ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2310/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 87 din 3 martie 2011, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii de față pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, invocată de pârâții Guvernul României și Ministerul Sănătății și drept urmare a respins ca atare cererea de suspendare parțială a executării, H.G. nr. 85/2011 formulată de reclamantul Sindicatul S. Județ Iași.

Pentru a pronunța această soluție Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței la data de 22 februarie 2011, reclamantul Sindicatul S. Județ Iași a chemat în judecată pârâții Guvernul României și Ministerul Sănătății, solicitând instanței, în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, să dispună suspendarea în parte a actului administrativ - H.G. nr. 85 din 02 februarie 2011 1 , respectiv a art. 1 alin. (1) lit. a) și alin. (2), privind desființarea Spitalului Clinic de Urgențe Sf. I., și reorganizarea acestuia ca secții exterioare în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sf.

S. Iași. ___________ 1 HG nr. 85/2 februarie 2011, privind desființarea și reorganizarea unor unități sanitare publice cu paturi din județul Iași, aflate în subordinea Ministerului Sănătății Publice publicată în Monitorul Oficial nr. 101/8 februarie 2011 Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Sănătății a invocat excepția inadmisibilității cererii, întrucât reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 14 cu referire la art. 7 din Legea contenciosului administrativ, iar pe fond, a arătat că cererea nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 14, coroborat cu art. 2 lit. t) și ș) din Legea contenciosului administrativ. Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de suspendare, instanța de fond a constatat că aceasta este întemeiată, având în vedere că actul administrativ în discuție, respectiv H.G.

nr. 85/2011 privind desființarea și reorganizarea unor unități sanitare publice cu paturi din Județul Iași, aflate în subordinea Ministerului Sănătății, are un caracter individual, iar nu normativ, cum susține reclamantul. Totodată, a reținut prima instanță că și în ipoteza în care actul administrativ atacat ar fi avut caracter normativ, termenul de „oricând" prevăzut de alin. (1 1 ) al art. 7 din Legea contenciosului administrativ se constituie ca excepție de la dispozițiile alin. (1) al textului, întrucât procedura prealabilă trebuie să fie anterioară sesizării instanței de contencios administrativ, or în cauză, acțiunea reclamantei a fost înregistrată la 22 februarie 2011, iar procedura prealabilă a fost declanșată la 28 februarie 2011, în cursul soluționării dosarului.

Cu titlul subsidiar, instanța de fond a mai reținut că oricum cererea de suspendare nu se încadra în condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, toate argumentele reclamantului, constituindu-se ca simple afirmații privitoare la neoportunitatea măsurii cu caracter managerial dispuse de pârâtul Guvernul României, iar aceste criterii intră în dreptul exclusiv de apreciere al organelor administrative. Concluzionând, Curtea de apel a constatat că, oricum criticile reclamantului se vădesc „a fi și premature, față de dispozițiile art. 2 din actul administrativ în cauză, conform căruia pârâtul Ministerul Sănătății urmează ca în „termen de 30 zile de la intrarea în vigoare a hotărârii", să aprobe prin Ordin „Structura organizatorică a Spitalului Clinic de Urgență Sf.

S. Iași", urmare reorganizării, și împreună cu Direcția de Sănătate Publică a Județului Iași să aibă în vedere corelarea serviciilor medicale acordate cu modul de amplasare a acestora, iar acest ordin nu a fost încă emis. 2. Motivele de recurs înfățișate de recurentul-reclamant Împotriva sentinței nr. 87 din 3 martie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în termen legal a declarat recurs reclamantul Sindicatul S. Județ Iași. În esență, criticând hotărârea primei instanțe, recurentul a susținut că în mod greșit s-a trecut peste argumentele legate de calitatea de act normativ a H.G. nr. 85 din 2 februarie 2011, apreciindu-se că acesta este un act administrativ cu caracter individual ce se adresează doar anumitor unități spitalicești din Municipiul Iași.

Solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, recurenta a susținut că în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată se impune acordarea suspendării actului administrativ menționat deoarece în caz contrar, în situația creată, s-ar produce o perturbare previzibil gravă a funcționării Spitalului de Urgență Sf. I.. Într-o serie de considerațiuni finale recurentul-reclamant a înfățișat numeroase aspecte ce țin de fondul cauzei, respectiv de implicațiile actului contestat.

Acestea din urmă nu pot însă face obiectul examinării instanței de control judiciar, dată fiind, pe de o parte, natura sumară a procedurii suspendării executării unui act administrativ unilateral, fie el cu caracter individual sau normativ, prevăzut de art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, republicată, iar pe de alta, soluția primei instanțe, care pronunțându-se numai pe excepția de inadmisibilitate nu a mai examinat, efectiv, celelalte condiții prevăzute în textele de lege arătate, considerentele subsidiare expuse nefiind de natură a echivala cu o analiză a cererii pe fondul său. 3. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Recursul nu este fondat. Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., de apărările intimaților-pârâți și față de textele de lege aplicabile, Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate de natură a atrage fie casarea, fie modificarea hotărârii primei instanțe, în considerarea argumentelor înfățișate în cele ce urmează. În mod constant în jurisprudența sa dezvoltată în această materie, Înalta Curte a reafirmat că suspendarea executării unui act administrativ nu poate fi dispusă de judecătorul de contencios administrativ decât în situații de excepție, cu observarea strictă a îndeplinirii exigențelor legale, astfel cum sunt acestea precizate în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Astfel în cuprinsul art. 14 alin. (1) din acest act normativ sunt arătate condițiile ce se impun a fi cumulativ întrunite pentru a se putea pronunța suspendarea executării actului administrativ contestat, și anume, (i) condiția declanșării procedurii administrative prealabile în conformitate cu prevederile art. 7 din același act normativ, (ii) condiția cazului bine justificat și (iii) condiția prevenirii unei pagube iminente. În cauza de față instanța de fond, reținând că cererea reclamantului recurent de suspendare parțială a H.G. nr. 85 din 2 februarie 2011 a fost înregistrată la instanța competentă la data de 22 februarie 2011, fără însă ca anterior acestei date autoritatea publică care a emis actul contestat să fi fost sesizată, în procedura prealabilă, a admis excepția inadmisibilității cererii și pe acest temei a respins acțiunea de față.

În acord cu cele reținute de judecătorul fondului și contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte apreciază că nu prezintă relevanță, din perspectiva satisfacerii exigenței art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, împrejurarea că această procedură prealabilă a fost declanșată de reclamant, după cum necontestat a și afirmat-o la 28 februarie 2011, în cursul soluționării dosarului de față. Înalta Curte în mod constant în jurisprudența sa a sancționat neîndeplinirea procedurii prealabile administrative cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă. În sprijinul acestei soluții sunt invocate și prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cu care, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege.

Interpretarea acestei prevederi ca și a art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată, cu referire la art. 7, ce reglementează chiar procedura plângerii administrative prealabile conduce, fără dubiu, la concluzia că procedura prealabilă este o condiție de exercitare a dreptului la acțiune a cărei neîndeplinire atrage inadmisibilitatea acțiunii. Împrejurarea că reclamantul recurent s-a adresat autorității emitente după sesizarea instanței de contencios administrativ cu cererea de suspendare a executării, întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, în timp ce procesul se află în curs de judecată face ca petiția sa să nu constituie un recurs grațios întrucât nu se mai află strict în sfera unui raport juridic administrativ.

O astfel de sesizare nu poate avea decât natura juridică a unei încercări de soluționare a litigiului pe cale amiabilă, care nu împiedică însă admiterea excepției neîndeplinirii procedurii prealabile. În fine, din perspectiva celor învederate este evident că nu prezintă relevanță nici susținerea recurentului în sensul că actul administrativ contestat este un „act normativ” și nu „unul individual” câtă vreme condiția prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 vizează, fără distincție, actul administrativ unilateral, care, potrivit art. 2 lit. c) din aceeași lege, poate fi cu caracter individual sau normativ. Respingerea acțiunii de față ca inadmisibilă nu împiedică însă partea interesată să reia procedura judiciară, în măsura în care termenele prevăzute de textele aplicabile nu au fost depășite.

Față de toate argumentele înfățișate vor fi respinse așadar ca neîntemeiate criticile recurentei și recursul de față ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Sindicatul S. Județ Iași împotriva sentinței nr. 87 din 3 martie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2011.