ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3679/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3544 din 18 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta R.V.C. în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D. și, în consecință, a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantei decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în București, Calea Griviței București, compus din teren și constucție demolată, precum și la plata sumei de 384 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta a solicitat restituirea în natura a imobilului, situat în Municipiul București, Calea Griviței, că prin Dispoziția nr. 7841 din 20 aprilie 2007, P.M.B., în calitate de entitate notificată, a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat, dosarul aferent fiind transmis Secretariatului C.C.S.D. și declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Curtea a arătat că dosarul, analizat deja în privința legalității respingerii cererii de destituire în natură a imobilului, situat în Municipiul București, Calea Griviței, nu a parcurs procedura administrativă, reținându-se culpa pârâtei pentru tergiversarea neîntemeiată în soluționarea cererii formulate de reclamantă.

2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei soluții a declarat recurs C.C.S.D., solicitând modificarea sentinței nr. 94 din 10 ianuarie 2012 în sensul respingerii cererii reclamanților ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că instanța de fond a apreciat în mod netemeinic că în speță ar fi fost încălcat dreptul intimatei la soluționarea cererii într-un termen rezonabil, dispunând obligarea sa la emiterea titlului de despăgubire, fără a ține cont de aspectele obiective și procedura complexă privind soluționarea dosarului de despăgubire al reclamantei, cu ignorarea etapelor administrative.

A invocat neregularități în cea ce privește dosarul intimatei. A criticat și obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, față de obiectul și complexitatea redusă a cauzei, arătând și că, întrucât C.C.S.D. reprezintă statul român în litigiile ce vizează aplicarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005, nu poate fi obligată să plătească în nume propriu cheltuielile de judecată . 3. Soluția instanței de recurs. Recursul formulat este nefondat și va fi respins, pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.

Intimata-reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorității administrative de a elibera actul administrativ, respectiv decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în Municipiul București, Calea Griviței, Sector 1, în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, calitatea de persoană îndreptățită la despăgubire fiindu-i recunoscută prin Dispoziția nr. 7841 din 20 aprilie 2007 emisă de Primăria Municipiului București.

Prin această dispoziție a fost soluționată notificarea înregistrată sub nr. 2302 din 04 aprilie 2001. Este adevărat că dispozițiile Capitolului V intitulat „Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor” din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, nu prevăd un termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Cu toate acestea, cererea întemeiată pe dispozițiile legale mai sus menționate având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire trebuie să fie soluționată într-un interval de timp rezonabil, calculat de la data sesizării autorității publice competente, în cadrul procedurii administrative preliminare.

Astfel, așa cum a reținut și instanța de fond, reclamanta a început procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin notificare formulată în anul 2001, iar dosarul cu dispoziția de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentația aferentă, a fost înregistrat de către pârâtă sub nr. 36283/ CC la data de 7 iunie 2007. Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparaților pentru imobilul preluat abuziv, conferă consistență concluziei la care a ajuns instanța de fond, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O.L.F.

Pe de altă parte, susținerile recurentei privind viciile Dispoziției nr. 7841 din 20 aprilie 2007 exced atribuțiilor acordate acestei autorități, în acest stadiu al procedurii, de normele legale incidente, nefiind, pe de altă parte, nici probate în mod satisfăcător, în condițiile în care intimata a depus toată documentația necesară, întregul demers având aparența unui act îndeplinit exclusiv pro causa, în încercarea recurentei de a-și justifica pasivitatea. Înalta Curte mai constată că sentința primei instanțe nu este criticabilă nici sub aspectul pretinsei ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluționare a dosarelor și a etapelor procedurii administrative.

Având în vedere dispozițiile art. 20 din Constituția României, normele interne cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 paragraful 1 din Convenție ca o garanție a dreptului la un proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci și în cadrul procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive. Soluționarea cauzelor în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și un element al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al cetățeanului U.E., consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7 decembrie 2000 de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene.

Complexitatea etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale pasivități a autorității publice, în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că până la pronunțarea prezentei hotărâri s-a emis decizia solicitată. Toate aceste elemente conturează cu pregnanță caracterul nejustificat al refuzului de emitere a actului administrativ de către C.C.S.D. și depășirea limitelor termenului rezonabil de soluționare a cererilor prin prisma criteriilor cristalizate în jurisprudența C.E. d .O. În acest context, soluția Curții de apel este legală și se impune a fi menținută.

Obligația de a emite titlul de despăgubire include, în mod firesc, parcurgerea tuturor etapelor administrative aferente, critica recurentei fiind nefondată sub acest aspect. În ceea ce privește problema cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că, în speță, titulara obligației deduse judecății, în culpă pentru neîndeplinirea acesteia, și care a căzut în pretenții, în sensul art. 274 C. proc. civ., este însăși pârâta C.C.S.D., condiții în care criticile acesteia privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată sunt neîntemeiate. Cuantumul acestei sume, modice, nu poate fi apreciat ca nejustificat în raport de obiectul și complexitatea prezentei cauze. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de către C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 3544 din 18 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2012.