ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 347/2023

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2023

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 26 septembrie 2010 pe rolul Tribunalului București – secția a VI-a Civilă, reclamanta S.C. A. S.A. București a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 121.257,67 USD, reprezentând contravaloarea creanței aferente anului 2009, la cursul valutar din momentul plății efective.

La aceeași dată, reclamanta a invocat în contradictoriu cu Guvernul României excepția de nelegalitate a Hotărârii Guvernului nr. 1638/2008, art. 1-5, precum și a anexei 1.25, ulterior modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 732/20 iulie 2011, privind aprobarea cuantumului sumelor ce urmează a fi decontate operatorilor economici ca urmare a îndeplinirii prevederilor Acordului bilateral dintre Guvernul României și Republica Irak, semnat la 18 august 2005.

Prin încheierea din 30 noiembrie 2011, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a dispus suspendarea judecății și sesizarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care, prin sentința civilă nr. 1985/20 martie 2012 a respins excepția de nelegalitate ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A. București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia nr. 433 din data de 30 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr. x/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de S.C. "A." S.A. împotriva sentinței nr. 1985 din 20 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Împotriva Deciziei nr. 433 din data de 30 ianuarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire S.C. A. S.A., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 9 din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 3106/31.05.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererea de revizuire, a desființat decizia nr. 433 din data de 30 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2010 și a fixat termen pentru rejudecarea recursului, cu analizarea aspectelor impuse de instanța europeană în decizia mai sus citată.

Prin decizia nr. 4192 din 27 septembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, a fost respins recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1985 din 20 martie 2012 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2010, ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 4192 din 27 septembrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022 a formulat cerere de revizuire S.C. A. S.A., întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 322 pct. 2 din vechiul C. proc. civ., art. 322 pct. 9 din vechiul C. proc. civ.

Intimatul Ministerul Finanțelor a depus întâmpinare la cererea de revizuire, prin care a invocat excepția inadmisibilității în ceea ce privește reviziurea întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și excepția tardivității în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și pct. 9 din vechiul C. proc. civ.

II. Cu privire la cererea de revizuire

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Examinând cu prioritate excepția tardivității, conform dispozițiilor art. 137 din vechiul C. proc. civ., în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și pct. 9 din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 322 din vechiul C. proc. civ.:

"Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

Conform art. 324 din vechiul C. proc. civ.: "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri;(...)

Pentru motivele prevăzute la art. 322 pct. 9 și 10, termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv a deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I."

În raport de dispozițiile arătate, având în vedere decizia împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire și motivele invocate, Înalta Curte constată că, în ceea ce privește revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 din vechiul C. proc. civ., termenul pentru introducerea revizuirii este de o lună de la data pronunțării deciziei atacate, iar în ceea ce privește revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 9 din vechiul C. proc. civ., de 3 luni de la data publicării hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv a deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

În ceea ce privește revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 din vechiul C. proc. civ., decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată la 27 septembrie 2022, iar în ceea ce privește hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului invocată de revizuentă în susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 9 din vechiul C. proc. civ., se constată că aceasta a fost publicată în Monitorul Oficial al României la 23 decembrie 2021.

Conform art. 103 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., "Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării."

Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și pct. 9 din vechiul C. proc. civ., a fost declarată la data de 28.11.2022, cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 324 din vechiul C. proc. civ. redate anterior, de o lună de la data pronunțării deciziei atacate (27.09.2022), respectiv trei luni de la data publicării hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (23.12.2021), iar revizuenta nu a invocat și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, ceea ce atrage sancțiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) din vechiul C. proc. civ.

Prin urmare, față de aceste considerente, urmează să respingă ca tardiv formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 9 din vechiul C. proc. civ.

În ceea ce privește cazul prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, examinând admisibilitatea căii de atac, prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că revizuenta a invocat în susținerea acestui caz de revizuire faptul că prin decizia nr. 4192/27.09.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat în mod eronat că, în speță, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea din 2 noiembrie 2021 în cauza A. S.A. împotriva României nu ar fi constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale, respectiv a art. 1 la Protocol 1, ci doar ar fi analizat două dintre condițiile cumulative pentru a se putea constata încălcarea art. 1 la Protocol, lăsând instanțelor naționale să analizeze a treia condiție cumulativă, respectiv "să verifice proporționalitatea (justul echilibru) între interesul privat de a proteja dreptul de proprietate al reclamantei-recurente și interesul general."

Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea 554/2004, invocat ca temei de drept al prezentei cereri, "Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată."

Reglementarea acestei căi extraordinare de atac în materie administrativă reprezintă un instrument menit să asigure la nivelul jurisdicției naționale preeminența prevederilor tratatelor și reglementărilor europene. Scopul urmărit de legiuitorul național a fost să creeze un remediu procesual efectiv și eficient menit să corecteze acele hotărâri judecătorești irevocabile/definitive care au ignorat principiile consfințite la nivel european, astfel cum se desprind acestea din actele normative unionale și jurisprudența CJUE.

Prin decizia nr. 45/12 decembrie 2016 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru interpretarea dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, formulată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 25 ianuarie 2016, dată în Dosarul nr. x/2015, și, în consecință, a stabilit că:

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (2) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, cererea de revizuire este admisibilă în baza unor decizii ale Curții de Justiție a Uniunii Europene, indiferent de momentul pronunțării acestora și de împrejurarea invocării sau nu în litigiul de bază a dispozițiilor de drept european preexistente, încălcate prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Înalta Curte reține că susținerile revizuentei nu se circumscriu motivului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004 care deschide calea revizuirii pentru situația în care a fost pronunțată o decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene, astfel că cererea de revizuire întemeiată pe aceste dispoziții urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, formulată de S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 4192 din 27 septembrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022.

Va respinge ca tardiv formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 9 din vechiul C. proc. civ., formulată de S.C. A. S.A. împotriva aceleiași decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, formulată de S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 4192 din 27 septembrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022.

Respinge ca tardiv formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 9 din vechiul C. proc. civ., formulată de S.C. A. S.A. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2023.