ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6958/2012

Asupra recursului de

față constată următoarele:

Prin Sentința nr. 1538 din 26 septembrie

2011, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis acțiunea precizată

formulată de M.G. în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice. A obligat

pe pârât să plătească reclamantei suma de 58.727,81 RON, reprezentând prețul

actualizat din contractul de vânzare-cumpărare privind imobilul situat în

București, str. R. nr. 41, et. I, ap. 2, sector 1. A obligat pe pârât la 2.000

RON, cheltuieli de judecată către reclamantă.

Examinând cauza în

ansamblul său, în raport de dovezile existente, tribunalul a reținut că prin

contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 10 decembrie 1996 cu

Primăria Municipiului București, reprezentată de mandatar SC H.N. SA,

reclamanta și soțul său au achiziționat apartamentul în litigiu situat în

București, str. R. nr. 41, sector 1, în temeiul Legii nr. 112/1995, însă prin

Decizia civilă nr. 1113 din 24 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

București s-a constatat, urmare admiterii recursului declarat de reclamanții

C., nulitatea respectivului contract, fiind obligată numita M.G. să retrocedeze

reclamanților imobilul în litigiu.

Prin art. 50

1

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată prin Legea nr.

1/2009, s-a stabilit că „proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare

încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările și

completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești

definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al

imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare".

Tribunalul a

considerat că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite cerințele impuse de textul

de lege menționat, întrucât prin decizia pronunțată de Curtea de Apel București

s-a reținut că la încheierea Contractului de vânzare-cumpărare din 10 decembrie

1996, în temeiul căruia reclamanta M. și soțul său au dobândit în proprietate

imobilul din str. R., sector 1, nu au fost respectate dispozițiile art. 9 și 14

din Legea nr. 112/1995, astfel că perfectarea convenției de înstrăinare a

apartamentului s-a realizat ulterior demersurilor foștilor proprietari C. de

revendicare în natură a acestei locuințe, acțiunea fiind înregistrată la

instanță la data de 13 august 1996, ceea ce a pus în evidență reaua-credință de

care au dat dovadă părțile contractante, sub acest aspect soții M. având

obligația ca anterior încheierii contractului să depună diligențele necesare

pentru a cunoaște situația juridică a respectivului imobil.

Instanța a apreciat

pentru aceste motive că în speță sunt incidente prevederile art. 50 din Legea nr.

10/2001 conform cărora reclamanta, căreia i-a fost desființat contractul de

vânzare-cumpărare referitor la imobilul pe care îl achiziționase în temeiul

Legii nr. 112/1995, poate să pretindă acordarea prețului actualizat potrivit

indicelui de inflație, sens în care a fost avută în vedere valoarea stabilită

prin raportul de expertiză tehnică depus la dosar.

Soluția primei

instanțe a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

prin Decizia nr. 70 A din 16 februarie 2012, prin care s-a respins, ca

nefondat, apelul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul

ales la D.G.F.P.M.B. împotriva sentinței tribunalului.

S-a reținut de către

instanța de apel că în mod corect tribunalul a dispus obligarea Ministerului

Finanțelor Publice la plata prețului actualizat din contractul de

vânzare-cumpărare privind imobilul în litigiu.

S-a constatat că în

cauză sunt incidente prevederile art. 50 din Legea nr. 10/2001, conform cărora,

reclamanta căreia i-a fost desființat contractul referitor la imobilul cumpărat

în baza Legii nr. 112/1995 poate să pretindă acordarea prețului actualizat

potrivit indicelui de inflație.

Prin dispozițiile

Legii nr. 1/2009, care a modificat și completat Legea nr. 10/2001, s-a stabilit

că restituirea prețului se face de către Ministerul Finanțelor Publice,

calitatea procesuală pasivă a acestuia fiind statuată prin lege, în mod clar și

fără posibilitatea unei interpretări contrare. Astfel, art. 50 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001, modificată, prevede că restituirea prețului prevăzut la

alin. (2) și (2

1

) se face de către Ministerul Economiei și

Finanțelor, din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din

Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.

Prin urmare, prin

dispoziții legale speciale s-a derogat de la dreptul comun în materia garanției

pentru evicțiune, consacrată la art. 1337 și urm. C. civ. A fost găsit fără

relevanță faptul că pârâtul nu a fost parte în contractul de vânzare-cumpărare,

față de dispozițiile legale speciale, consecința fiind că plata prețului se

suportă exclusiv de către Ministerul Finanțelor Publice, cu excluderea

participării la plata acestor despăgubiri a Municipiului București prin Primar

general.

Împotriva acestei

ultime decizii a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin

Direcția generală a finanțelor publice a municipiului București, întemeiat pe

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a

solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii

apelului, cu consecința schimbării sentinței tribunalului și respingerii

acțiunii, ca neîntemeiată.

A arătat că în mod

greșit s-a respins apelul prin care a fost invocată excepția lipsei calității

procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, solicitând a se observa că

acesta nu a fost parte la încheierea contractului vânzare-cumpărare, iar

potrivit principiului relativității efectelor contractului, acesta produce

efecte numai între părțile contractante, neputând nici profita, nici dăuna unui

terț.

A considerat că

stabilirea calității procesuale pasive implică, în speță, clarificarea unei

probleme de drept substanțial și anume natura obligației sumei de bani

reprezentând prețul actualizat, mai precis izvorul acestei obligații.

A apreciat că

obligația de restituire a prețului actualizat nu poate fi întemeiată decât pe

principiile efectelor nulității actelor juridice, respectiv cel al

retroactivității, astfel încât părțile raportului juridic trebuie să ajungă la

situația în care acel act nu s-ar fi încheiat, principiu având la bază și

regula îmbogățirii fără justă cauză.

În acest context, pe

plan procesual, calitate într-o astfel de acțiune nu poate avea decât unitatea

administrativ-teritorială vânzătoare, în speță Municipiul București prin

mandatar, având în vedere și aspectele că este vorba de un raport juridic de

drept privat în care statul nu poate interveni în sensul de a stabili o altă

instituție răspunzătoare și că prevederile art. 50 alin. (3) din Legea nr.

10/2001 nu sunt norme cu caracter procesual.

A precizat că prin

modificarea alin. (3) din art. 50 din Legea nr. 10/2001 (introdus prin O.U.G.

nr. 184/2002) s-a urmărit determinarea sursei din care vor fi restituite sumele

de natura celei solicitate de reclamantă, fără ca prin aceasta să se creeze un

raport obligațional direct între persoanele îndreptățite și Ministerul

Finanțelor Publice care numai administrează fondul cu această destinație.

Pentru a reține

opinia contrară, în sensul că ex lege s-a stabilit calitatea procesuală pasivă

a Ministerului Finanțelor Publice în astfel de acțiuni, ar însemna că prin lege

s-ar realiza o novațiune de debitor conform art. 1128 pct. 2 C. civ.

Or, în acest caz,

novațiunea nu operează fără consimțământul expres al creditorului (art. 1132 C.

civ.) și, în plus, nu se prezumă, voința animus donandi trebuind să rezulte

evident din act (art. 1130 C. civ.).

A solicitat, în

raport de considerațiile expuse, respingerea acțiunii ca fiind îndreptată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, a apreciat

că în mod eronat s-a reținut că prețul contractului de vânzare-cumpărare

urmează a fi suportat de Ministerul Finanțelor Publice, întrucât în

conformitate cu dispozițiile art. 1337 C. civ., în speță trebuia instituită

răspunderea vânzătorului pentru evicțiune prin fapta unui terț.

A considerat că

această dispoziție de drept comun nu poate fi înlăturată prin nicio dispoziție

specială, inclusiv prin cele cuprinse la alin. (3) al art. 50 din Legea nr.

10/2001, atâta timp cât obligația pentru evicțiune are un conținut mai larg

decât simpla restituire a prețului.

Deposedarea

reclamantei de imobil, urmare anulării contractului de vânzare-cumpărare

printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, întrunește condițiile unei

tulburări de drept prin fapta unui terț, care este de natură a angaja

răspunderea contractuală pentru evicțiune totală a vânzătorului, respectiv

Municipiul București, față de pretențiile privind restituirea prețului

actualizat al imobilului în cauză.

Mai mult, a solicitat

a se observa că anularea contractului de vânzare-cumpărare s-a produs din culpa

exclusivă a reclamantei, astfel cum a fost reținut inclusiv în considerentele

sentinței tribunalului.

Recursul este

nefondat, urmând a fi respins ca atare, în considerarea argumentelor ce succed.

Nu pot fi primite

motivele de recurs referitoare la lipsa calității procesuale pasive, pe motiv

că s-ar opune principiului relativității efectelor contractului și poziției de

terț a pârâtului, atâta timp cât legitimarea în proces a Ministerului

Finanțelor Publice a fost dată, așa cum au reținut și instanțele fondului, de

dispozițiile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora acestei

instituții îi incumbă obligația de restituire a prețului, din fondul

extrabugetar constituit conform Legii nr. 112/1995.

Se reține ca atare ca

fiind corect soluționată această problemă de drept de către instanțele

fondului, în condițiile în care susținerea recurentului că este terț față de

contractul de vânzare-cumpărare, deși reală, nu produce efectele juridice pe care

pârâtul le pretinde.

Obligația de

restituire a prețului către persoanele ale căror contracte de

vânzare-cumpărare, încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, au fost desființate

nu este un efect al contractului ci o obligație care decurge ope legis.

Astfel, în cauză nu

se pune problema unei răspunderi contractuale, pentru a se invoca

inopozabilitatea efectelor actului, ci aceea a activării unei obligații legale,

instituită în sarcina recurentului.

Aceste dispoziții

legale, prin care se instituie legitimarea procesuală pasivă a Ministerului

Finanțelor Publice în litigiile decurgând din restituirea prețului, au un

caracter special, derogatoriu de la dispozițiile de drept comun pe care le

invocă recurentul, în virtutea principiului specialia generalibus derogant.

Acesta nu se poate

prevala nici de dispozițiile art. 1337 și 1341 din vechiul C. civ., pentru a

pretinde că vânzătorul, respectiv Municipiul București, prin mandatar, ar

trebui să răspundă pentru evicțiunea produsă, întrucât temeiul juridic al

pretențiilor este dat de alte dispoziții legale.

Condițiile speciale

instituite de Legea nr. 112/1995 cu privire la constituirea fondului

extrabugetar, conform art. 13, justifică adoptarea unei norme derogatorii de la

dreptul comun, de natură a înlătura prejudiciul suferit de foștii chiriași care

nu se mai pot bucura de efectele contractului încheiat.

Se reține totodată că

obligația instituită de art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 este

independentă de vreo culpă a debitorului obligat prin lege la restituire.

De altfel, se

constată că această critică este reluată de pârât, care nu a ținut cont de

dezlegarea dată de instanța de apel acestei probleme de drept, care a reținut

că raporturile juridice care fac obiectul prezentei judecăți își găsesc

reglementarea într-o lege specială care înlătură norma de drept comun.

Pentru cele ce

preced, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin

Direcția generală a finanțelor publice a municipiului București împotriva

Deciziei nr. 70 A din 16 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a

IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 noiembrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ