția la asociere, toate documentele de plată privind plățile către intimații-reclamanți, rapoartele de gestiune efectuate pe parcursul derulării activității societății și plățile făcute prin intermediul executorului judecătoresc. Contestația în anulare va fi respinsă pentru următoarele considerente: Temeiul contestației este art. 318 C. proc. civ.

potrivit căruia: "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificarea sau de casare". Textul legal are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de recurent (motive arătate în mod expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ.), iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, cum este cazul și în speță, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt subsumate întotdeauna motivului de modificare sau de casare pe care îl sprijină.

În speță prin motivele de recurs s-a criticat calificarea dată de instanțe temeiului juridic al acțiunii, recurenta contestatoare reproșând acestora nesocotirea dispozițiilor legale privitoare la interpretarea convențiilor (art. 969, art. 977 și art. 982 C. civ.) și neluarea în considerare a modalității în care părțile au înțeles să își execute contractul. Toate criticile recurentei, cele vizând interpretarea concluziilor raportului de expertiză, cele referitoare la sumele achitate și a căror pretinsă neexaminare a fost invocată în prezenta contestație în anulare au avut ca fundament calificarea eronată a contractului între părți invocată drept critici în recurs.

Or, așa cum se reține în decizia ce formează obiectul prezentei căi de retractare se precizează în mod clar faptul că prin decizia de casare pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în primul ciclu procesual la 31 ianuarie 2008 instanța de recurs a stabilit în mod irevocabil natura contractului, faptul că în speță este vorba de un contract de asociere în participațiune și nu de un litigiu ce vizează drepturi între asociați și societatea comercială conform dispozițiilor Legii nr. 31/1990, criticile în recurs fiind analizate din această perspectivă. Nemulțumirea contestatoarei privind modul în care a fost motivată decizia contestată, nu poate duce la deschiderea contestației în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, într-un alt caz decât cele limitativ arătate de art. 317 C. proc.

civ., (lipsă de procedură și necompetența instanței) și art. 318 C. proc. civ., (greșeală materială și omisiunea de a cerceta vreun motiv de modificare sau de casare). Având în vedere caracterul de excepție al textului mai sus-enunțat care rezultă din formularea "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare.." analiza susținerilor privind existența unei "greșeli materiale" presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie avute în vedere numai acele greșeli materiale care au caracter procedural și care au dus în mod necesar la pronunțarea unei soluții eronate. În alte cuvinte, pentru a putea fi admisă o contestație în anulare îndreptată împotriva deciziei pronunțată de o instanță de recurs, este necesar ca eroarea materială gravă, invocată de parte, să privească o problemă de procedură.

O atare eroare trebuie să fie în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. În contextul precizat se constată că prin motivele evocate care vizează aprecierea și interpretarea probatoriilor care au stat la baza determinării situației de fapt și a aplicării legii, contestatoarea a criticat decizia instanței de recurs pe alte chestiuni decât cele procedurale. Întreaga argumentare duce cu evidență la concluzia că se tinde la reformarea soluției, printr-o rediscutare a situației de fapt și a probelor despre care se afirmă că au fost interpretate greșit sau insuficient administrate. Or, această cale de atac - contestația în anulare - tinde la anularea unei hotărâri pronunțată în recurs nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege.

Cea din urmă critică nu poate fi, de asemenea, analizată, întrucât din perspectiva art. 317 - 318 C. proc. civ., instanța de recurs nu a avut a se pronunța asupra unei critici de nelegalitate care să vizeze ignorarea de către instanțe a dispozițiilor art. 112 C. proc. civ. În considerarea celor ce preced, Înalta Curte având în vedere că nu au fost săvârșite greșeli materiale cu caracter procedural, privind aspecte formale ale judecății, contestația în anulare va fi respinsă, iar în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., contestatoarea va fi obligată plătească intimaților T.D.G. și B.C. suma de 12400 RON cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC T.S. SRL Constanța împotriva Deciziei nr. 1268 din 8 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, ca nefondată. Obligă contestatoarea să plătească intimaților T.D. și B.C. suma de 12400 RON cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 12 martie 2013. Procesat de GGC - AA