ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6348/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 17 iunie 2009 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 și ulterior declinată prin Sentința civilă nr. 92 din 13 ianuarie 2010, în favoarea Tribunalului București, reclamanta D.C. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice (conform precizării din data de 4 nov. 2009) solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestuia la restituirea prețului de piață pentru imobilul situat în str. D.L. nr. 29, sector 5, în conformitate cu dispozițiile art. 50 1 din Legea nr. 1/2009. Prin Sentința civilă nr. 3137/2006 a Judecătoriei Sectorului 5 rămasă definitivă și irevocabilă a fost admisă în revendicare prin comparare de titluri formulată de numitul B.C.S.

reclamanta fiind obligată alături de soțul ei să lase acestuia în deplină proprietate și posesie imobilul. În aceste condiții a arătat reclamanta că în cauză sunt incidente disp. art. 50 1 din Legea 1/2009. Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că cererea reclamantei este întemeiată, în cauză fiind incidente prevederile art. 50 1 din Legea nr. 1/2009, motiv pentru care o a admis-o, dispunând obligarea pârâtului la plata sumei de 981.669 RON, reprezentând prețul de piață al apartamentului nr. 1 din București, str. D.L., nr. 29, sector 5, apartament ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995 de reclamantă. Prin Sentința civilă nr. 488 din 31 martie 2010 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis acțiunea precizată și formulată de reclamanta D.C.

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 981.669 RON reprezentând prețul de piață al apartamentului nr. 1 situat în București, str. D.L. nr. 29, sector 5. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâtul Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. - Municipiul București invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice întrucât, având în vedere temeiul de drept al acțiunii - art. 998 - 999 C. civ., raportat la art. 35 și art. 37 din Decretul nr. 31/1954 - în cauză trebuia chemată în judecată persoana ce a comis fapta, cu atât mai mult cu cât faptele ilicite săvârșite de organele persoanei juridice obligă însă persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor.

Apelul a fost apreciat ca fondat pentru următoarele considerente: La prima instanță a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanta D.C. în sensul obligării pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 981.669 RON reprezentând prețul de piață al apartamentului nr. 1 situat în București, str. D.L. nr. 29, sector 5. Instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 50 1 din Legea nr. 1/2009 omologând valoarea de circulație a apartamentului astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză tehnică efectuată de către expert E.N. Potrivit noului raport de expertiză efectuat de expert G.V. valoarea de piață estimativă a apartamentului în litigiu la nivelul lunii februarie 2011 este de 462.923 RON echivalentul a 108.900 euro.

Curtea, ținând seama de obiecțiunile formulate în scris de către apelantul pârât comparativ cu raportul de expertiză efectuat în apel de către expertul G.V., a admis apelul, schimbând în parte hotărârea de fond în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 462.923 RON către reclamantă, reprezentând valoarea de circulație a apartamentului nr. 1 din str. D.L. nr. 29, sector 5. Pentru a decide astfel, s-a avut în vedere valoarea estimată a imobilului sensibil apropriată a expertului G.V. și respectiv a obiecțiunii formulate de apelantul Ministerul Finanțelor Publice - Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice. Pârâtul având calitate procesuală pasivă în cauză în condițiile enunțate apelul a fost admis în temeiul art. 296 C. proc.

civ. schimbând în parte hotărârea fondului în ce privește cuantumul valorii de circulație a imobilului la care pârâtul va fi obligat către reclamantă respectiv 462.923 RON, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii de fond. Împotriva Deciziei civile nr. 785A din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta D.C., susținând următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate. Decizia criticată este lipsită de motivația necesară adoptării soluției pronunțate, și dată cu încălcarea legii, în speță, a dispozițiilor art. 50 1 din Legea nr. 1/2009. În ce privește prima critică, se susține că deși în cauză s-au întocmit trei rapoarte de expertiză, toate având același obiectiv, respectiv stabilirea valorii de piața a imobilului, instanța de apel face trimitere la un singur punct de vedere, minoritar, fără a aduce în discuție niciunul dintre celelalte rapoarte de evaluare (cel la fond și cel de-al doilea din apel).

Lipsește în acest context orice motivație comparativă a celor trei lucrări de evaluare, și de asemenea, lipsește o analiză a înlăturării concluziilor rapoartelor neînsușite de instanța de apel. Se consideră că hotărârea de față este nemotivată atât în fapt cât și în drept și aceasta constituie un impediment major în menținerea sa. În ce privește critica ce vizează pct. 9 al art. 304, se arătă că ne găsim în situația unei greșite aplicări a legii, în speță a dispozițiilor art. 50 1 din Legea nr. 1/2009, care face trimitere la criteriul prețului de piață al imobilelor stabilit conform standardelor internaționale, normă ce ar fi trebuit aplicată în speța dată. Împotriva Deciziei civile nr. 785A din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București care a susținut următoarele motive de nelegalitate.

Hotărârea a fost dată în parte cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), deoarece în mod greșit a menținut în parte obligația de plată a Ministerului Finanțelor Publice, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia în ceea ce privește restituirea prețului la valoarea de piață, fără însă a analiza motivele de apel formulate Ministerul Finanțelor Publice. Se reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice. În primul rând, se învederează instanței faptul ca reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prevederile art. 1337 C. proc. civ. privind evicțiunea, iar în acest sens, potrivit principiului relativității efectelor contractului, acesta produce efecte numai între părțile contractante, neputând nici profita și nici dăuna unui terț.

Or, Ministerul Finanțelor Publice, nefiind parte la încheierea contractului dintre reclamant și Primăria Municipiului București prin mandatar SC C. SA este terț față de acesta, având doar calitatea de depozitar al fondului extrabugetar în care se varsă sumele încasate de Primăria Municipiului București. Se susține că nici dispozițiile art. 50 din Legea nr. 10/2001 nu sunt de natură să determine introducerea în prezenta cauză a Ministerului Finanțelor Publice și să acorde calitate procesuală acestei instituții, cât timp obligația de garanție pentru evicțiune are un conținut mai larg decât simpla restituire a prețului.

Instanța de apel, în momentul în care a respins apelul Ministerului Finanțelor și a dispus obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata prețului, actualizat, la valoarea de piață a imobilului, a încălcat aceste dispoziții legale, întrucât legiuitorul a reglementat în mod expres și limitativ această ipoteză, iar instanța, prin pronunțarea acestei hotărâri, a adăugat la lege. Se apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 50 1 din Legea nr. 10/2001, prin urmare Ministerul Finanțelor Publice, nu poate fi obligat la restituirea prețului actualizat la valoarea de piață. Analizând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente.

Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii sau să fie lipsită de temei legal. În cauză, instanța de apel în mod corect a interpretat și aplicat dispozițiile art. 50 1 Legea nr. 1/2009 conform cărora "proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare." Susținerile recurentei-reclamante privind "criteriul prețului de piață al imobilelor" nu pot fi primite, instanța de apel corect a considerat că se impune restituirea sumei de 462.923 RON reprezentând valoarea de circulație a apartamentului respectiv.

Hotărârea criticată cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 261 alin. (5) C. proc. civ., atât motivele de fapt și de drept care au determinat convingerea instanței, cât și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților. De altfel, instanța de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin motivul de casare, ci poate să le analizeze general, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial. Nici criticile formulate de recurentul pârât Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București nu pot fi primite. Ele vizează, în esență, greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, excepție ce a fost în mod corect respinsă de instanța de apel.

În mod just s-a reținut că, în situația în care contractul se analizează dacă a fost încheiat corespunzător prevederilor legale, el are dreptul la restituirea prețului de piață conform standardelor internaționale de evaluarea despăgubirilor, acordându-se de Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995. Această prevedere specială își are rațiunea în respectarea unei simetrii între destinația finală a sumelor încasate de vânzător (unitatea administrativ-teritorială) cu titlu de preț de la chiriașii cumpărători și sursa fondurilor pentru restituirea prețului actualizat către aceștia, în ambele situații - fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea 112/1995, cu modificările ulterioare.

Pentru aceste considerente, se vor respinge recursurile declarate de recurenții reclamanți și pârât și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta D.C. și de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București împotriva Deciziei civile nr. 785A din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2012. Procesat de GGC - GV