ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2901/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1 din 9 ianuarie 2012 pronunțată în dosarul nr. 1954/54/2011, Curtea de Apel Craiova a respins excepția de nelegalitate formulată de reclamantul M.A.N. a prevederilor H.G. nr. 965/2002 (pozițiile 741, 742 și 743 din Anexa nr. 2 din respectiva hotărâre), ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Constata ca prin Încheierea din 22 septembrie 2011 pronunțata de Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 8231/63/2010*, s-a admis cererea de sesizarea a instanței de Contencios Administrativ cu soluționarea excepției de nelegalitate a H.G.

nr. 965/2002. S-a dispus sesizarea Curții de Apel Craiova cu excepția de nelegalitate. S-a suspendat judecarea cauzei privind pe reclamantul M.A.N. prin D.R.P.A.J., în contradictoriu cu pârâții R.A.A.D.P.F.L. Craiova, C.L. Craiova prin P. și M. Craiova, până la soluționarea excepției de nelegalitate. Pentru a pronunța aceasta soluție, Tribunalul a reținut că, la data de 05 septembrie 2011, M.A.N. a formulat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 965/2002, solicitând anularea pozițiilor nr. 741, 742 și 743 din Anexa nr. 2 – Inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al Municipiului Craiova din H.G. nr. 965/2002 așa cum a fost modificată și completată prin H.G. nr. 141/2008.

În baza dispozițiilor art. 4 alin (1) din Legea nr. 554/2004 solicită suspendarea soluționării cauzei și sesizarea prin încheiere motivată a instanței de contencios administrativ competente, respectiv Curtea de Apel București, instanță competentă în temeiul dispozițiilor art. 3 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În cauză a fost formulată întâmpinare de către pârât prin care a solicitat respingerea cererii formulate de către reclamant, ca neîntemeiată. S-a arătat că darea în administrare se realizează după caz, prin hotărâre a Guvernului sau a C.J., respectiv a C.G.M.B., sau a C.L. A apreciat că reclamanta nu este vătămată de actul administrativ Hotărârea C.L.

Craiova nr. 80/2006, întrucât nu a solicitat autorității locale municipale ca bunurile cuprinse în acest act administrativ să fie date în administrarea acesteia, pentru a se încadra în competențele date de art. 12 din Legea nr. 213/1998, în sensul că prin Hotărâre C.L.M. Craiova poate da în administrare bunuri care aparțin domeniului public Craiova, altor instituții publice de interes național, județean sau local, în speță, reclamantului. Pârâtul a invocat prin întâmpinare excepția prescripției dreptului de a solicita anularea actului administrativ contestat, arătând că reclamantul nu a dovedit că este lezat și nu a arătat legătura de cauzalitate între Hotărârea C.L. Craiova nr. 80/2006 in integrum și existența unei lezări a drepturilor acestora.

A invocat, de asemenea, și excepția lipsei de interes a reclamantei, având în vedere că nu există legătură juridică între Hotărârea C.L. nr. 80/2006 și interesul reclamantului, nefiind dovedită vătămarea acestora. S-a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, precizându-se că aceasta nu dovedește un drept real asupra bunurilor care fac obiectul Hotărârii C.L. Craiova nr. 80/2006. Pârâtul a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a C.L. Craiova, întrucât potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001, doar M. Craiova poate sta în judecată ca persoană juridică de drept public, cu cont și sediu propriu. Instanța a constatat că actul a cărui anulare se solicita in cauză este emis în conformitate cu prevederile H.G.

nr. 965/2002 privind atestarea domeniului public al județului, hotărâre de care depinde soluționarea litigiului pe fond, astfel încât sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispunând astfel sesizarea instanței de contencios administrativ competentă potrivit art. 10 alin. (1) și (3) din același act normativ, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, dat fiind că actul administrativ atacat ca nelegal este emis de către o autoritate publică centrală. Pe rolul Curții de Apel Craiova cauza a fost înregistrată sub nr. 1954/54 din 04 octombrie 2011. Examinând actele si lucrările dosarului, Curtea de apel a reținut următoarele: Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., Curtea de apel a examinat cu prioritate excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de emitentul actului G.R. În esență, G.R. a susținut inadmisibilitatea excepției, motivat de faptul ca actul a cărui nelegalitate se invocă este emis anterior intrării în vigoare a Legi nr. 5544/2004, ceea ce presupune că și-a produs efectele juridice și a intrat în circuitul civil. G.R. a învederat că desființarea actului ar afecta principiul securității circuitului civil, ceea ce contravine jurisprudenței C.E.D.O. si a C.J.U.E. Curtea a reținut, însă, că atât în cererea prin care se invoca excepția în fata Tribunalului, dar și prin Precizarea la acțiune, M.A.N. a arătat că obiectul excepției este Anexa nr. 2 aprobată prin H.G.

nr. 141/2008 ce modifică și completează H.G. nr. 965/2002. Întrucât actul est emis ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, excepția inadmisibilității cu motivarea expusă în Întâmpinare, nu este fondată, urmând a fi respinsă. Pe fond, legalitatea unui act administrativ individual, în speța anexa 2 aprobată prin H.G. nr. 141/2008 se verifică, în consens cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, prin raportare la actele normative cu forța superioară în aplicarea cărora a fost adoptat actul în discuție. În concret, s-a invocat încălcarea Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, fiind indicat textul art. 9 conform căruia „trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unității administrativ teritorială se face prin H.G.” În speță, atestarea domeniul public al autorității locale, C.L.

Craiova s-a realizat prin H.G., respectiv prin H.G. nr. 141/2008 și anterior prin H.G. nr. 965/2002, astfel cum impun dispozițiile indicate de autorul excepției de nelegalitate. Nu are relevanță juridica observația potrivit căreia nu exista anterior anului 2002 un alt H.G. de atestarea în domeniul public a imobilelor in litigiu, cât timp critica în speță vizează strict art. 9 din Legea nr. 213/1998, care stabilește modalitatea de schimbare a titularului dreptului de proprietate. În alta ordine de idei, autorul excepției învederează faptul ca imobilele în litigiu sunt de interes național și destinate nevoilor de apărare militara a țării, așa cum rezultă din cuprinderea lor în inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al statului aprobat prin H.G.

nr. 1705/2006 modificat și completat prin H.G. nr. 812/2009, dar si alte acte emise de Guvern anterior. Din „Nota de fundamentare” rezultă ca s-au avut în vedere dispozițiile Legii nr. 213/1998 și inventarul cu bunurile ce alcătuiesc domeniul public al statului. Schimbarea titularului nu constituie cauza de nulitate, nefiind interzisa, ci dimpotrivă legea permite, în condiții exprese, aceasta schimbare, ceea ce s-a și realizat prin actul administrativ ce face obiectul cenzurii în speță. Imobilele în litigiu au fost cuprinse în inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al autorității locale încă din anul 2002 și menținute ulterior prin H.G. de completare și modificare din 2008. Prin urmare adoptarea, ulterior a unui H.G.

în 2006 modificat în 2009 care ar inventaria aceleași imobile în patrimoniul public al statului în administrarea M.A.N. sunt evenimente legislative ulterioare. În ce privește actele anterioare emise de G.R., nu pot conduce la nulitatea unui alt HG ulterior de schimbare a titularului dreptului, permisa de art. 9 din aceeași lege. Pe de alta parte, legalitatea actului administrativ cu caracter normativ individual se verifica strict prin raportare la actele normative in aplicarea si executarea cărora a fost emis. Legea fondului funciar nr. 18/1991 nu este unul din actele în aplicarea căruia a fost emis H.G. nr. 141/2008. Nerespectarea în opinia autorului excepției a dispozițiilor pct. I nr. 23 din Legea nr. 213/1998, avută în vedere la emiterea actului nu este demonstrată în cauză la data emiterii actului respectiv în anul 2002, dispozițiile H.G.

nr. 141/2008 preluând practic aceleași dispoziții cu referire la imobile. Compararea titlurilor celor doi titulari ai dreptului de proprietate sau administrare nu poate fi cercetata pe cale excepției de nelegalitate în procedura prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamantul M.A.N. În motivarea recursului, reclamantul M.A.N. a arătat, în esență, următoarele: Imobilele menționate în anexa nr. 2 – pozițiile 741, 742 și 743 – din H.G. nr. 965/2002, atestate ca aparținând domeniului public al municipiului Craiova, sunt atestate și ca aparținând domeniului public al statului, aflate în administrarea M.A.N., potrivit H.G. nr. 1705/2006.

Așadar, există două acte administrative de același nivel care conțin dispoziții contradictorii în sensul că acestea prevăd titulari diferiți al dreptului de proprietate asupra acelorași imobile, or, este evident că imobilele respective nu pot avea un regim juridic dublu. Deși, instanța de fond a reținut corect aplicarea, în speță, a prevederilor art. 9 din Legea nr. 213/1998, a apreciat însă eronat că H.G. nr. 965/2002 reprezintă actul administrativ prin care a fost schimbat titularul dreptului de proprietate publică. În realitate, H.G. nr. 965/2002 a fost emisă în baza prevederilor art. 21 din Legea nr. 213/1998, hotărârea de guvern având ca scop doar atestarea apartenenței bunurilor în domeniul public de interes local, și nu schimbarea titularului dreptului de proprietate publică.

În cauză nu au fost respectate prevederile legale referitoare la trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ - teritoriale în baza cererii consiliului județean sau local, după caz, prin hotărâre a guvernului. Or, nu există o hotărâre sau alt act al C.L.M. Craiova, anterior emiterii H.G. nr. 965/2002, prin care să se fi solicitat trecerea bunurilor amintite din domeniul public al statului în domeniul public al acestei unități administrativ – teritoriale. Instanța de fond a apreciat eronat că nu a fost demonstrată nerespectarea dispozițiilor pct. I nr. 23 din anexa la Legea nr. 213/1998, însă, dimpotrivă, reclamanta a demonstrat cu înscrisuri că încă din anul 2000, imobilele respective sunt atestate ca aparținând domeniului public al statului și în administrarea M.A.N., fiind destinate instrucției militare, astfel că nu pot aparține domeniului public al unităților administrativ – teritoriale.

Recursul este nefondat. Critica hotărârii instanței de fond întemeiată pe existența unei pretinse contradicții a două acte administrative nu poate fi primită. Excepția de nelegalitate, reglementată în art. 4 din Legea nr. 554/2004, utilizată de reclamant în scopul de a bloca efectele juridice ale unor prevederi din H.G. nr. 965/2002 și respectiv H.G. nr. 141/2008 reprezintă o tehnică juridică prin care se asigură, în ipoteza existenței unui conflict între un act infralegislativ și o normă legală în executarea căreia a fost emis, constatarea nelegalității actului, acesta devenind inoperant în cauza în care a fost invocată excepția. Or, dispozițiile despre care reclamantul susține că ar fi în contradicție se află pe același palier din punct de vedere al forței lor juridice, astfel că procedura juridică reglementată în art. 4 din Legea contenciosului administrativ nu reprezintă un remediu juridic pentru o atare situație.

Nu poate fi primită nici susținerea că au fost încălcate prevederile Legii nr. 213/1998 în ceea ce privește trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ - teritoriale. H.G. nr. 965/2002 a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 9 din acest act normativ, text legal în conformitate cu care „ (1) Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului județean, respectiv a C.G.M.B. sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a G.R. (2) Trecerea unui bun din domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale în domeniul public al statului se face, la cererea G.R., prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a C.G.M.B.

sau a C.L.”. Rezultă cu evidență că emitentul actului, guvernul, posedă competența exclusivă de a decide în privința trecerii unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ – teritoriale, cum s-a procedat și în cazul de față, astfel că în mod corect prima instanță a reținut că hotărârea contestată a fost adoptată cu respectarea textului legal precitat. Apoi, este de observat că deși reclamantul critică schimbarea titularului dreptului de proprietate, acesta nu invocă decât un drept de administrare a bunurilor respective, ceea ce în nici un caz nu poate să conducă la admiterea excepției de nelegalitate, cu consecința blocării efectelor actului infralegislativ care atestă dreptul de proprietate al municipiului Craiova asupra acelorași bunuri.

Până la urmă, guvernul decide suveran, în baza art. 9 din Legea nr. 213/1998, asupra titularului dreptului de proprietate publică, iar decizii diferite, în această privință, în momente diferite (2002, 2006, 2008) în legătură cu aceleași imobile sunt permise de textul legal amintit. În fine, nici critica întemeiată pe dispozițiile pct. I nr. 23 din anexa la Legea nr. 213/1998, nu poate fi primită. În această privință, Înalta Curte reține că M.A.N., contrar celor susținute în recurs, nu a produs nici o probă la dosarul cauzei, nici în fața primei instanțe, nici în recurs, prin care să demonstreze că imobilele în discuție ar fi destinate instrucției militare. Față de cele ce preced, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., constatând că recursul este nefondat, Înalta Curte îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.A.N., prin D.R.P.A.J. împotriva sentinței nr. 1/2012 din 09 ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2012 .