ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3277/2013

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

decizia nr. 124 din 21 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I civilă,

a respins, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamantele D.L.E. și C.D.A.C. împotriva

încheierii din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

supremă a reținut că în speță, prin încheierea recurată s-a respins o cerere de

sesizare a

Curții de

Justiție a Comunităților Europene

formulată în faza de recurs, deci, într-o etapă procesuală în care hotărârea

asupra fondului este irevocabilă în conformitate cu dispozițiile art. 377 alin.

(2) pct. 4 C. proc. civ., astfel că și încheierea de respingere a cererii de

sesizare a

Curții de

Justiție a Comunităților Europene

este, de asemenea, irevocabilă.

Întrucât hotărârea asupra fondului,

respectiv, hotărârea ce se va da asupra recursului cu care Curtea de Apel Iași

a fost învestită, are caracterul de hotărâre irevocabilă, nesusceptibilă de

exercițiul căii de atac a recursului, nici încheierea de respingere a cererii

de sesizare a Curții de Justiție a Comunităților Europene nu poate fi atacată

cu recurs, fiind și ea irevocabilă.

Instanța supremă a mai reținut că,

contrar susținerilor recurentelor, dispozițiile art. 2 alin. (5) din Legea nr.

340/2009 nu justifică admisibilitatea căii de atac exercitate, întrucât legea

specială deschide calea recursului numai împotriva încheierii prin care

instanța se pronunță asupra suspendării judecății, concomitent sesizării Curții

de Justiție, or, în speță, prin încheierea recurată s-a dispus respingerea

cererii de sesizare a Curții de Justiție a Comunităților Europene, cu

consecința continuării judecății, astfel încât această încheiere nu se

circumscrie dispozițiilor legale anterior citate, care nu pot justifica

admisibilitatea recursului exercitat în cauză.

Prin cererea înregistrată la data de

25 ianuarie 2013 sub nr. 539/1/2013, și motivată la data de 10 iunie 2013, D.L.E.

și C.D.A.C.

au solicitat

revizuirea deciziei nr. 124 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți, arătând că

dispozitivul acesteia cuprinde dispoziții potrivnice, care nu se pot aduce la

îndeplinire.

În

motivare, revizuentele au arătat că prin recursul

formulat au solicitat instanței supreme să înainteze Curții de Justiție a

Uniunii Europene întrebările preliminare privind incidența în cauză a

jurisprudenței C.E.J., respectiv, a cauzelor Saieva v Caisse de compensation

des allocations familiales și Mărio v Fonds National de Retrăit des Ouvriers

Mineurs, precum și incidența în cauză a prevederilor Directivei 2003/41/CE

privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea pensiilor

ocupaționale.

Revizuentele au mai arătat că, față de

întrebările preliminare formulate și față de împrejurarea că se aflau în

ultimul grad de jurisdicție, instanța de judecată era obligată să dispună

trimiterea acestora către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, sens în care

se impune admiterea prezentei cereri și retractarea deciziei Înaltei Curți

obiect al căii extraordinare de atac.

Examinând cererea de revizuire în

raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză

este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față de caracterul

său peremptoriu, Înalta Curte urmează a o respinge, ca inadmisibilă, pentru

următoarele considerente:

Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară

de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri

judecătorești

definitive

care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite

după pronunțarea acesteia.

Retractarea unei hotărâri

judecătorești definitive produce efecte grave pentru părți și pentru

stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează

această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Pe de altă parte însă, revizuirea

constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații

excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în

substanța sa.

Obiectul revizuirii este determinat

chiar prin dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., text legal potrivit

căruia se poate solicita revizuirea „unei hotărâri rămasă definitivă în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul”.

Din textul citat rezultă că pentru

hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe de recurs, legiuitorul a impus

o condiție specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei

cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.

O instanță de recurs evocă fondul

cauzei atunci când, statuând în drept în mod diferit față de modalitatea în

care au facut-o instanțele anterioare, pronunță o soluție proprie și diferită

de cele anterior date în aceeași cauză.

În categoria hotărârilor care evocă

fondul intră toate hotărârile prin care tribunalele și curțile de apel rejudecă

fondul după casare.

Per a contrario, nu au acest caracter

și nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile

prin care s-a respins recursul, prin care s-a dispus casarea cu trimitere sau

prin care recursul s-a constatat nul.

Analizând actele și lucrările

dosarului, se constată că în speță, prin decizia ce se tinde a fi revizuită,

s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele D.L.E. și C.D.A.C.

împotriva încheierii din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași.

Așa fiind, se constată că nu este

îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire,

condiție impusă de art. 322 C. proc. civ., și anume aceea ca hotărârea dată în

recurs să evoce fondul, situație în raport de care analizarea altor condiții

specifice reglementate de cazul de revizuire invocat devine inutilă.

Pentru aceste considerente, cererea de

revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de D.L.E. și C.D.A.C. împotriva deciziei nr. 124 din 21

ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

12 iunie 2013.