ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 433/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 26 septembrie 2010 la Tribunalul București, SC U. SA București a chemat în judecată M.F.P., solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 121.257, 67 DOLARI S.U.A., reprezentând contravaloarea creanței aferente anului 2009, la cursul valutar din momentul plății efective. La aceeași dată, reclamanta a invocat în contradictoriu cu G.R. excepția de nelegalitate a Hotărârii Guvernului nr. 1638/2008, art. 1-5, precum și a anexei 1.25, ulterior modificată prin H.G. nr. 732 din 20 iulie 2011, privind aprobarea cuantumului sumelor ce urmează a fi decontate operatorilor economici ca urmare a îndeplinirii prevederilor Acordului bilateral dintre G.R.

și Republica Irak, semnat la 18 august 2005. Prin încheierea din 30 noiembrie 2011, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a dispus suspendarea judecății și sesizarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care, prin sentința civilă nr. 1985 din 20 martie 2012 a respins excepția de nelegalitate ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că actul normativ a cărui nelegalitate a fost invocată în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, a fost emis conform prevederilor art. 9 alin. (2) lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și art. 108 din Constituție, având la bază nota de fundamentare întocmită de M.F.P..

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC U. SA București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanta a învederat că normele atacate au ca temei Legea nr. 29/1994, pe baza cărora s-a stabilit cursul de 0,0015 lei/DOLARI S.U.A., deși dispozițiile acestui act normativ nu sunt aplicabile în cazul contractelor comerciale încheiate în nume propriu de fostele întreprinderi de comerț exterior, ele referindu-se doar la creanțele României care provin din contracte guvernamentale. Reclamanta a mai arătat că suma reprezentând valoarea creanței societății pentru anul 2009 trebuie achitată la cursul valutar din data plății și nu la cursul de 0,0015 lei/DOLARI S.U.A., stabilit prin normele criticate cuprinse în H.G.

nr. 1638/2008, modificate în anul 2011, cu atât mai mult cu cât plata întregii creanțe a statului față de societate a fost eșalonată până în anul 2028. S-a precizat și faptul că prin aplicarea hotărârii se aduce atingere dreptului de proprietate al reclamantei, încălcându-se reglementările contabile emise de comunitatea europeană, ca și dispozițiile constituționale care garantează și ocrotesc proprietatea privată. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, prevederile criticate cuprinse în H.G. nr. 1638/2008 sunt conforme dispozițiilor art. 9 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, în forma în vigoare la acea dată, potrivit cărora la F.P.

se vor vira, pe măsura încasării, sumele rezultate din recuperarea creanțelor României provenite din activitatea de comerț exterior și cooperare economică internațională, derulată înainte de 31 decembrie 1989, după deducerea unui procent de 3% din care se vor plăti cheltuielile cuvenite operatorilor economici exportatori, stabilite pe baza cursului de 0,0015 lei pentru un dolar SUA, ale căror credite nu au fost preluate la datoria publică. De menționat că aceste dispoziții au fost abrogate prin O.U.G. nr. 91/2010 privind destinația sumelor provenite din recuperarea unor drepturi valutare ale României care fac referire la aceeași valoare a cursului valutar de 0,0015 lei/DOLARI S.U.A. ce urmează a fi în continuare acordată agenților economici exportatori, prevederi aprobate prin Legea nr. 26/2011 și care își produc și în prezent efectele.

H.G. nr. 1638/2008 a fost emisă așadar în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 247/2005, care au determinat derogarea de la reglementările contabile în vigoare referitoare la evaluarea creanțelor la cursul de schimb valabil la data încheierii exercițiului financiar, precum și recuperarea creanțelor conform graficului stabilit prin Acordul bilateral semnat la 18 august 2005, aprobat prin H.G. nr. 260/2006. Modul de decontare avut în vedere de hotărârea de guvern a cărei nelegalitate s-a invocat respectă așadar prevederile actului normativ cu forță juridică superioară, în baza căruia a fost adoptat, Legea nr. 247/2005, cu mențiunea că în prezent sunt în vigoare dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. a) din O.U.G.

nr. 91/2010, aprobată prin Legea nr. 26/2011, constatate ca fiind constituționale prin decizia Curții Constituționale nr. 422/2012, publicată în M. Of. nr. 511 din 24 iulie 2012. Având în vedere și împrejurarea că în cadrul acestei proceduri speciale care reglementează excepția de nelegalitate nu poate fi analizată neconformitatea dispozițiilor Legii nr. 247/2005 ori ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 91/2010 cu prevederile comunitare ori constituționale, Curtea va constata că sentința atacată este legală și temeinică, urmând a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de S.C. „U.” SA împotriva sentinței nr. 1985 din 20 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2013