ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1914/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

Constanța, reclamantul

C.G.

a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța, anularea hotărârii

din 3 septembrie 2009 și, totodată, obligarea pârâtei la acordarea drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a susținut că beneficiarii Legii nr. 189/2000 sunt toate

acele persoane născute până la data de

06

martie

1945 și ai căror părinți au fost strămutați

din Bulgaria.

Instituția pârâtă, prin

întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin sentința civilă

nr. 207/CA din 3 iunie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului,

ca nefondată.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că la momentul schimbului de populație

prin plecarea românilor din Caliacra în septembrie 1940, părinții reclamantului

erau căsătoriți încă din anul 1933, iar după un an și șase luni, respectiv la data

de 24 februarie 1942, s-a născut reclamantul în com. S., Raionul Negru Vodă.

Deși din dispozițiile

art. 1 Legea nr. 189/2000 rezultă că numai persoanele născute la data strămutării

pot beneficia de drepturile stabilite de lege, Curtea a făcut aplicarea prezumției

absolute a timpului legal al concepției, potrivit căreia perioada concepției este

timpul cuprins între a 300-a și a 180-a zi înaintea nașterii copilului care se socotește

de la zi la zi.

Instanța de fond a apreciat

că este important a calcula data concepției, deoarece art. 7 alin. (1) Decretul

nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice instituie o capacitate de

folosință anticipată, în sensul că

drepturile copilului sunt

recunoscute de la concepțiune, însă numai dacă el se naște viu.

Interpretarea

pe care reclamantul o face în contestație, a reținut judecătorul fondului, este

una simplistă și are în vedere doar faptul că este suficientă nașterea în intervalul

precizat, ignorându-se celelalte condiții, astfel încât Curtea a apreciat că

reclamantul nu a făcut

dovada deplină a strămutării sale efective, situație în care nu poate beneficia

de dispozițiile reparatorii.

Împotriva hotărârii instanței

de fond a declarat recurs reclamantul

C.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

se arată că instanța de fond, în mod nelegal, a reținut că reclamantul nu poate

fi

beneficiar

al actului normativ invocat, deoarece nașterea sa nu a avut loc în termenul de 300

zile de la data strămutării părinților săi și nu a făcut dovada strămutării sale

efective.

Recurentul susține că

părinții săi au fost strămutați în urma Tratatului româno-bulgar, în septembrie

1940, din comuna D., jud. Caliacra, în sat S., jud. Constanța.

Chiar dacă nu era conceput

la acea dată, precizează recurentul, nașterea sa având loc la data de 24

februarie 1942, deci în intervalul prevăzut de actul normativ, efectele strămutării

s-au răsfrânt și asupra sa, deoarece suferințele prin care au trecut părinții au

afectat și copiii născuți în familiile respective în perioada vizată de actul normativ

reparatoriu.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c)

O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie

1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului

de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care,

din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nicio

diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate

în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare,

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni

români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive

etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada

refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați,

al căror statut l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut

dovada și este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada refugiului

părinților săi, în mod greșit a reținut instanța de fond că acesta nu se încadrează

în prevederile Legii nr. 189/2000.

Părinții reclamantului

au făcut obiectul schimbului de populație ca urmare a Tratatului de la Craiova.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentului sunt întemeiate, iar instanța

de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, pe care o va casa.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312

C. proc. civ., Înalta

Curte va admite

recursul,

va casa sentința și va admite cererea de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de C.G. împotriva sentinței civile nr. 207/CA din 3 iunie 2010 a Curții de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința recurată

și admite acțiunea.

Obligă autoritatea pârâtă să emită hotărâre prin

care să recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru

perioada 24 februarie 1942 - 06 martie 1945, pe care să i le acorde începând cu

01 martie 2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie

2011.