ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5790/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 5754 din 8 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Focșani în Dosarul nr. 1817/231/2012, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul N.G.V.Ș., în contradictoriu cu intimatele Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Primăria comunei Cârligele și Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Vrancea, având ca obiect fond funciar. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma defunctului N.S.D. și că a făcut dovada că este moștenitorul autorului său.

În această calitate, petentul a formulat cererea înregistrată la Primăria comunei Cârligele, sub nr. 274/2005, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2,75 ha vie și 1 ha pădure de pe urma autorului N.S.D. Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost respinsă, măsura dispusă fiind comunicată petentului prin Adresa nr. 274 din 24 februarie 2006 a Comisiei locale Cârligele, cu motivarea că suprafețele solicitate au fost reconstituite anterior. Astfel, prin Titlul de proprietate nr. 138441 din aprilie 2003 s-a reconstituit dreptul de proprietate defunctului N.S.D. - bunicul petentului, pentru suprafața de 2,75 ha teren vie pe raza comunei Cârligele.

Prin Titlul de proprietate nr. 2553 din decembrie 2003, s-a reconstituit dreptul de proprietate defunctului N.G., tatăl petentului, pentru suprafața de 1 ha teren pădure pe raza comunei Cârligele. Împotriva hotărârii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul N.V.Ș., iar prin Decizia nr. 9 din 10 ianuarie 2013 a Tribunalului Vrancea, secția I civilă s-a respins ca nefondat recursul. Această din urmă hotărâre a fost atacată cu recurs de către reclamant, care a fost respins ca inadmisibil prin Decizia nr. 63/R din 6 februarie 2013 a Curții de Apel Galați, secția I civilă. În considerentele hotărârii, instanța de recurs a reținut că, potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile pronunțate în apel și hotărârile date în primă instanță fără drept de apel.

Așadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 C. proc. civ. Pe de altă parte, din dispozițiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art. 299 din același cod, rezultă că sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin exercitare. Drept urmare, s-a constatat că posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul N.G.V.Ș., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 6, 7, 8, 9, 10 și 11 C. proc. civ., art. 304 1 C. proc.

civ. și art. 52, 53 și 57 din Constituția României. La termenul de judecată din data de 12 decembrie 2013, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, având în vedere următoarele considerente: Decizia pronunțată de curtea de apel nu se încadrează în dispozițiile art. 299 C. proc. civ., care reglementează expres ce hotărâri sunt supuse recursului și anume: hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. În speță, decizia atacată este o hotărâre pronunțată în recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 299 C. proc.

civ. Mai mult, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, iar, din acest motiv, aceasta apare ca o soluție inadmisibilă. Normele procedurale privind sesizarea organelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României. Prin urmare, hotărârea supusă recursului, fiind irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului și, față de considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul N.G.V.Ș. împotriva Deciziei nr. 63/R din 6 februarie 2013 a Curții de Apel Galați, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM