ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2185/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2185/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

în judecată

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta V.R.A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul

Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (denumit în

continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "C.C.S.D."), solicitând

instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la

emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri și la plata daunelor

cominatorii de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere, în cazul neexecutării

hotărârii instanței.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că, prin Dispoziția nr. 10414 din 05 mai 2008

emisă de Primarul Municipiului București, s-a propus acordarea de măsuri

reparatorii, prin echivalent, pentru imobilul teren și construcție, situat în

București, strada R. nr. 13, sector 2.

Dosarul a fost

înaintat Secretariatului C.C.S.D., fiind înregistrat sub nr. 43999/CC, iar, de

la data înregistrării și până în prezent, pârâta nu a luat nicio măsură pentru

rezolvarea dosarului, astfel că se află în situația de a fi privată de dreptul

de a beneficia de măsuri reparatorii pentru imobilul preluat abuziv de către

stat.

C.C.S.D.

Pârâta a depus

întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată,

arătând, în esență, că etapa transmiterii și înregistrării dosarului a fost

parcursă, dosarul a fost analizat în privința legalității respingerii cererii

de restituire în natură a imobilului notificat, iar, pentru completarea

documentației, prin Adresa nr. 43999/CC din 29 noiembrie 2011, Secretariatul

C.C.S.D. a solicitat înscrisuri din care să reiasă descrierea imobilului

construcție respectiv documentația întocmită la momentul preluării (ex. fișă

imobil, proces-verbal de preluare, proces-verbal de evaluare de la momentul

preluării/demolării care descriu materialele folosite, suprafețele imobilului -

locuință/anexe).

de Curtea de apel

Prin Sentința nr.

7485 din 9 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei,

reținând, în esență, următoarele:

Pentru emiterea

deciziei reprezentând titlul de despăgubiri este necesară, în prealabil,

evaluarea imobilului notificat, iar această etapă nu poate fi parcursă în cauza

de față.

Astfel cum rezultă

din conținutul Dosarului nr. 43999/CC, prin dispoziția nr. 10414 din 05 mai

2008, Primarul municipiului București a propus acordarea măsurilor reparatorii

în echivalent, constând în diferența dintre suma încasată ca despăgubire și

valoarea de piață pentru terenul în suprafață de 180 mp și construcția

S+P+E+garaj, vândute în baza Legii nr. 112/1995, imobil situat în București,

Str. R. nr. 13, sector 2.

Dispoziția respectivă

a fost înaintată C.C.S.D., fiind constituit dosarul nr. 43999/CC și, astfel,

declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.

247/2005.

Potrivit art. 16

alin. (1) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dispozițiile emise de

entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, însoțite, după caz, de

situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga

documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu

imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite

în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire

Secretariatului C.C.S.D.

Pe baza situației

juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri,

Secretariatul C.C.S.D. procedează la analizarea dosarelor, în privința

verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, rezultând

că, în cauza de față, a fost analizată Dispoziția nr. 10414 din 05 mai 2008 sub

aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură, astfel că

pentru continuarea procedurii administrative este necesară transmiterea

dosarului la evaluator, sau, după caz, la o societate de evaluare.

Însă, așa cum susține

pârâta în cuprinsul întâmpinării, Dosarul nr. 43999/CC nu conține suficiente

date pentru evaluarea imobilului construcție, cu referire la structura

imobilului, materiale folosite, finisaje etc., precizând că a solicitat

Primăriei Municipiului București completarea dosarului cu înscrisuri din care

să reiasă descrierea imobilului construcție respectiv documentația întocmită la

momentul preluării (ex. fișă imobil, proces-verbal de preluare, proces-verbal

de evaluare de la momentul preluării/demolării care descriu materialele

folosite, suprafețele imobilului - locuință/anexe), astfel că pentru

continuarea procedurii, în sensul evaluării construcțiilor notificate, este

necesară completarea dosarului, ceea ce exclude refuzul nejustificat de

soluționare a dosarului de către pârâtă.

de reclamanta V.R.A.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs reclamanta, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ.

Prin criticile din

recurs, recurentă-reclamantă susține că toate înscrisurile necesare emiterii

deciziei reprezentând titlul de despăgubire eliberate de autorități se regăsesc

în dosarul de despăgubire, iar Secretariatul C.C.S.D. nu a comunicat faptul că

sunt necesare noi înscrisuri. Sub acest aspect, recurenta-reclamantă precizează

că nu are nicio culpă pentru faptul că Primăria Municipiului București nu a

răspuns C.C.S.D. la adresa prin care se solicitau înscrisurile necesare.

Recurenta-reclamantă

arată că imobilul pentru care este îndreptățită la acordarea despăgubirilor în

echivalent nu a fost demolat, ci vândut în baza Legii nr. 112/1995, iar,

conform dispozițiilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005, evaluatorul desemnat

are la dispoziție toate mijloacele și informațiile necesare evaluării

imobilului.

În final,

recurenta-reclamantă susține că pârâta nu a făcut dovada motivelor obiective

pentru care cererea sa nu a fost analizată într-un termen rezonabil.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

și de drept relevante

Recurentă-reclamantă

a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând obligarea

pârâtei C.C.S.D. să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru

terenul în suprafață de 180,00 mp și construcția S+P+E+garaj, situate în

Municipiul București, Str. R. nr. 13, sector 2, vândute în baza Legii nr.

112/1995 și în privința cărora a fost emisă Dispoziția nr. 10414 din 05 mai

2008 a Primarului Municipiului București, prin care s-a propus acordarea de

măsuri reparatorii în echivalent, constând în diferența dintre suma încasată ca

despăgubire, indexată cu indicele de inflație și valoarea de piață.

Curtea de apel, prin

hotărârea ce formează obiectul recursului, a respins acțiunea reclamantei

reținând, în esență, că dosarul de despăgubire nu conține suficiente date

pentru evaluarea imobilului construcție, astfel că pârâta C.C.S.D. a solicitat

Primăriei Municipiului București completarea dosarului cu înscrisuri din care

să reiasă descrierea imobilului construcție, respectiv documentația întocmită

la momentul preluării (ex. fișă imobil, proces-verbal de preluare,

proces-verbal de evaluare de la momentul preluării/demolării, care să descrie materialele

folosite, suprafețele imobilului - locuință/anexe). A reținut instanța că,

pentru continuarea procedurii, în vederea evaluării construcțiilor este

necesară completarea dosarului, motiv pentru care nu se poate reține refuzul

nejustificat de soluționare a dosarului de către pârâtă.

Înalta Curte

constată, în primul rând, faptul că, în calitate de persoană îndreptățită la

restituirea imobilului în litigiu, reclamanta a depus notificare înregistrată

la executorul judecătoresc sub nr. 2704 din 31 octombrie 2001, Primarul

Municipiului București a emis Dispoziția nr. 10.414 din 5 mai 2008, iar dosarul

conținând dispoziția respectivă a fost înaintată Secretariatului C.C.S.D. în

anul 2009, acțiunea formulată de reclamantă fiind introdusă la instanță la data

de 9 august 2011.

În ceea ce privește

susținerile pârâtei din întâmpinarea depusă în fața instanței de fond și

reținute, ca atare, de curtea de apel în sensul că este necesară completarea

documentației în vederea efectuării procedurii de evaluare a imobilului nu pot

fi primite.

Sub acest aspect, se

constată că, deși în cuprinsul întâmpinării se face referire la adresa nr.

43999 din 29 noiembrie 2011, prin care Secretariatul C.C.S.D. a solicitat

"înscrisuri din care să reiasă descrierea imobilului construcție,

respectiv documentația întocmită la momentul preluării", pârâta nu a depus

la dosar adresa respectivă, aceasta neregăsindu-se nici în cuprinsul dosarului

administrativ de despăgubire nr. 43999/CC, depus la dosarul Curții de apel.

Înalta Curte are în

vedere că atribuțiile Secretariatul C.C.S.D. sunt reglementate de dispozițiile

art. 16 alin. (4) și (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, conform cărora:

"(4) Pe baza

situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de

despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor

prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii

cererii de restituire în natură.

(5) Secretariatul

Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1)

și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost

respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de

evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Dispozițiile art. 16

alin. (6) - (6

5

) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 reglementează

procedura de întocmire a raportului de evaluare de către evaluatorul desemnat:

"(6) După

primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va

efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care

îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul

despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

(6

1

) La

cererea evaluatorilor sau a reprezentanților societății de evaluare desemnate

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, deținătorii bunurilor

imobile ce fac obiectul procedurilor administrative prevăzute de prezenta lege

vor permite accesul acestora la locul unde se află bunurile respective, pe perioada

și numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru efectuarea lucrării

de evaluare.

(6

2

)

Deținătorii bunurilor imobile prevăzute la alin. (6

1

) vor fi

înștiințați în timp util despre efectuarea lucrării de evaluare.

(6

3

) În

caz de refuz, intrarea în domiciliul sau în reședința persoanei fizice se face

cu autorizarea instanței judecătorești competente, dispozițiile privind

ordonanța președințială C. proc. civ. fiind aplicabile.

(6

4

) La

cererea evaluatorilor sau a reprezentanților societății de evaluare, băncile,

notarii publici, agențiile imobiliare, birourile de carte funciară, precum și

orice alți deținători de informații privind tranzacțiile cu proprietăți

imobiliare sunt obligați să le comunice de îndată, în scris, datele și

informațiile necesare efectuării evaluării, chiar dacă prin legi speciale se

dispune altfel. Evaluatorii au obligația de a asigura secretul datelor și

informațiilor astfel primite.

(6

5

) În

cazul în care evaluatorul consideră necesar, organele de poliție, jandarmerie

sau alți agenți ai forței publice, după caz, sunt obligați să-i acorde

concursul pentru obținerea datelor și informațiilor necesare întocmirii

raportului de evaluare, precum și pentru îndeplinirea oricărei alte activități

în același scop".

În raport cu

dispozițiile citate, se constată că legea conferă evaluatorului desemnat toate

pârghiile necesare întocmirii raportului de evaluare, evaluatorul având

posibilitatea și obligația de a obține toate datele cu privire la care pârâta

C.C.S.D. susține că le-ar fi solicitat Primăriei Municipiului București. Astfel

fiind, susținerile pârâtei care au fost însușite de Curtea de apel pentru a

pronunța soluția de respingere a acțiunii sunt nefondate, atâta timp cât,

potrivit art. 16 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, atribuțiile

Secretariatului C.C.S.D. sunt limitate la verificarea situației juridice a

imobilului și a legalității respingerii cererii de restituire în natură, urmând

ca evaluarea bunului și determinarea cuantumului măsurilor reparatorii prin

echivalent să fie realizate în cadrul procedurii de specialitate efectuate de

evaluator, iar nu de către Secretariatul C.C.S.D.

Pe de altă parte,

Înalta Curte constată că intervalul de timp pe parcursul căruia a fost derulată

procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul preluat abuziv (interval

cuprins între anul 2001 - când a fost formulată notificarea - și august 2011 -

când a fost introdusă acțiunea), în condițiile în care calitatea de persoană

îndreptățită la despăgubiri a fost stabilită prin Dispoziția nr. 10.414 din 05

mai 2008 emisă de Primarul Municipiului București, conferă consistență

concluziei că a fost încălcat principiului soluționării cauzelor într-un termen

rezonabil, consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Faptul că legea

specială nu prevede un termen pentru soluționarea dosarelor, precum și

susținerile pârâtei cuprinse în întâmpinarea de la fondul cauzei referitoare la

respectarea ordinii de transmitere a dosarelor de despăgubire în procedura de

evaluare, atâta timp cât, în temeiul art. 20 din Constituția României, normele

naționale cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de

reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și

aplicate într-un sens care să contravină principiului soluționării cauzelor

într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenție, ca o

garanție a dreptului la un proces echitabil, aplicabil nu numai în procedura

judiciară propriu-zisă, ci și în cadrul procedurilor administrative ori în

etapa executării hotărârilor definitive.

Complexitatea

etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de

apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru

justificarea unei conduite arbitrare sau a unei totale pasivități a autorității

publice.

Totodată, Înalta

Curte apreciază că, prin conduita adoptată, pârâta C.C.S.D. a nesocotit

principiul termenului rezonabil de soluționare a dosarului de despăgubire,

întrucât de la momentul înregistrării dosarului în anul 2009, abia în cursul

celui de-al doilea an, respectiv în anul 2011, și după 3 luni de la data

introducerii de către reclamantă a cererii de chemare în judecată (la data de

09 august 2011), pârâta a solicitat, prin Adresa nr. 43999/CC din 29 noiembrie

2011, completarea documentației aferente dosarului de despăgubire.

În ceea ce privește

capătul de cerere privind obligarea pârâtei C.C.S.D. la plata de daune

cominatorii în cuantum de 200 RON pentru fiecare zi de întârziere, ca urmare a

nerespectării obligației de emitere a deciziei, Înalta Curte constată că este

neîntemeiat, întrucât, în materia contenciosului administrativ și fiscal, art.

24 din Legea nr. 554/2004 reglementează o procedură specială de sancționare a autorităților

în cazul în care acestea nu execută hotărârea judecătorească definitivă și

irevocabilă, procedură pe care, în raport cu circumstanțele cauzei, Înalta

Curte o consideră o garanție suficientă în vederea executării obligației impuse

pârâtei.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată în sensul

admiterii în parte a acțiunii formulate de reclamanta V.R.A. și va obliga

Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să emită

decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul ce formează obiectul

dosarului nr. 43999/CC.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de V.R.A. împotriva Sentinței civile nr. 7485 din 9 decembrie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanta V.R.A.

Obligă pârâtul Statul

Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia

reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul ce formează obiectul

dosarului nr. 43999/CC.

Respinge capătul de

cerere privind plata de daune cominatorii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 mai 2012.

Procesat de GGC - GV