ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6348/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6348/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17 iunie
2009 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 și ulterior declinată prin Sentința
civilă nr. 92 din 13 ianuarie 2010, în favoarea Tribunalului București,
reclamanta D.C. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice
(conform precizării din data de 4 nov. 2009) solicitând instanței ca prin
hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestuia la restituirea
prețului de piață pentru imobilul situat în str. D.L. nr. 29, sector 5, în
conformitate cu dispozițiile art. 50
1
din Legea nr. 1/2009.
Prin Sentința civilă
nr. 3137/2006 a Judecătoriei Sectorului 5 rămasă definitivă și irevocabilă a
fost admisă în revendicare prin comparare de titluri formulată de numitul
B.C.S. reclamanta fiind obligată alături de soțul ei să lase acestuia în
deplină proprietate și posesie imobilul. În aceste condiții a arătat reclamanta
că în cauză sunt incidente disp. art. 50
1
din Legea 1/2009.
Examinând actele și
lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că cererea reclamantei este
întemeiată, în cauză fiind incidente prevederile art. 50
1
din Legea
nr. 1/2009, motiv pentru care o a admis-o, dispunând obligarea pârâtului la
plata sumei de 981.669 RON, reprezentând prețul de piață al apartamentului nr.
1 din București, str. D.L., nr. 29, sector 5, apartament ce a făcut obiectul
contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995 de
reclamantă.
Prin Sentința civilă
nr. 488 din 31 martie 2010 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis
acțiunea precizată și formulată de reclamanta D.C. în contradictoriu cu pârâtul
Ministerul Finanțelor Publice și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a
sumei de 981.669 RON reprezentând prețul de piață al apartamentului nr. 1
situat în București, str. D.L. nr. 29, sector 5.
Împotriva acestei
sentințe, a declarat apel pârâtul Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de
D.G.F.P. - Municipiul București invocând excepția lipsei calității procesuale
pasive a Ministerului Finanțelor Publice întrucât, având în vedere temeiul de
drept al acțiunii - art. 998 - 999 C. civ., raportat la art. 35 și art. 37 din
Decretul nr. 31/1954 - în cauză trebuia chemată în judecată persoana ce a comis
fapta, cu atât mai mult cu cât faptele ilicite săvârșite de organele persoanei
juridice obligă însă persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul
exercitării funcției lor.
Apelul a fost
apreciat ca fondat pentru următoarele considerente:
La prima instanță a
fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanta D.C. în sensul obligării
pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 981.669 RON
reprezentând prețul de piață al apartamentului nr. 1 situat în București, str.
D.L. nr. 29, sector 5.
Instanța de fond a
dat eficiență dispozițiilor art. 50
1
din Legea nr. 1/2009 omologând
valoarea de circulație a apartamentului astfel cum a fost stabilită prin
raportul de expertiză tehnică efectuată de către expert E.N.
Potrivit noului
raport de expertiză efectuat de expert G.V. valoarea de piață estimativă a
apartamentului în litigiu la nivelul lunii februarie 2011 este de 462.923 RON
echivalentul a 108.900 euro.
Curtea, ținând seama
de obiecțiunile formulate în scris de către apelantul pârât comparativ cu
raportul de expertiză efectuat în apel de către expertul G.V., a admis apelul,
schimbând în parte hotărârea de fond în sensul obligării pârâtului la plata
sumei de 462.923 RON către reclamantă, reprezentând valoarea de circulație a
apartamentului nr. 1 din str. D.L. nr. 29, sector 5.
Pentru a decide
astfel, s-a avut în vedere valoarea estimată a imobilului sensibil apropriată a
expertului G.V. și respectiv a obiecțiunii formulate de apelantul Ministerul
Finanțelor Publice - Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor
Publice.
Pârâtul având
calitate procesuală pasivă în cauză în condițiile enunțate apelul a fost admis
în temeiul art. 296 C. proc. civ. schimbând în parte hotărârea fondului în ce
privește cuantumul valorii de circulație a imobilului la care pârâtul va fi
obligat către reclamantă respectiv 462.923 RON, menținând celelalte dispoziții
ale hotărârii de fond.
Împotriva Deciziei
civile nr. 785A din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a
civilă, a declarat recurs reclamanta D.C., susținând următoarele motive de
nelegalitate a hotărârii recurate.
Decizia criticată
este lipsită de motivația necesară adoptării soluției pronunțate, și dată cu
încălcarea legii, în speță, a dispozițiilor art. 50
1
din Legea nr.
1/2009.
În ce privește prima
critică, se susține că deși în cauză s-au întocmit trei rapoarte de expertiză,
toate având același obiectiv, respectiv stabilirea valorii de piața a
imobilului, instanța de apel face trimitere la un singur punct de vedere,
minoritar, fără a aduce în discuție niciunul dintre celelalte rapoarte de
evaluare (cel la fond și cel de-al doilea din apel).
Lipsește în acest
context orice motivație comparativă a celor trei lucrări de evaluare, și de
asemenea, lipsește o analiză a înlăturării concluziilor rapoartelor neînsușite
de instanța de apel.
Se consideră că
hotărârea de față este nemotivată atât în fapt cât și în drept și aceasta constituie
un impediment major în menținerea sa. În ce privește critica ce vizează pct. 9
al art. 304, se arătă că ne găsim în situația unei greșite aplicări a legii, în
speță a dispozițiilor art. 50
1
din Legea nr. 1/2009, care face
trimitere la criteriul prețului de piață al imobilelor stabilit conform
standardelor internaționale, normă ce ar fi trebuit aplicată în speța dată.
Împotriva Deciziei
civile nr. 785A din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a
civilă, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția
Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București care a susținut
următoarele motive de nelegalitate.
Hotărârea a fost dată
în parte cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc.
civ.), deoarece în mod greșit a menținut în parte obligația de plată a
Ministerului Finanțelor Publice, respingând excepția lipsei calității
procesuale pasive a acestuia în ceea ce privește restituirea prețului la
valoarea de piață, fără însă a analiza motivele de apel formulate Ministerul
Finanțelor Publice.
Se reiterează
excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
În primul rând, se
învederează instanței faptul ca reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe
prevederile art. 1337 C. proc. civ. privind evicțiunea, iar în acest sens,
potrivit principiului relativității efectelor contractului, acesta produce
efecte numai între părțile contractante, neputând nici profita și nici dăuna
unui terț.
Or, Ministerul
Finanțelor Publice, nefiind parte la încheierea contractului dintre reclamant
și Primăria Municipiului București prin mandatar SC C. SA este terț față de
acesta, având doar calitatea de depozitar al fondului extrabugetar în care se
varsă sumele încasate de Primăria Municipiului București.
Se susține că nici
dispozițiile art. 50 din Legea nr. 10/2001 nu sunt de natură să determine
introducerea în prezenta cauză a Ministerului Finanțelor Publice și să acorde
calitate procesuală acestei instituții, cât timp obligația de garanție pentru evicțiune
are un conținut mai larg decât simpla restituire a prețului.
Instanța de apel, în
momentul în care a respins apelul Ministerului Finanțelor și a dispus obligarea
Ministerului Finanțelor Publice la plata prețului, actualizat, la valoarea de
piață a imobilului, a încălcat aceste dispoziții legale, întrucât legiuitorul a
reglementat în mod expres și limitativ această ipoteză, iar instanța, prin
pronunțarea acestei hotărâri, a adăugat la lege.
Se apreciază că în
cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 50
1
din Legea nr. 10/2001, prin urmare Ministerul Finanțelor Publice, nu poate fi
obligat la restituirea prețului actualizat la valoarea de piață.
Analizând recursurile
declarate prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație
și Justiție constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente.
Pentru a fi incident
motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este
necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea
greșită a legii sau să fie lipsită de temei legal.
În cauză, instanța de
apel în mod corect a interpretat și aplicat dispozițiile art. 50
1
Legea nr. 1/2009 conform cărora "proprietarii ale căror contracte de
vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu
modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești
definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al
imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare."
Susținerile
recurentei-reclamante privind "criteriul prețului de piață al
imobilelor" nu pot fi primite, instanța de apel corect a considerat că se
impune restituirea sumei de 462.923 RON reprezentând valoarea de circulație a
apartamentului respectiv.
Hotărârea criticată
cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 261 alin. (5) C. proc. civ.,
atât motivele de fapt și de drept care au determinat convingerea instanței, cât
și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților.
De altfel, instanța
de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept
care susțin motivul de casare, ci poate să le analizeze general, printr-un
raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat
esențial.
Nici criticile
formulate de recurentul pârât Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția
Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București nu pot fi primite. Ele
vizează, în esență, greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale
pasive a pârâtului, excepție ce a fost în mod corect respinsă de instanța de
apel.
În mod just s-a
reținut că, în situația în care contractul se analizează dacă a fost încheiat
corespunzător prevederilor legale, el are dreptul la restituirea prețului de
piață conform standardelor internaționale de evaluarea despăgubirilor,
acordându-se de Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar
constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995.
Această prevedere
specială își are rațiunea în respectarea unei simetrii între destinația finală
a sumelor încasate de vânzător (unitatea administrativ-teritorială) cu titlu de
preț de la chiriașii cumpărători și sursa fondurilor pentru restituirea
prețului actualizat către aceștia, în ambele situații - fondul extrabugetar
constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea 112/1995, cu modificările
ulterioare.
Pentru aceste
considerente, se vor respinge recursurile declarate de recurenții reclamanți și
pârât și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de reclamanta D.C. și de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin
Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București împotriva
Deciziei civile nr. 785A din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel București,
secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 octombrie 2012.
Procesat de GGC - GV