ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2175/2011

Asupra conflictului negativ de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul S.I. a formulat contestație împotriva somației și a titlului executoriu, ambele din 29 martie 2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj și a A.F.P.M. Craiova, solicitând anularea actului administrativ fiscal. În motivarea acțiunii s-a arătat că pe data de 14 mai 2007 a primit cele două acte prin care era somat să plătească suma de 34.412.616 RON. În drept a invocat dispozițiile art. 69 C. proc. fisc.. Prin sentința nr. 3376 din 14 septembrie 2007 Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, instanță la care a fost înregistrat sub nr. 24065/215/2007.

La data de 04 iunie 2010 s-a invocat de către reclamantul S.I. excepția de nelegalitate a deciziei din 22 martie 2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, precum și a deciziei de impunere fiscală din 27 iulie 2006, a procesului-verbal de control din 27 iulie 2006 întocmite de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj asupra SC M. SRL, societate ce a fost absorbită de SC A. SRL. Prin încheierea de ședință din 25 iunie 2010 s-a admis cererea privind sesizarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal și s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 până la soluționarea excepției de nelegalitate. Curtea de Apel Craiova, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea excepției de nelegalitate și prin sentința nr. 401 din 27 septembrie 2010 a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

A reținut Curtea de Apel Craiova că excepția de nelegalitate vizează acte care nu sunt emise de autorități sau instituții publice centrale, instanța competentă fiind cea care are competență să soluționeze în fond legalitatea actului administrativ. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, sub Dosar nr. 186679/63/2010. La primul termen de judecată, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Dolj. Prin sentința nr. 152 din 31 ianuarie 2011, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a pronunța Regulatorul de competență. A reținut Tribunalul Dolj că față de obiectul cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, având în vedere că unul dintre actele administrativ-fiscale contestate pe calea excepției de nelegalitate privește contribuții și accesorii a căror valoare este mai mare de 500.000 RON și, prin urmare, competența aparține Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) din C. proc.

civ., urmează să stabilească instanța competentă a soluționa pricina în raport cu obiectul acesteia și cu dispozițiile legale incidente ei. Obiectul excepției de nelegalitate îl constituie decizia din 22 martie 2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj privind atragerea răspunderii solidare a reclamantului, împreună cu alți contribuabili, pentru suma totală de 34.412.616 RON, reprezentând obligații fiscale, respectiv decizia de impunere fiscală din 27 iulie 2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj privind obligații fiscale suplimentare stabilite în sarcina SC M. SRL, în sumă totală de 22.224.151 RON. Potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 soluționarea excepției de nelegalitate se face de către instanța competentă să judece în fond legalitatea actului administrativ.

Având în vedere că actele administrative asupra cărora s-a invocat excepția de nelegalitate fac parte din categoria celor administrativ -fiscale, deoarece privesc contribuții fiscale și accesorii ale acestora, iar valoarea lor este mai mare de 500.000 RON, devin incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a care prevăd „litigiile care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluționează în fond de către secțiile contencios administrativ și fiscal ale curților de apel". La stabilirea competenței materiale de soluționare a unor astfel de litigii, nu are relevanță poziția organului emitent al actului administrativ în sistemul administrației publice (locală sau centrală) ci doar criteriul valoric, mai exact cuantumul sumei pretinse.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 22 din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei, în cauza privind pe reclamantul S.I. și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 aprilie 2011.