ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4390/2006

Asupra recursurilor de față;

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 359 din 22

septembrie 2006, a admis excepția de nelegalitate ridicată de reclamanta L.C.,

în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și a constatat nelegalitatea

dispozițiilor art. 2 alin. (1), (2) și (3) din H.G. nr. 1825/2005, în privința

definirii termenului de „naștere”.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de Apel Cluj a reținut că pasajele atacate cu excepția de nelegalitate fraudează

dispozițiile constituționale care consacră egalitatea între cetățeni.

Potrivit acestui principiu,

precum și practicii C.E.D.O. în domeniu, între persoane aflate în situații

identice sau analoage nu poate fi operată nicio discriminare.

Dacă s-ar admite ipoteza că

indemnizația s-ar acorda nu pentru fiecare copil născut, ci pentru fiecare

naștere, între nou-născuți, ar face distincție după cum aceștia s-au născut

dintr-o sarcină simplă sau multiplă, ceea ce ar încălca principiul egalității

de tratament între aceștia.

Prin urmare, singura

împrejurare prin care nou-născuții ar beneficia de un tratament similar, ar fi

ca fiecare dintre ei să beneficieze de indemnizație.

O atare interpretare își

găsește sprijin chiar în dispozițiile O.U.G. nr. 148/2005, care nu distinge

între primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile

prevăzute la art. 5 alin. (2).

Având în vedere acest fapt,

precum și că O.U.G. nr. 148/2005 nu definește nașterea, nu se justifică o

interpretare diferită pentru împrejurarea nașterii față de celelalte împrejurări

generatoare ale drepturilor în discuție și în cazul nașterii elementul de

referință trebuind să fie numărul copiilor, iar nu cel al nașterilor.

Rațiunea legii nu subzistă

în privința concediului, care are în vedere vârsta copilului și se aplică în

funcție de aceasta, neputând fi cumulate mai multe concedii în funcție de numărul

nașterilor.

Chiar dacă la acest moment H.G.

nr. 1885/2005 a fost înlocuită de H.G nr. 1025/2006, pentru aprobarea aceleiași

Norme metodologice, această împrejurare nu împiedică examinarea excepției, pe

de o parte, deoarece modul de soluționare a conflictului de legi în timp revine

instanței fondului, care decide suveran căreia dintre cele două hotărâri succesive

îi acordă prioritate, celei din momentul adoptării deciziilor administrative

atacate sau celei din momentul pronunțării, iar pe de altă parte, deoarece

textul nou este identic cu cel în discuție în prezenta cauză.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs, pârâta Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie

Maramureș, invocând art. 304

1

, C. proc. civ.

Recurenta consideră că a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (1), (2) și (3) din H.G. nr. 1825/2005,

conform cărora prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau mai multor

copii, iar indemnizația se acordă pentru primele trei nașteri, chiar dacă

familia are doi copii gemeni.

Împotriva aceleiași sentințe

a formulat recurs și pârâtul Guvernul României, invocând prevederile art. 404

1

C. proc. civ.

Recurentul consideră că pot

forma obiectul excepției de nelegalitate prevăzută la art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, numai actele administrative cu caracter individual.

Pe fond, recurentul arată că

dispozițiile art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 1825/2005 preiau cu fidelitate pe

cele ale art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, care prevăd: „concediul și

indemnizația lunară prezente la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul

prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau,

după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre

situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), decizie dată la 1 ianuarie 2006”.

Instanța de fond se

contrazice în întâmpinarea dispozițiilor contestate, deoarece reține că

rațiunea legii nu subzistă în privința concediului, care are în vedere vârsta

copilului și se acordă în funcție de aceasta, neputând fi cumulate mai multe

concedii în funcție de numărul născuților.

Curtea, analizând motivele

de recurs și actele dosarului, a reținut următoarele:

Potrivit art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ poate fi cercetată

oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea

părții intimate.

Textul nu distinge între

actul administrativ individual și cel normativ, de unde rezultă că nici interpretul

nu trebuie să distingă, conform principiului

ubi lex non distinguit, nec nos

distinguere debemus

.

Critica adusă sentinței de

fond apare astfel ca fiind nefondată.

Și cea de-a doua critică

adusă sentinței recurate este nefondată.

Art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr.

148/2005 prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele

trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în

una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat

copilul, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au

copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana

care a fost numită tutore).

Definind nașterea ca

aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 2 alin. (1), (2) și (3)

din H.G. nr. 1825/2005 contravine prevederilor O.U.G. nr. 148/2005.

Indemnizația de naștere se

acordă pentru fiecare copil născut în cadrul primelor trei nașteri.

Concediul de maternitate se

acordă mamei, până la împlinirea copilului/copiilor a vârstei de doi ani.

De asemenea, alocația de

stat se acordă pentru fiecare copil.

O.U.G. nr. 148/2005 vorbește

despre indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei

nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre

situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (adopție, plasament, tutelă).

Așadar, indemnizația se

acordă pentru fiecare copil, în limita a trei copii.

Dacă s-ar considera că

nașterea se referă la aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii, ar

însemna că există o discriminare între copiii născuți și cei, de exemplu,

adoptați.

În cazul adopției s-ar primi

o indemnizație pentru fiecare copil (în ipoteza în care adoptă gemeni), iar

pentru gemenii născuți s-ar acorda o singură indemnizație.

H.G. nr. 1825/2005 nu a preluat

identic textele O.U.G. nr. 148/2005, ci a definit „nașterea” într-o manieră

contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005.

Definind „nașterea”, hotărârea

de Guvern analizată nu lasă ca interpretarea textului din O.U.G. nr. 148/2005

să fie făcută conform normelor și principiilor de interpretare a actelor

juridice.

Față de considerentele

menționate, Înalta Curte va constata neîndeplinirea motivelor de recurs

prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ. Și, în temeiul art. 312 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile formulate de către recurenții-pârâți Direcția de Muncă, Solidaritate

Socială și Familie Maramureș și Guvernul României împotriva sentinței civile nr.

359 din 22 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 3483/33/2006, în

contradictoriu cu intimata-reclamantă L.C.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 decembrie 2006.