ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.09.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3679/2012

HOTĂRÂRE
21.09.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3679/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Hotărârea

instanței de fond

Prin sentința civilă

nr. 3544 din 18 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta R.V.C. în

contradictoriu cu pârâta C.C.S.D. și, în consecință, a obligat pârâta să emită

în favoarea reclamantei decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul

situat în București, Calea Griviței București, compus din teren și constucție

demolată, precum și la plata sumei de 384 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin notificarea

formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta a solicitat restituirea în

natura a imobilului, situat în Municipiul București, Calea Griviței, că prin

Dispoziția nr. 7841 din 20 aprilie 2007, P.M.B., în calitate de entitate

notificată, a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat,

dosarul aferent fiind transmis Secretariatului C.C.S.D. și declanșată procedura

administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Curtea a

arătat că dosarul, analizat deja în privința legalității respingerii cererii de

destituire în natură a imobilului, situat în Municipiul București, Calea

Griviței, nu a parcurs procedura administrativă, reținându-se culpa pârâtei

pentru tergiversarea neîntemeiată în soluționarea cererii formulate de

reclamantă.

2.

Calea

de atac exercitată

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs C.C.S.D., solicitând modificarea sentinței nr. 94 din

10 ianuarie 2012 în sensul respingerii cererii reclamanților ca neîntemeiată,

pentru motive încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că instanța de

fond a apreciat în mod netemeinic că în speță ar fi fost încălcat dreptul

intimatei la soluționarea cererii într-un termen rezonabil,

dispunând obligarea sa la emiterea titlului de

despăgubire, fără a ține cont de aspectele obiective și procedura complexă

privind soluționarea dosarului de

despăgubire al reclamantei, cu

ignorarea etapelor administrative.

A

invocat neregularități în cea ce privește dosarul intimatei.

A criticat și

obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, față de obiectul și

complexitatea redusă a cauzei, arătând și că, întrucât C.C.S.D. reprezintă

statul român în litigiile ce vizează aplicarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

nu poate fi obligată să plătească în nume propriu cheltuielile de judecată

.

3.

Soluția

instanței de recurs.

Recursul

formulat este nefondat și va fi respins, pentru motivele care vor fi prezentate

în continuare.

Intimata-reclamantă

a supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat

al autorității administrative de a elibera actul administrativ, respectiv

decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul imposibil de

restituit în natură, situat în

Municipiul București, Calea Griviței, Sector 1, în

temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, calitatea de persoană îndreptățită

la despăgubire fiindu-i recunoscută prin Dispoziția nr. 7841 din 20 aprilie 2007

emisă de Primăria Municipiului București.

Prin

această dispoziție a fost soluționată notificarea înregistrată sub nr. 2302

din 04 aprilie 2001.

Este

adevărat că dispozițiile Capitolului V intitulat „Procedurile administrative

pentru acordarea despăgubirilor” din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri

adiacente, cu modificările și completările ulterioare, nu prevăd un termen

pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Cu toate acestea,

cererea întemeiată pe dispozițiile legale mai sus menționate având ca obiect

emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire trebuie să fie soluționată

într-un interval de timp rezonabil, calculat de la data sesizării autorității

publice competente, în cadrul procedurii administrative preliminare.

Astfel,

așa cum a reținut și instanța de fond, reclamanta a început procedurile de

recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin notificare formulată în

anul 2001, iar dosarul cu dispoziția de acordare a despăgubirilor, împreună cu

documentația aferentă, a fost înregistrat de către pârâtă sub nr. 36283/ CC la

data de 7 iunie 2007.

Intervalul

mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a

reparaților pentru imobilul preluat abuziv, conferă consistență concluziei la

care a ajuns instanța de fond, în sensul încălcării principiului soluționării

cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O.L.F.

Pe de altă parte,

susținerile recurentei privind viciile Dispoziției nr. 7841 din 20 aprilie 2007

exced atribuțiilor acordate acestei autorități, în acest stadiu al procedurii,

de normele legale incidente, nefiind, pe de altă parte, nici probate în mod

satisfăcător, în condițiile în care intimata a depus toată documentația

necesară, întregul demers având aparența unui act îndeplinit exclusiv pro

causa, în încercarea recurentei de a-și justifica pasivitatea.

Înalta

Curte mai constată că sentința primei instanțe nu este criticabilă nici sub

aspectul pretinsei ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluționare a

dosarelor și a etapelor procedurii administrative.

Având

în vedere dispozițiile art. 20 din Constituția României, normele interne

cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare

procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate

într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un

termen rezonabil, consacrat în art. 6 paragraful 1 din Convenție ca o garanție

a dreptului la un proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura

judiciară, ci și în cadrul procedurii administrative și, de asemenea, în etapa

executării hotărârilor sau deciziilor definitive.

Soluționarea

cauzelor în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și

un element al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al

cetățeanului U.E., consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de

7 decembrie 2000 de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene.

Complexitatea

etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere a respectării

termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei

conduite arbitrare, a unei totale pasivități a autorității publice, în

condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că până la

pronunțarea prezentei hotărâri s-a emis decizia solicitată.

Toate aceste elemente

conturează cu pregnanță caracterul nejustificat al refuzului de emitere a

actului administrativ de către C.C.S.D. și depășirea limitelor termenului

rezonabil de soluționare a cererilor prin prisma criteriilor cristalizate în jurisprudența

C.E.

d

.O.

În acest context,

soluția Curții de apel este legală și se impune a fi menținută.

Obligația de a emite

titlul de despăgubire include, în mod firesc, parcurgerea tuturor etapelor

administrative aferente, critica recurentei fiind nefondată sub acest aspect.

În ceea ce privește

problema cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că, în speță, titulara

obligației deduse judecății, în culpă pentru neîndeplinirea acesteia, și care a

căzut în pretenții, în sensul art. 274 C. proc. civ., este însăși pârâta C.C.S.D.,

condiții în care criticile acesteia privind obligarea sa la plata cheltuielilor

de judecată sunt neîntemeiate.

Cuantumul acestei

sume, modice, nu poate fi apreciat ca nejustificat în raport de obiectul și

complexitatea prezentei cauze.

Pentru

aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art.

20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul de față

ca nefondat.

Respinge

recursul formulat de către C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 3544 din 18

mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-03-13
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1343/2012
1.876,95 m.p. Curtea de Apel a constatat că reclamanții nu au formulat obiecțiuni cu privire la valoarea de 1.112.700 lei, reprezentând valoarea cotei-părți de 1/3 din imobilul situat în Municipiul București, Calea Griviței, astfel cum a fo
ÎCCJ 2012-04-06
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1933/2012
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 2 noiembrie 2010, reclamanta C.I. a solicitat, în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilo
ÎCCJ 2012-06-01
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2753/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.M.M. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care a va pronunța să
ÎCCJ 2012-06-22
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3181/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4264 din 17 iunie 2012, astfel cum a fost completată prin încheierea din 10 august 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-
ÎCCJ 2012-05-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2185/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V
Sursă