ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3235/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus suspendarea judecării recursului declarat de A. împotriva deciziei nr. 2964/R din 3 decembrie 2012 dată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. 66349/3/2011 în contradictoriu cu intimații-reclamanți A.I., A.D.E. și cu intimații-pârâți D.F., D.O.P.

Pentru a pronunța această încheiere prin care s-a dispus întreruperea cursului judecății recursului, instanța a reținut că, deși a declarat această cale de atac împotriva deciziei civile nr. 2964/R din 3 decembrie 2012 a Tribunalului București, recurenta A., precum și intimații sus menționați nu au solicitat judecata în lipsă și nu s-au prezentat în instanță la termenul de judecată ce a fost stabilit la data de 14 ianuarie 2013.

Așa fiind, instanța de recurs a apreciat că sunt incidente dispozițiile imperative ale art. 242 (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora,, instanța va suspenda judecata dacă niciuna dintre părți nu se înfățișează la strigarea pricinii”, a căror aplicare a făcut-o prin încheierea din 14 ianuarie 2013.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A., această cale de atac fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 29 ianuarie 2013, stabilindu-se termen la 11 iunie 2013.

La termenul de judecată din 11 iunie 2013, instanța a pus în discuție admisibilitatea declarării acestei căi extraordinare de atac, în raport de dispozițiile art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit prevederilor procedurale mai sus evocate, asupra suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs.

Față de dispozițiile mai sus redate, conform tezei finale, cuprinsă în dispozițiile procedurale reglementate de prevederile art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ., calea de atac a recursului nu este deschisă de legiuitor încheierilor prin care se dispune suspendarea judecării procesului, când aceasta a intervenit în faza de recurs.

Prin urmare, dispozițiile procedurale amintite prevăd în mod expres că asupra suspendării judecății, instanța se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu reglementarea situației de excepție, mai sus redată.

Constatând că, în speță, se atacă o încheiere de suspendare a judecății care a fost pronunțată de curtea de apel, în recurs, întrucât prin decizia nr. 2964 R din 3 decembrie 2012 a Tribunalului București, secția a-III-a civilă, a fost anulat recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii de ședință din 5 septembrie 2011 a Judecătoriei sectorului 4 București, această situație se identifică cu ipoteza finală a textului procedural prevăzut de art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ., care închide calea de atac a recursului împotriva încheierii de suspendare, dată în faza de recurs.

Ca atare, apreciind caracterul irevocabil al încheierii pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 14 ianuarie 2013, în raport de dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., precum și de prevederile art. 244

1

alin. (1) din același Cod, Înalta Curte va respinge recursul declarat de A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de A. împotriva încheierii din 14 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2013.