ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2185/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta V.R.A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "C.C.S.D."), solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri și la plata daunelor cominatorii de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere, în cazul neexecutării hotărârii instanței.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin Dispoziția nr. 10414 din 05 mai 2008 emisă de Primarul Municipiului București, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, prin echivalent, pentru imobilul teren și construcție, situat în București, strada R. nr. 13, sector 2. Dosarul a fost înaintat Secretariatului C.C.S.D., fiind înregistrat sub nr. 43999/CC, iar, de la data înregistrării și până în prezent, pârâta nu a luat nicio măsură pentru rezolvarea dosarului, astfel că se află în situația de a fi privată de dreptul de a beneficia de măsuri reparatorii pentru imobilul preluat abuziv de către stat. 2. Apărarea pârâtei C.C.S.D.

Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată, arătând, în esență, că etapa transmiterii și înregistrării dosarului a fost parcursă, dosarul a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, iar, pentru completarea documentației, prin Adresa nr. 43999/CC din 29 noiembrie 2011, Secretariatul C.C.S.D. a solicitat înscrisuri din care să reiasă descrierea imobilului construcție respectiv documentația întocmită la momentul preluării (ex. fișă imobil, proces-verbal de preluare, proces-verbal de evaluare de la momentul preluării/demolării care descriu materialele folosite, suprafețele imobilului - locuință/anexe).

3. Soluția pronunțată de Curtea de apel Prin Sentința nr. 7485 din 9 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei, reținând, în esență, următoarele: Pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri este necesară, în prealabil, evaluarea imobilului notificat, iar această etapă nu poate fi parcursă în cauza de față.

Astfel cum rezultă din conținutul Dosarului nr. 43999/CC, prin dispoziția nr. 10414 din 05 mai 2008, Primarul municipiului București a propus acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, constând în diferența dintre suma încasată ca despăgubire și valoarea de piață pentru terenul în suprafață de 180 mp și construcția S+P+E+garaj, vândute în baza Legii nr. 112/1995, imobil situat în București, Str. R. nr. 13, sector 2. Dispoziția respectivă a fost înaintată C.C.S.D., fiind constituit dosarul nr. 43999/CC și, astfel, declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Potrivit art. 16 alin. (1) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului C.C.S.D. Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul C.C.S.D.

procedează la analizarea dosarelor, în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, rezultând că, în cauza de față, a fost analizată Dispoziția nr. 10414 din 05 mai 2008 sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură, astfel că pentru continuarea procedurii administrative este necesară transmiterea dosarului la evaluator, sau, după caz, la o societate de evaluare. Însă, așa cum susține pârâta în cuprinsul întâmpinării, Dosarul nr. 43999/CC nu conține suficiente date pentru evaluarea imobilului construcție, cu referire la structura imobilului, materiale folosite, finisaje etc., precizând că a solicitat Primăriei Municipiului București completarea dosarului cu înscrisuri din care să reiasă descrierea imobilului construcție respectiv documentația întocmită la momentul preluării (ex.

fișă imobil, proces-verbal de preluare, proces-verbal de evaluare de la momentul preluării/demolării care descriu materialele folosite, suprafețele imobilului - locuință/anexe), astfel că pentru continuarea procedurii, în sensul evaluării construcțiilor notificate, este necesară completarea dosarului, ceea ce exclude refuzul nejustificat de soluționare a dosarului de către pârâtă. 4. Recursul declarat de reclamanta V.R.A. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs reclamanta, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ. Prin criticile din recurs, recurentă-reclamantă susține că toate înscrisurile necesare emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire eliberate de autorități se regăsesc în dosarul de despăgubire, iar Secretariatul C.C.S.D.

nu a comunicat faptul că sunt necesare noi înscrisuri. Sub acest aspect, recurenta-reclamantă precizează că nu are nicio culpă pentru faptul că Primăria Municipiului București nu a răspuns C.C.S.D. la adresa prin care se solicitau înscrisurile necesare. Recurenta-reclamantă arată că imobilul pentru care este îndreptățită la acordarea despăgubirilor în echivalent nu a fost demolat, ci vândut în baza Legii nr. 112/1995, iar, conform dispozițiilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005, evaluatorul desemnat are la dispoziție toate mijloacele și informațiile necesare evaluării imobilului. În final, recurenta-reclamantă susține că pârâta nu a făcut dovada motivelor obiective pentru care cererea sa nu a fost analizată într-un termen rezonabil.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurentă-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând obligarea pârâtei C.C.S.D. să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru terenul în suprafață de 180,00 mp și construcția S+P+E+garaj, situate în Municipiul București, Str. R. nr. 13, sector 2, vândute în baza Legii nr. 112/1995 și în privința cărora a fost emisă Dispoziția nr. 10414 din 05 mai 2008 a Primarului Municipiului București, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în diferența dintre suma încasată ca despăgubire, indexată cu indicele de inflație și valoarea de piață.

Curtea de apel, prin hotărârea ce formează obiectul recursului, a respins acțiunea reclamantei reținând, în esență, că dosarul de despăgubire nu conține suficiente date pentru evaluarea imobilului construcție, astfel că pârâta C.C.S.D. a solicitat Primăriei Municipiului București completarea dosarului cu înscrisuri din care să reiasă descrierea imobilului construcție, respectiv documentația întocmită la momentul preluării (ex. fișă imobil, proces-verbal de preluare, proces-verbal de evaluare de la momentul preluării/demolării, care să descrie materialele folosite, suprafețele imobilului - locuință/anexe). A reținut instanța că, pentru continuarea procedurii, în vederea evaluării construcțiilor este necesară completarea dosarului, motiv pentru care nu se poate reține refuzul nejustificat de soluționare a dosarului de către pârâtă.

Înalta Curte constată, în primul rând, faptul că, în calitate de persoană îndreptățită la restituirea imobilului în litigiu, reclamanta a depus notificare înregistrată la executorul judecătoresc sub nr. 2704 din 31 octombrie 2001, Primarul Municipiului București a emis Dispoziția nr. 10.414 din 5 mai 2008, iar dosarul conținând dispoziția respectivă a fost înaintată Secretariatului C.C.S.D. în anul 2009, acțiunea formulată de reclamantă fiind introdusă la instanță la data de 9 august 2011. În ceea ce privește susținerile pârâtei din întâmpinarea depusă în fața instanței de fond și reținute, ca atare, de curtea de apel în sensul că este necesară completarea documentației în vederea efectuării procedurii de evaluare a imobilului nu pot fi primite.

Sub acest aspect, se constată că, deși în cuprinsul întâmpinării se face referire la adresa nr. 43999 din 29 noiembrie 2011, prin care Secretariatul C.C.S.D. a solicitat "înscrisuri din care să reiasă descrierea imobilului construcție, respectiv documentația întocmită la momentul preluării", pârâta nu a depus la dosar adresa respectivă, aceasta neregăsindu-se nici în cuprinsul dosarului administrativ de despăgubire nr. 43999/CC, depus la dosarul Curții de apel. Înalta Curte are în vedere că atribuțiile Secretariatul C.C.S.D. sunt reglementate de dispozițiile art. 16 alin. (4) și (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, conform cărora: "(4) Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.

(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. Dispozițiile art. 16 alin. (6) - (6 5 ) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 reglementează procedura de întocmire a raportului de evaluare de către evaluatorul desemnat: "(6) După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

(6 1 ) La cererea evaluatorilor sau a reprezentanților societății de evaluare desemnate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, deținătorii bunurilor imobile ce fac obiectul procedurilor administrative prevăzute de prezenta lege vor permite accesul acestora la locul unde se află bunurile respective, pe perioada și numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru efectuarea lucrării de evaluare. (6 2 ) Deținătorii bunurilor imobile prevăzute la alin. (6 1 ) vor fi înștiințați în timp util despre efectuarea lucrării de evaluare. (6 3 ) În caz de refuz, intrarea în domiciliul sau în reședința persoanei fizice se face cu autorizarea instanței judecătorești competente, dispozițiile privind ordonanța președințială C. proc.

civ. fiind aplicabile. (6 4 ) La cererea evaluatorilor sau a reprezentanților societății de evaluare, băncile, notarii publici, agențiile imobiliare, birourile de carte funciară, precum și orice alți deținători de informații privind tranzacțiile cu proprietăți imobiliare sunt obligați să le comunice de îndată, în scris, datele și informațiile necesare efectuării evaluării, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. Evaluatorii au obligația de a asigura secretul datelor și informațiilor astfel primite.

(6 5 ) În cazul în care evaluatorul consideră necesar, organele de poliție, jandarmerie sau alți agenți ai forței publice, după caz, sunt obligați să-i acorde concursul pentru obținerea datelor și informațiilor necesare întocmirii raportului de evaluare, precum și pentru îndeplinirea oricărei alte activități în același scop". În raport cu dispozițiile citate, se constată că legea conferă evaluatorului desemnat toate pârghiile necesare întocmirii raportului de evaluare, evaluatorul având posibilitatea și obligația de a obține toate datele cu privire la care pârâta C.C.S.D. susține că le-ar fi solicitat Primăriei Municipiului București. Astfel fiind, susținerile pârâtei care au fost însușite de Curtea de apel pentru a pronunța soluția de respingere a acțiunii sunt nefondate, atâta timp cât, potrivit art. 16 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, atribuțiile Secretariatului C.C.S.D.

sunt limitate la verificarea situației juridice a imobilului și a legalității respingerii cererii de restituire în natură, urmând ca evaluarea bunului și determinarea cuantumului măsurilor reparatorii prin echivalent să fie realizate în cadrul procedurii de specialitate efectuate de evaluator, iar nu de către Secretariatul C.C.S.D. Pe de altă parte, Înalta Curte constată că intervalul de timp pe parcursul căruia a fost derulată procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul preluat abuziv (interval cuprins între anul 2001 - când a fost formulată notificarea - și august 2011 - când a fost introdusă acțiunea), în condițiile în care calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri a fost stabilită prin Dispoziția nr. 10.414 din 05 mai 2008 emisă de Primarul Municipiului București, conferă consistență concluziei că a fost încălcat principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 parag.

1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. Faptul că legea specială nu prevede un termen pentru soluționarea dosarelor, precum și susținerile pârâtei cuprinse în întâmpinarea de la fondul cauzei referitoare la respectarea ordinii de transmitere a dosarelor de despăgubire în procedura de evaluare, atâta timp cât, în temeiul art. 20 din Constituția României, normele naționale cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să contravină principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenție, ca o garanție a dreptului la un proces echitabil, aplicabil nu numai în procedura judiciară propriu-zisă, ci și în cadrul procedurilor administrative ori în etapa executării hotărârilor definitive.

Complexitatea etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare sau a unei totale pasivități a autorității publice. Totodată, Înalta Curte apreciază că, prin conduita adoptată, pârâta C.C.S.D. a nesocotit principiul termenului rezonabil de soluționare a dosarului de despăgubire, întrucât de la momentul înregistrării dosarului în anul 2009, abia în cursul celui de-al doilea an, respectiv în anul 2011, și după 3 luni de la data introducerii de către reclamantă a cererii de chemare în judecată (la data de 09 august 2011), pârâta a solicitat, prin Adresa nr. 43999/CC din 29 noiembrie 2011, completarea documentației aferente dosarului de despăgubire.

În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei C.C.S.D. la plata de daune cominatorii în cuantum de 200 RON pentru fiecare zi de întârziere, ca urmare a nerespectării obligației de emitere a deciziei, Înalta Curte constată că este neîntemeiat, întrucât, în materia contenciosului administrativ și fiscal, art. 24 din Legea nr. 554/2004 reglementează o procedură specială de sancționare a autorităților în cazul în care acestea nu execută hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, procedură pe care, în raport cu circumstanțele cauzei, Înalta Curte o consideră o garanție suficientă în vederea executării obligației impuse pârâtei. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate de reclamanta V.R.A. și va obliga Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul ce formează obiectul dosarului nr. 43999/CC.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de V.R.A. împotriva Sentinței civile nr. 7485 din 9 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanta V.R.A. Obligă pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul ce formează obiectul dosarului nr. 43999/CC. Respinge capătul de cerere privind plata de daune cominatorii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2012. Procesat de GGC - GV