ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3698/2012

Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, reclamantul R.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primul-Ministru al României, obligarea acestuia la comunicarea în scris a informațiilor de interes public solicitate prin Petiția nr. 373 din 17 februarie 2010. Prin Sentința civilă nr. 23392 din 26 noiembrie 2010, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de către această instanță din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune astfel, judecătoria a reținut, în esență, că temeiul de drept al cererii este reprezentat de Legea nr. 544/2001, condiții în care competența de soluționare a acesteia aparține instanței desemnate de dispozițiile art. 22 alin. (1) teza I din lege, și anume secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Ulterior, prin Sentința civilă nr. 408 din 31 ianuarie 2012, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a dispus admiterea excepției necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În motivarea hotărârii, tribunalul a constatat că în cauza dedusă judecății, reclamantul s-a adresat cu o cerere de soluționare a Petiției nr. 373 din 17 februarie 2010 Primului-Ministru al României, structură fără personalitate juridică în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, astfel cum este enumerată în Anexa 2 la H.G. nr. 405/2007, care acționează la nivel central. În consecință, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. d) și art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel. La rândul său, prin Sentința civilă nr. 2467 din 5 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Curtea a constatat că litigiul dedus judecății vizează refuzul autorității pârâte de a comunica informațiile de interes public solicitate prin Petiția nr. 373 din 17 februarie 2010, informații solicitate de reclamant în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Or, raportat la dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, norme cu caracter special, competența materială de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ a tribunalului. Constatând existența conflictului negativ de competență, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., Curtea de Apel București a decis înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta cauză are ca obiect refuzul autorității pârâte de a comunica informațiile de interes public solicitate de către reclamantul R.M. prin Petiția nr. 373 din 17 februarie 2010, și anume dacă s-au făcut despăgubiri, în baza art. 13, Legea nr. 44/1994, republicată, altele decât cele în baza H.G. nr. 1301/2004, iar în cazul unui răspuns afirmativ, comunicarea de date cu privire la beneficiari și obiectul despăgubirilor.

Aceste informații au fost solicitate de reclamant în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Or, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, „În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice”. Aceste dispoziții legale, cu caracter special, derogă de la normele generale privind competența instanțelor de contencios administrativ, așa cum sunt ele definite de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Față de argumentele expuse, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei revine Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul R.M. în contradictoriu cu pârâtul Primul-Ministru al României în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2012. Procesat de GGC - AZ