ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1957/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei 1.Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 2717 din 08 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul I.C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe; a obligat pârâtul să primească cererea de redobândire a cetățeniei române și actele aferente în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii; a obligat pârâtul la 100 RON daune cominatorii pe fiecare zi de întârziere și a respins cererea de plată a daunelor morale ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că până la data pronunțării sentinței, cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române nu a fost încă primită și cu atât mai puțin analizată de autoritățile române competente, deși a trecut mai mult de 6 luni de la data când acesta și-a manifestat intenția de a depune cererea, reclamantul fiind astfel privat de eventualele drepturi ce decurg din dispozițiile Legii nr. 21/1991. Apărările pârâtului legate de condițiile de desfășurare a activității în cadrul Ambasadei României în Republica Moldova au fost înlăturate, instanța de fond apreciind că nu au fost dovedite și oricum nu pot justifica o întârziere de mai bine de 6 luni în primirea unei cereri de redobândire a cetățeniei române.

În ceea ce privește posibilitatea reclamantului de a depune cerere la Autoritatea Națională pentru Cetățenie, instanța de fond a constatat că aceste dispoziții au fost adoptate în anul 2010, or reclamantul și-a manifestat intenția de a depune cererea în luna februarie 2009, astfel încât la data adoptării O.U.G. nr. 5/2010 termenul rezonabil de primire a cererii era depășit. Capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii de 100 RON/zi de întârziere de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată și până la momentul primirii efective a cererii a fost admis, instanța considerând că acestea au menirea de a constrânge intimata să își îndeplinească obligația dispusă de instanță.

Referitor la plata daunelor morale în sumă de 1.000 RON, instanța de fond a constatat că, deși s-a depășit un termen rezonabil de soluționare a cererii, această depășire nu este foarte mare și simpla recunoaștere a vătămării constituie o reparație suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamant. 2. Recursul formulat de pârât Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 din C. proc. civ.. În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat că hotărârea primei instanța a fost pronunțată cu interpretarea greșită a legii, dintr-o dublă perspectivă: 1) Constatarea greșită a existenței unui refuz de rezolvare a cererilor reclamantului prin prisma definițiilor legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. h) și i) din Legea nr. 554/2004.

În dezvoltarea acestei critici, recurentul pârât a susținut că instanța de fond în mod greșit a apreciat că nu a fost respectat termenul rezonabil de soluționare a cererii, întrucât un termen rezonabil nu este neapărat un termen scurt. În altă ordine de idei, recurentul-pârât a arătat că instanța de fond trebuia să evalueze exact situația specifică a derulării activității în exteriorul României și gradul în care Ministerul Afacerilor Externe își poate dimensiona structura administrativă într-un teritoriu ce nu se află sub suveranitatea statului român, împrejurare ce se reflectă asupra mecanismului de luare a deciziilor. În concluzie, a arătat că în speță nu sunt întrunite condițiile existenței unui refuz de rezolvare a cererii reclamantului, conform definiției legale a acestei noțiuni, simpla trecere a timpului neputând fi asimilată ipotezei avute în vedere de legiuitor.

Pe de altă parte, recurentul-pârât a susținut că puterea judecătorească nu poate stabili termene de primire a cererilor de redobândire a cetățeniei române, neputându-se substitui puterii executive. 2) În mod greșit a fost admis capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii, soluție nelegală și netemeinică, cât timp acestea sunt exigibile exclusiv în faza executării unei hotărâri rămase irevocabile, potrivit art. 25 din Legea nr. 554/2004. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, numai sub aspectul obligării autorității pârâte la plata daunelor cominatorii.

1.Argumentele de fapt și de drept relevante 1.1. Referitor la aspectul privind obligarea pârâtului la primirea cererii de redobândire a cetățeniei române, motivarea instanței de fond, privind refuzul nejustificat al acestei autorității de a primi cererea reclamantului, este corectă. Din înscrisurile depuse la dosarul de fond, rezultă că intimatul- reclamant s-a adresat cu o primă cerere la 09 februarie 2009 la Secția Consulară a Ambasadei României de la Chișinău, prin care a solicitat comunicarea datei la care va putea depune cererea de redobândire a cetățeniei române, însoțită de documentația prevăzută de Legea nr. 21/1991. Prin adresa emisă în cursul lunii februarie 2009, Secția Consulară a Ambasadei României în Republica Moldova i-a răspuns că invitația urmează a-i fi adresată în raport cu evoluția procesului de analizare a scrisorilor de intenție depuse, având în vedere că un număr impresionant de persoane au depus cereri în anii anteriori.

Pornind de la această bază factuală, soluția Curții de apel reflectă interpretarea și aplicarea corectă a legislației incidente raportului juridic dedus judecății. Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen pentru soluționarea cererilor de redobândire a cetățeniei române formulate potrivit art. 10 1 , dar complexitatea procedurii exclude, în mod obiectiv, incidența termenului de drept comun, de 30 de zile, prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că legea specială nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu poate încuraja însă autoritatea competentă în tergiversarea primirii dosarelor de redobândire a cetățeniei române, pentru că art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, publicată în M. Of. nr. 490/9.07.2002, impune fiecărui stat să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie. În ceea ce privește criteriile de apreciere a caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, aplicabile nu numai celei judiciare, ci și procedurii administrative, nu se poate face abstracție de principiile cristalizate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în aplicarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Durata rezonabilă a procedurii se apreciază în lumina acestor principii, în funcție de particularitățile fiecărei cauze, luându-se în calcul complexitatea cauzei, conduita reclamantului sau petiționarului și cea a autorităților competente, miza litigiului. În speța dedusă judecății, Înalta Curte apreciază că intervalul de timp cuprins între data formulării cererii de către intimatul reclamant - 09 ianuarie 2009 - și data soluționării cauzei nu poate fi considerat un termen rezonabil, în sensul dispozițiilor legale mai sus menționate și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. Or, din această perspectivă, instanța de fond a apreciat corect că a fost depășită durata unui termen rezonabil, în raport cu data depunerii cererii de programare, lipsind de efecte juridice prevederile Legii nr. 21/1991.

Pe de altă parte, fără a face abstracție de motivele de ordin administrativ, organizatoric, invocate de autoritatea competentă, Înalta Curte reține că în discuție nu este însăși rezolvarea cererii de redobândire a cetățeniei, ci numai fixarea datei de depunere a cererii, ceea ce constituie încă un argument suplimentar în sensul caracterului nerezonabil al duratei procedurii. Așa fiind, faptul de a nu răspunde solicitării intimatului-reclamant de programare în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române și a actelor necesare reprezintă un refuz nejustificat de soluționare a cererii, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. Cât privește posibilitatea reclamantului de a depune cererea la Autoritatea Națională pentru Cetățenie, Înalta Curte constată că aceste dispoziții au fost adoptate în februarie 2010, în timp ce reclamantul și-a manifestat intenția de a depune cererea în anul 2009, astfel încât, la data adoptării O.U.G.

nr. 5/2010 termenul rezonabil de primire al cererii era depășit, motiv pentru care soluția adoptată de judecătorul fondului va fi păstrată. 1.2. Referitor la acordarea daunelor cominatorii. Dacă sub aspectul obligării pârâtului la primirea cererii de redobândire a cetățeniei române formulată de reclamant, critica nu este întemeiată, cu privire la acordarea daunelor cominatorii, soluția este nelegală și netemeinică. Înalta Curte precizează că în sistemul legislativ civil român, daunele cominatorii constituie un mijloc de constrângere a debitorului unei obligații de a executa acea obligație . În materia contenciosului administrativ, legiuitorul a instituit norme speciale pentru executarea obligației.

Potrivit art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare: (1) „Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administartiv, să elibereze un înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea unei hotărâri pronunțate de instanța de contencios administrativ se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, sau în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. (2) “În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau după caz, persoanei obligate, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere”.

Legiuitorul a reglementat astfel și dreptul reclamantului de a primi despăgubiri pentru întârziere, însă numai în ipoteza în care nu este respectat termenul prevăzut de lege pentru executarea hotărârii irevocabile pronunțate de instanța de contencios administrativ. În speță, intimatul-reclamant a solicitat, în subsidiar, obligarea pârâtului la plata unor daune cominatorii în cuantum de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, din momentul introducerii cererii de chemare în judecată și până la momentul primirii efective a cererii.

Cererea prin care se solicită pe calea acțiunii în contencios administrativ obligarea autorității publice la plata unor penalități pentru fiecare zi de întârziere a executării hotărârii judecătorești ce urmează a fi pronunțată, este neîntemeiată, întrucât așa cum s-a arătat, dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 prevăd o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare. Rezultă deci, că atâta timp cât textul de lege prevede un termen în interiorul căruia autoritatea publică este obligată să execute hotărârea, în speță, să primească cererea de redobândire a cetățeniei române și actele aferente în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței, este total nejustificat a pune în sarcina de plată a autorității pârâte penalități de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere.

Este de observat că alin. (3) al art. 24 din Legea nr. 554/2004 vorbește de „neexecutarea din motive imputabile” sau nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de instanța de contencios administrativ, fapt ce constituie infracțiune și se sancționează de lege, ceea ce înseamnă că numai în caz de refuz de executare, la cererea reclamantului se poate analiza care a fost natura motivelor pentru care nu s-a realizat executarea hotărârii. 2.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În consecință, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței nr. 2717 din 08 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 aprilie 2011.