ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2917/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 262 din 18 ianuarie 2011 pronunțată în dosarul nr. 6515/2/2010, Curtea de Apel București a respins ca tardiv formulată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC R.T.M. SRL în contradictoriu cu pârâtul C.N.A. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: Prin Decizia C.N.A. nr. 1075 din 09 decembrie 2009 s-a dispus amendarea cu 12.500 de lei a radiodifuzorului SC R.T.M.

SRL, pentru postul de televiziune T. TV, întrucât, în ziua de 4 decembrie 2009, a difuzat două melodii al căror conținut a avut un caracter explicit electoral, prin care publicul era îndemnat să voteze un anumit candidat, aceste melodii, care au constituit în mod implicit spoturi electorale, nefiind asumate de candidatul promovat și fiind transmise în alte emisiuni decât cele cu caracter electoral, fapt ce contravine regulilor de desfășurare a campaniei electorale pentru alegerea Președintelui României, reținându-se încălcarea dispozițiilor art. 26 1 alin. (1) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 5 alin. (1) și (3) și art. 6 alin. (1) din Decizia 853/2009 privind regulile de desfășurare în audiovizual a campaniei electorale pentru alegerea Președintelui României.

Potrivit dispozițiilor art. 93 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, sancțiunile pentru încălcarea dispozițiilor prezentei legi se aplică prin acte emise de Consiliu sau de A.N.A.R.C., care acționează prin personalul de specialitate împuternicit în acest scop. Deciziile de sancționare adoptate de Consiliu în conformitate cu prevederile art. 90 și 91 își produc efectele de la data comunicării. Actele emise în condițiile prevăzute la alin. (1) pot fi atacate direct la secția de contencios administrativ a curții de apel, fără a fi necesară formularea unei plângeri prealabile. În termen de 15 zile de la comunicare; termenul de 15 zile nu suspendă de drept efectele acestora. Actele emise în condițiile alin. (1) și neatacate în termenul prevăzut la alin. (3) constituie de drept titlu executoriu.

Decizia a fost comunicată prin fax, la data de 10 decembrie 2009, după cum rezultă din extrasul de la dosar, iar acțiunea introductivă de instanță a fost depusă recomandat la data de 18 iulie 2010. Ulterior, autoritatea pârâtă a procedat la comunicarea prin poștă a deciziei, aceasta fiind primită la data de 14 decembrie 2009, lucru confirmat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată. Reclamanta a formulat contestație la C.N.A. la data de 07 ianuarie 2010, iar decizia nr. 167 din 14 ianuarie 2010, prin care a fost respinsă contestația a fost comunicată reclamantei prin fax la data de 15 ianuarie 2010. În condițiile în care art. 93 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 prevede expres că actele emise în condițiile prevăzute la alin. (1) pot fi atacate direct la secția de contencios administrativ a curții de apel, fără a fi necesară formularea unei plângeri prealabile.

în termen de 15 zile de la comunicare, nu prezintă relevanță faptul că reclamanta s-a adresat cu contestație C.N.A. Mai mult, chiar dacă am calcula termenul de 15 zile de la data de 15 ianuarie 2010, data comunicării deciziei nr. 167 din 14 ianuarie 2010, prin care a fost respinsă contestația a fost comunicată reclamantei, acțiunea este introdusă tardiv, chiar dacă prin această decizie pârâta a procedat la analiza pe fond a motivelor invocate în contestație. În raport de dispoziția expresă din lege nu se poate reține ca motiv de repunere în termenul de soluționare a plângerii, faptul că în cuprinsul deciziei de sancționare nu se arată expres că contestația se depune în termen de 15 zile la instanța de contencios administrativ a curții de apel, fără a fi necesară o procedură prealabilă.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamanta SC R.T.M. SRL București. În motivarea recursului s-a arătat, în esență că, așa cum se poate observa din conținutul Deciziei C.N.A. nr. 167 din 14 ianuarie 2010, intimata - pârâtă a respins contestația transmisă la Decizia C.N.A. nr. 1075 din 09 decembrie 2009 ca fiind nefondată și nu tardiv introdusă, iar pe de altă parte, nici Decizia C.N.A. nr. 1075 din 09 decembrie 2009 și nici Decizia C.N.A. nr. 167 din 14 ianuarie 2011 nu cuprind nicio mențiune cu privire la termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plângerea împotriva acestora, elemente obligatorii în conformitate cu art. 16 alin. (1) din O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Din contră, în paragraful 2 al Deciziei C.N.A. nr. 167 din 14 ianuarie 2011 intimata - pârâtă face expres mențiunea că a analizat contestația cu luarea în considerare a prevederilor art. 7 alin (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, raportându-se astfel la regimul general aplicabil pentru contestarea actelor administrative, respectiv plângere prealabilă în termen de 30 de zile de la data primirii actului contestat și acțiune în instanță în cel mult 6 luni de la această data. Astfel, în redactarea acestui text, legiuitorul a folosit în raport cu procedura de urmat sintagma „pot fi atacate” și „nu trebuie atacate” și nu a asociat o sancțiune situației în care procedura adoptată de petent ar fi cea prevăzută de Legea contenciosului nr. 554/2004, ci doar a continuat făcând precizarea că, plângerea prealabilă nu este legal obligatorie.

Ca atare, deși art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului prevede o procedură de contestație a deciziilor de sancționare emise de C.N.A. derogatorie de la cea generală prevăzută de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, aceasta nu este imperativă și nu exclude procedura generală, astfel încât, în speță nu poate fi incident principiul „specialia generalibus derogam”, reținut de instanța de fond pentru fundamentarea soluției contestate.

Argumentele sunt susținute de chiar comportamentul intimatei - pârâte care, în situații similare, fiind sesizată cu soluționarea unor plângeri prealabile formulate de terțe persoane juridice la alte decizii de sancționare emise de acestea în sarcina lor, pe parcursul lunii noiembrie 2009, considerându-se corect investită cu soluționarea celor două contestații, le-a analizat și le-a admis, revocându-și cele două decizii de sancționare, aplicând în aceste spete regulile prevăzute de dispozițiile generale în materie reglementate de Legea nr. 544/2004 a contenciosului administrativ. Astfel, calificând maneua respectivă ca fiind, în esență, un spot electoral, prin care publicului îi era transmis îndemnul de a-1 vota pe domnul T.B.

candidat la alegerile pentru președintele României, pentru un nou mandat, C.N.A. a apreciat că modul în care această melodie s-a difuzat a fost de natură a afecta, în mod semnificativ, reflectarea echitabilă a campaniei electorale a candidaților care participă la competiția pentru alegerea în funcția supremă în stat și de a prejudicia dreptul publicului de a-și exercita dreptul la vot în deplină cunoștință de cauză. S-a învederat că, melodia la care se face referire în cuprinsul Deciziei C.N.A. nr. 1075 din 09 decembrie 2009, care chiar dacă, de fapt și de drept nu este un spot electoral, a fost difuzată în intervalele orare alocate emisiunilor cu caracter electoral, cu respectarea condițiilor și regulilor de desfășurare a campaniei electorale, chestiune pe care urmează să o probăm în cadru prezentei cauze.

Prin contestația nr. 9 din 04 ianuarie 2010, transmisă la intimata C.N.A. prin fax, la data de 06 ianuarie 2010, s-au arătat motivele pentru care Decizia C.N.A. nr. 1075 din 09 decembrie 2009 este netemeinică, dar, apărările recurentei nu au fost reținute, contestația fiind respinsă ca tardiv formulată, iar în subsidiar ca neîntemeiată prin Decizia C.N.A. nr. 167 din 14 ianuarie 2011, a cărei anulare se solicită de asemenea pe această cale. Față de data primirii prin posta a deciziei de sancționare, care este 14 decembrie 2010, termenul de contestație începe să curgă după data de 14 decembrie 2009. În consecință, Decizia C.N.A. nr. 1075 din 09 decembrie 2009 comunicată în original este documentul legal de la a cărui comunicare începe sa curgă termenul legal de prescripție pentru contestatoare, dată care s-a apreciat ca fiind cea care îi este opozabilă pentru determinarea momentului de la care începe sa curgă termenul de contestație al recurentei.

Astfel, la data de 04 ianuarie 2010, prin Contestația nr. 09/2010, s-a contestat Decizia C.N.A. nr. 1075 din 09 decembrie 2009, iar contestația a fost transmisă prin fax către C.N.A. la data de 06 ianuarie 2010. Calculând cursul prescripției între din data de 14 decembrie 2009 și data de 06 ianuarie 2010 și aplicând dispozițiile art. 101 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora: „Art. 101 - Termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând in socoteala nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul”, astfel încât, termenul de prescripție se împlinea pe data de 14 ianuarie 2010, deci după data la care s-a depus contestația. Reclamanta a arătat că a contestat Decizia C.N.A. nr. 1075 din 09 decembrie 2009 în termenul legal de 30 de zile, în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 544/2004 a contenciosului administrativ, modificată și completată și, pe cale de consecință, a solicitat anularea reținerii din cadrul acestei Decizii C.N.A.

nr. 167 din 14 ianuarie 2011 referitoare la aspectul că ar fi contestat tardiv Decizia C.N.A. de sancționare nr. 1075 din 09 decembrie 2009. În subsidiar, în măsura în care totuși instanța va înlătura apărările prezentate, având în vedere atât condițiile de fapt cât și dispozițiile art. 21 alin. (3) și cele ale art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001, care prevăd că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost „săvârșită” fapta, de modul și de circumstanțele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale, precum și de dispozițiile art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, care prevăd că, sancțiunea aplicabilă în cazul în care fapta este de gravitate redusă este avertismentul, în temeiul art. 34 din O.G.

nr. 2/2001 solicită să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu somație. Recursul este nefondat. Art. 7 din Legea nr. 554/2004 instituie o procedură extrajudiciară cu caracter obligatoriu în cadrul căreia cel ce se consideră vătămat într-un drept prevăzut de lege/interes legitim (protejat de lege) trebuie să se adreseze emitentului actului cu o cerere prin care să solicite revocarea sau reformarea respectivului act infralegislativ. Această procedură, care trebuie parcursă prealabil sesizării instanței de judecată, este reglementată ca o condiție de admisibilitate a însăși acțiunii în contencios administrativ, astfel că nerespectarea prevederilor art. 7 din lege, are drept consecință respingerea ca inadmisibilă a acțiunii.

Parcurgerea obligatorie a acestei proceduri extrajudiciare funcționează ca regulă generală în materia contenciosului administrativ, căreia îi sunt atașate însă o serie de excepții, cum este de exemplu cazul acțiunilor promovate de A.P., M.P. sau A.N.F.P. Alături de excepțiile expres prevăzute, de tipul celor deja enumerate, trebuie adăugate cazurile din legile speciale care conțin expres mențiuni despre actele infralegislative că se atacă direct la instanța de judecată sau care instituie termene pentru sesizarea instanței, prea scurte ca efectuarea procedurii să fie posibilă. O astfel de situație este reglementată în art. 93 alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, text legal în care se prevede că deciziile de sancționare adoptate de C.N.A.

„ … emise în condițiile prevăzute la alin. (1) pot fi atacate direct la secția de contencios administrativ a curții de apel, fără a fi necesară formularea unei plângeri prealabile, în termen de 15 zile de la comunicare; termenul de 15 zile nu suspendă de drept efectele acestora”. Interpretarea acestui text de lege, în sensul că procedura de contestare a deciziilor C.N.A. nu este imperativă și nu exclude aplicarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, nu poate fi primită. Astfel, este nerezonabil să se admită că reclamanta poate abandona pur și simplu calea acțiunii directe la instanța de judecată, procedură mai simplă și mai rapidă instituită prin legea specială, pentru a apela la o modalitate reglementată în legea generală, cu o durată mai mare în timp și implicit, mai complicată.

În orice caz, o astfel de interpretare ar pune sub semnul întrebării efectul util al normei reglementate în art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2004 sau, astfel spus, ar conduce la inefectivitatea acestei norme, motiv pentru care interpretarea propusă de reclamantă nu poate fi primită. Apoi, astfel cum a reținut și prima instanță, este irelevant că reclamanta a depus contestație la C.N.A. în data de 7 ianuarie 2010, câtă vreme, luând ca reper prevederile art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, contestația trebuia adresată direct instanței de judecată în 15 zile de la comunicarea deciziei de sancționare.

De asemenea, corect a observat judecătorul fondului că acțiunea reclamantei a fost promovată tardiv, în raport de prevederile art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, chiar și în ipoteza în care s-ar lua în considerare data comunicării deciziei de soluționare a contestației, 15 ianuarie 2010, ca moment de la care curge termenul de 15 zile, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Curtea de Apel București abia la data de 18 august 2010, cu mult peste termenul legal. În fine, motivele de fond invocate de reclamanta – recurentă nu vor mai fi examinate în raport de soluția pe excepție pronunțată de prima instanță, ceea ce face inutilă analiza acestora. Față de cele ce preced, Înalta Curte, constatând că recursul este nefondat, îl va respinge ca atare, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC R.T.M. SRL București împotriva sentinței civile nr. 262 din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2012 .